ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2450/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 322/16.07.2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelurile declarate de apelanții C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al S.C. BĂI BOGHIȘ S.R.L. și de S.C. B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 194/13.03.2020 a Tribunalului Sălaj, secția Civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea formulată de administratorul judiciar, în contradictoriu cu pârâții S.C. BĂI BOGHIȘ S.R.L., societate în insolvență, prin administrator special C., D. și E., a admis cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de S.C. B. S.A., a anulat înscrisul sub semnătură privată, intitulat "Contract de împrumut din data de 04.01.2014", încheiat între D. și S.C. BĂI BOGHIȘ S.R.L., în privința clauzelor referitoare la termenul de rambursare și la penalitățile de întârziere, a anulat înscrisul sub semnătură privată denumit "Act adițional din data de 04.01.2014 la Contractul de împrumut nr. x/30.09.2013", încheiat între E., D. și S.C. BĂI BOGHIȘ S.R.L., în ceea ce privește clauzele referitoare la penalități de întârziere, a anulat contractul de împrumut cu garanție imobiliară încheiat între D., prin mandatar E. și S.C. BĂI BOGHIȘ S.R.L., autentificat sub nr. x/29.11.2017 de B.N.P. F., a dispus radierea din cărțile funciare nr. x și nr. 50041 a localității Boghiș a mențiunilor efectuate sub C2, referitoare la ipoteca imobiliară constituită prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat sub nr. x/29.11.2017 de B.N.P. F., în favoarea creditoarei D. și a dispus radierea din A.E.G.R.M. a garanțiilor înscrise în baza aceluiași contract de împrumut, în favoarea creditoarei D..

La data de 02.10.2020, D. și E. au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 322/16.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, fundamentată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Preliminar, revizuentele au solicitat să fie repuse în termenul de declarare a căii de atac, susținând că s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a promova cererea de revizuire în termenul legal, deoarece hotărârea pe care o atacă nu a fost motivată până la data împlinirii acestui termen și numai după ce au fost în măsură să o lectureze, au constatat că întreg raționamentul curții de apel încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2019. De asemenea, revizuentele au mai afirmat că, deși au cunoscut dispozitivul deciziei imediat după pronunțare, acesta nu era suficient pentru a observa încălcarea autorității de lucru judecat.

Pe fondul căii de atac, au arătat că în cadrul dosarului nr. x/2019, în care au fost soluționate contestațiile la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei S.C. BĂI BOGHIȘ S.R.L., hotărârile judecătorești pronunțate au stabilit, cu putere de lucru judecat, că data încheierii contractului de împrumut sub semnătură privată este 04.01.2014, aceeași fiind și data încheierii actului adițional la contractul de împrumut din 30.09.2013, prin care s-a realizat o novație prin schimbare de creditor.

În continuare, au precizat că decizia pe care o atacă cu revizuire a reținut, în baza unor prezumții judiciare, că în realitate data încheierii contractelor în discuție ar fi 29.11.2017, iar natura juridică ar fi cea a unei cesiuni de creanță. Astfel, cele două revizuente au arătat că întregul raționament al instanței de apel a fost ulterior circumscris acestei date, nu doar în ceea ce privește formularea în termen, de către C.I.I. A., a acțiunii în anularea unor acte frauduloase, dar și în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor unei asemenea acțiuni, întrucât 29.11.2017 a fost apreciată ca dată de referință pentru analizarea situației patrimoniale a societății, a creditorilor debitoarei, a existenței unor executări silite și a reprezentării viitoarei stări de insolvență.

De aceea, revizuentele au apreciat că, procedând astfel, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a celor statuate în hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2019, motiv pentru care au solicitat anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea respingerii apelurilor.

În continuare, au expus pe larg argumentele pentru care au considerat că se impune ca instanța de rejudecare să respingă căile ordinare de atac, însă, întrucât titularele prezentului demers judiciar au solicitat ca, efect al anulării deciziei atacate, cauza să fie trimisă curții de apel, Înalta Curte nu consideră necesar ca, în considerentele deciziei de față, să le mai consemneze.

La 18.11.2020, C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al S.C. BĂI BOGHIȘ S.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, atât pe cale de excepție - sens în care a invocat tardivitatea formulării ei -, cât și ca nefondată.

La 20.11.2020, și S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire - apreciind că aceasta aparține Curții de Apel Cluj -, dar și excepțiiile inadmisibilității și tardivității căii de atac; în măsura respingerii acestora, a solicitat respingerea revizuirii, ca nefondată.

Excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți a fost respinsă la termenul de astăzi, în considerarea argumentelor expuse în practicaua prezentei decizii, iar cea a inadmisibilității a fost calificată ca o apărare de fond.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 482 și 513 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii de revizuire, dar și cererea revizuentelor de repunere în termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia civilă nr. 322/16.07.2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, care formează obiect al revizuirii de față, este pronunțată în soluționarea unui apel împotriva unei hotărâri în materia insolvenței, așa încât are caracter definitiv încă de la pronunțare, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, termenul de declarare a căii de atac a revizuirii, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la 16.08.2020.

Cererea de revizuire a fost promovată la 23.09.2020, fiind expediată prin poștă, după împlinirea acestui termen.

Revizuentele au pretins să fie repuse în termenul de declarare a căii de atac, susținând că s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a o promova în termenul legal, deoarece hotărârea pe care o atacă nu a fost motivată până la data împlinirii acestui termen și doar după ce au lecturat-o, au constatat că raționamentul curții de apel încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare, pronunțate în dosarul nr. x/2019; au arătat și că, deși au cunoscut dispozitivul deciziei imediat după pronunțare, acesta nu era suficient pentru a observa încălcarea autorității de lucru judecat.

Analizând această cerere, Înalta Curte reține că reglementarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, caz în care chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior; așadar, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluțiilor pe care instanța de revizuire le putea adopta a impus concluzia că numai efectul negativ al autorității de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu îngăduie ca unul și același litigiu să fie judecat de două ori; dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Dacă s-ar afirma, ca temei al revizuirii, nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni litigioase dezlegate anterior, în cadrul altui proces, anularea ultimei hotărâri, nedublată de posibilitatea rejudecării, ar lăsa noul litigiu nesoluționat.

Până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, o atare soluție nu era reglementată.

De aceea, efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, în procesele pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, întrucât noua formă a art. 513 alin. (4) reglementează posibilitatea instanței de revizuire de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Așadar, în speță, revizuentele pot să invoce autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei pozitiv.

După apariția Legii nr. 310/2018 și recunoașterea, astfel, a dreptului părților de a promova calea de atac a revizuirii și pentru valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, conținutul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a fost însă modificat; ca atare, legea nu a îngăduit ca termenul de revizuire să curgă de la un alt moment decât cel al rămânerii definitive a ultimei hotărâri, spre exemplu de la cel al comunicării ei.

Aceasta relevă că optica legiuitorului sub aspectul termenului de declarare a căii de atac a revizuirii a rămas neschimbată față de fosta reglementare. Așa fiind, sunt pe deplin incidente considerentele expuse de Curtea Constituțională în decizia nr. 743/22.11.2018, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care autorul său o motivase din perspectiva, susținută și de revizuente, a imposibilității celui interesat de a formula o cerere de revizuire a unei hotărâri, pe motiv că ar încălca puterea de lucru judecat derivată din altă hotărâre, atât timp cât ultima hotărâre nu este redactată și comunicată, pentru a putea fi făcut un examen comparativ al argumentelor instanțelor.

În paragraful 16 al deciziei, Curtea a reținut că hotărârea atacată cu revizuire "nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate (...)". Iar în paragraful 19 al aceleiași decizii, a reținut că "pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri" și că, deși prin prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., se statuează că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate și în ceea ce privește considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste dispoziții "se referă la considerentele care au fundamentat și condus la soluțiile celor două hotărâri contrare/potrivnice".

Așa fiind, în condițiile în care dispozitivul deciziei ce formează obiect al căii de atac de față le era defavorabil, calea extraordinară de atac de retractare ar fi trebuit promovată în termenul legal, care a început să curgă de la pronunțare, cu atât mai mult cu cât revizuentele cunoșteau că în dosar formează obiect al disputei stabilirea datei reale a încheierii contractelor, ca fiind 29.11.2017, aspect de natură a încălca, potrivit celor afirmate, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor care au fost pronunțate în dosarul nr. x/2019.

De aceea, Înalta Curte înlătură argumentele prezentate în justificarea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, notând însă că, în măsura în care aceasta ar fi fost declarată în termen, împrejurările invocate ar fi putut să fundamenteze o cerere de repunere în termenul de motivare a cererii de revizuire.

Se cuvine subliniat că în noua reglementare, care permite promovarea căii de atac a revizuirii pentru valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, legiuitorul nu a adaptat și dispozițiile art. 511 alin. (4) C. proc. civ., care continuă să pretindă ca revizuirea să fie motivată prin însăși cererea de declarare sau înăuntrul termenului de exercitare, sub sancțiunea nulității. Această normă legală pare a le anihila părților, în cazuri asemănătoare celor de față, dreptul de a supune instanței de revizuire o analiză reală, de substanță, a căii de atac pe care o promovează.

Prin urmare, în măsura în care revizuirea ar fi fost formulată în termenul legal, necomunicarea hotărârii atacate înăuntrul termenului de revizuire ar fi putut să constituie un motiv temeinic care să le împiedice pe revizuente să-și prezinte motivele căii de atac în cadrul termenului procedural și ar releva temeinicia unei cereri de repunere în termenul de motivare - cerere care însă nu a fost formulată în speță.

Așadar, reținând că necomunicarea hotărârii atacate înăuntrul termenului de revizuire nu constituie un motiv temeinic care să le fi împiedicat pe revizuente să promoveze calea de atac înăuntrul termenului (ci, eventual, care să le fi determinat să piardă termenul de motivare a cererii de revizuire), Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 186 C. proc. civ., așa încât va respinge cererea de repunere în termenul de revizuire.

Ca atare, notând că, după cum s-a constatat în cele ce preced, calea de atac a fost promovată la 23.09.2020, după împlinirea termenului de revizuire, constată că a intervenit decăderea revizuentelor din dreptul de a o exercita, potrivit art. 185 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge ca tardivă cererea de revizuire.

Văzând și dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de revizuire.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentele E. și D. împotriva deciziei civile nr. 322 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2020.