ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2446/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă la 6 februarie 2020 sub nr. x/2020, S.C. A. S.R.L. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 85/2018 din 8 martie 2018, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2010, în sensul de a se înlocui termenul de "parcări publice" din paragraful 2 al paginii nr. 11 a deciziei sus-menționate cu cel de "parcuri publice".

Prin încheierea nr. 31 din 3 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că împotriva deciziei nr. 85/2018 din 8 martie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă s-a declarat recurs, iar în decizia pronunțată în soluționarea căii de atac de Înalta Curte de Casație și Justiție, la pagina 40, a fost analizat acest aspect, al reținerii de către instanța de apel a parcărilor în loc de parcuri.

Astfel, notând că aspectul a fost analizat de instanța supremă în recurs, curtea de apel a reținut că este nefondată cererea de îndreptare formulată în cauză.

Împotriva acestei încheieri, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B. a declarat recurs.

În motivare, recurenta a susținut că în mod eronat a precizat Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă în considerentele deciziei nr. 85/2018 din 8 martie 2018 că în categoria bunurilor ce alcătuiesc domeniul public intră parcările publice, în loc de parcuri publice (pagina 11 paragraful 2).

Potrivit recurentei, în mod nelegal a respins Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă cererea sa de îndreptare a erorii materiale, încheierea atacată fiind motivată într-o manieră care excede obiectul cererii sale, menținând eroarea care i-a creat o vădită vătămare.

În acest sens, autoarea căii de atac a susținut că instanța nu avea posibilitatea să aducă modificări unui text de lege și nici să îl interpreteze în mod viciat.

În continuare, a prezentat bunurile care susține că sunt atribuite de Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor și municipiilor, subliniind că printre acestea nu se regăsesc parcările publice, ci parcurile publice.

În final, recurenta a susținut că tocmai în considerarea faptului că în recurs instanța supremă a constatat ceva ce a fost consemnat în mod eronat în decizia din apel, se impune admiterea recursului și casarea încheierii atacate, cu consecința admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 4 noiembrie 2020 intimații Consiliul Local Sînmartin și Comuna Sînmartin au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de autoarea căii de atac și a normelor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurentă nu se aplică litigiului pendinte, având în vedere că procesul a început anterior intrării în vigoare a C. proc. civ. sus-menționat.

Ca urmare, dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale C. proc. civ. de la 1865, în speță cele ale art. 304 pct. 5 din cod, întrucât se invocă încălcarea dispozițiilor art. 281, norme ce reglementează procedura specială a îndreptării erorilor materiale strecurate în hotărâri.

Autoarea căii de atac a susținut că în mod nelegal a respins Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin încheierea recurată, cererea sa de îndreptare a erorii materiale, în condițiile în care Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a precizat, eronat, în considerentele deciziei nr. 85/2018 din 8 martie 2018 că în categoria bunurilor ce alcătuiesc domeniul public fac parte parcările publice, în loc de parcuri publice (pagina 11 paragraful 2).

Potrivit art. 281 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Așadar, ipoteza reglementată de art. 281 Cod procedură vizează îndreptarea unor greșeli de ordin formal, procedural care nu sunt de natură să afecteze în vreun fel soluția pronunțată, respectiv dispozitivul și considerentele pe care aceasta se sprijină.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că S.C. A. S.R.L. a solicitat îndreptarea unei pretinse erori materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 85/2018 din 8 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în sensul de a se înlocui termenul de "parcări publice" din paragraful 2 al paginii nr. 11 a deciziei sus-menționate, cu cel de "parcuri publice".

Instanța supremă constată că decizia nr. 85/2018 din 8 martie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a fost atacată cu recurs, soluționat prin decizia nr. 3818 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2010.

De asemenea, constată că una dintre criticile formulate în cadrul recursului a vizat faptul că instanța de apel a menționat în considerente că, potrivit Legii nr. 213/1998, parcările publice fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, în condițiile în care actul normativ sus-evocat menționează parcurile publice, iar nu parcările publice, acesta fiind un aspect de fond, apt să influențeze legalitatea soluției pronunțate, nu un aspect de formă, care să nu aibă vocația de a schimba soluția în mod esențial.

În considerentele deciziei nr. 3818 din 7 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a reținut că este neîntemeiată critica conform căreia instanța de apel a apreciat greșit că spațiul comercial -parcare auto - face parte din domeniul public, confundând astfel parcarea cu parcurile; aceasta, întrucât examinarea considerentelor deciziei din apel nu relevă o atare constatare, neexistând niciun dubiu că obiectul cererii de chemare în judecată poartă asupra Parcării Stațiunii Băile Felix, iar nu asupra unui parc public.

Așadar, menționarea pretins eronată a parcării publice, în loc de parcuri publice în cuprinsul deciziei nr. 85/2018 din 8 martie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a fost pusă în discuție și în recursul formulat împotriva deciziei sus-menționate, chestiunea fiind tranșată definitiv de instanța de recurs, în sensul că, raportat la obiectul litigiului, instanța de apel a avut în vedere parcarea publică.

Așa fiind, în acord cu instanța care a pronunțat încheierea recurată, Înalta Curte apreciază pe de o parte că în cauză nu se pune în discuție o greșeală de ordin formal, astfel cum este aceasta definită de art. 281 C. proc. civ., și pe de altă parte reține că, atât timp cât acest aspect a fost lămurit în cadrul recursului, în cadrul unei critici apreciate de nelegalitate, cererea de îndreptare a erorii materiale a fost în mod legal apreciată ca neîntemeiată, în cauză nesubzistând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., împotriva încheierii nr. 31 din 3 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2020.