ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 719/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării ordinului Ordinului nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare până la soluționarea acțiunii de fond și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 14 din 30 ianuarie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

A admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3236/2018 pentru aprobarea procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței civile nr. 14 din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, pârâții au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe cale de excepție recurenții-pârâți au invocat excepția lipsei de interes acererii de chemare în judecată, motivat de faptul că Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală (OPANAF) nr. 3236/2018 a fost modificat prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

În susținerea cererii sale de recurs recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a apreciat că instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. În opinia recurentei-pârâte, instanța de fond a interpretat greșit atât îndeplinirea în cauză a condiției cazului bine justificat, cât și condiția prevenirii unei pagube iminente.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererile de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului formulat de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, invocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recurentului-pârât i s-a pus în vedere, prin adresa instanței din 12 aprilie 2019 și comunicată la data de 17 aprilie 2019, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte reține că potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul se taxează cu 100 RON, iar dispozițiile art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță, statuează în mod expres că:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea cererii, recurentul-pârât Președintele ANAF, legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, nu a respectat cerința impusă de dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, situație în raport de care intervine sancțiunea anulării cererii sale de recurs.

În ceea ce privește recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că dispozițiile Ordinului nr. 1960/2018, referitoare la obligația deținerii în depozite a produselor accizabile din sfera de referință a ordinului, prealabil comercializării lor, au fost abrogate.

La data de 28.12.2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, a fost publicat Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018, care, la pct. 9, a prevăzut că se abrogă Ordinul Președintelui ANAF nr. 1849/2016, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 474/24.06.2016, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018, act administrativ ce face obiectul cererii de suspendare din prezenta cauză, Înalta Curte constată că, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziție criticată de reclamantă în prezenta cauză.

În atare context, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 3236/2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci solicitarea acordării măsurii de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, ceea ce nu mai este cazul.

În concluzie, în ceea ce privește recursul formulat de către Prședintele ANAF, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de acesta, ca netimbrat.

În ceea ce privește recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa sentința recurată și a respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul PRESEDINTELE AGENTIEI NATIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 14 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul declarat de pârâta AGENTIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 14 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2020.