ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2433/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 475 din 20.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenientul A., privind cererea de înscriere la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrată sub nr. x/12.11.2018, având ca obiect menționarea în registrul comerțului a Hotărârii AGA din data de 9 noiembrie 2018.

S-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a cererii formulate de petenta B. S.R.L., având ca obiect înregistrarea în registrul comerțului a Hotărârii AGA din data de 9 noiembrie 2018 și efectuarea înregistrărilor impuse de aceasta.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A., solicitând admiterea acestuia, cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de intervenție formulate și respingerea cererii de înregistrare/înscriere de mențiuni nr. x/2018 de la Registrul Comerțului Cluj; să se dispună comunicarea hotărârii pronunțate în cauză și cu Oficiul Registrului Comerțului, precum și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate inclusiv de prezentul litigiu, raportat la prevederile art. 7

1

din O.U.G. nr. 116/2009, art. 61 și următ., art. 466 și următoarele C. proc. civ., art. 36, art. 70, art. 77, art. 191, art. 192, art. 204 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, cu modificările ulterioare.

Prin decizia civilă nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a luat act de renunțarea apelantului intervenient A. la judecata cererii de intervenție și, în consecință, a dispus anularea sentinței civile nr. 475 pronunțată la 20 martie 2019 în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj. A obligat apelantul-intervenient să achite intimatei suma de 2380 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Recurenta B. S.R.L. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În argumentarea cererii de recurs, raportat la prevederile art. 406, art. 82 alin. (1), art. 85 alin. (3) C. proc. civ., art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, recurenta susține, în esență, că instanța trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru renunțarea la judecată, inclusiv existența unui mandat special în favoarea avocatului care a formulat cererea de renunțare la judecată.

Precizează că nu înțelege să invoce în calea de atac a recursului excepția lipsei calității de reprezentant al intervenientului, întrucât la dosarul instanței de apel, fila x, se regăsește împuternicirea avocațială, ci invocă faptul că în baza acelei împuterniciri, avocatul nu putea face acte de dispoziție în cauză și, prin urmare, instanța nu putea lua act de renunțarea la judecată.

Prin urmare, invocă lipsa întrunirii condițiilor legale pentru ca instanța în mod valabil să ia act de renunțarea la judecată.

În opinia recurentei, intervenientul nu a formulat o cerere de renunțare la judecata cererii de intervenție în apel, astfel cum a reținut instanța de apel, ci a formulat o cerere de renunțare la judecarea apelului.

Așa fiind, consideră că în mod eronat instanța de apel a dispus anularea sentinței primei instanțe.

Solicită instanței de recurs să observe faptul că nici apelantul, prin cererea de renunțare depusă, nici reprezentantul recurentei prezent la dezbateri nu au solicitat anularea sentinței primei instanțe, întrucât s-a renunțat la judecarea căii de atac, nu la judecata cererii de intervenție, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

În cauză, susține recurenta, era vorba despre o achiesare la hotărâre, sub forma renunțării la calea de atac exercitată, nicidecum la renunțarea la judecata cererii de intervenție în apel, în condițiile în care renunțarea la judecata cererii de intervenție în apel presupune în mod obligatoriu acordul părților, pe când achiesarea la hotărâre nu presupune acordul acestora.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea recursului, ca lipsit de interes, apreciind că, în condițiile în care A. a renunțat la cererea de intervenție, iar Registrul Comerțului a operat deja respectivele mențiuni, recursul promovat în cauză nu are nicio justificare.

Recurenta B. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției lipsei de interes invocată prin întâmpinare și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 29 mai 2020 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Raportul a fost comunicat părților, iar acestea nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la 25 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a căii extraordinare de atac, a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acțiunii, întrucât prin hotărârea sa instanța de judecată este chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice și academice.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Prin recursul declarat, recurenta B. S.R.L. a criticat decizia curții de apel referitor la soluția privind renunțarea apelantului intervenient A. la judecata cererii de intervenție, în urma căreia a fost anulată sentința civilă nr. 475 din 20 martie 2019 a Tribunalului Specializat Cluj.

Așa cum rezultă din extrasul nr. x/24.10.2019, Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus anularea înscrierii în Registrul Comerțului a modificărilor intervenite conform hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din data de 09.11.2018, ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019, a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care s-a luat act de renunțarea apelantului intervenient A. la judecata cererii de intervenție și s-a dispus anularea sentinței civile nr. 475 pronunțată la 20 martie 2019 de Tribunalul Specializat Cluj, aceasta din urmă fiind cea care a stat la baza înscrierii.

Această împrejurare nu este însă de natură a legitima existența interesului recurentei în promovarea căii extraordinare de atac căci, în condițiile renunțării intervenientului A. la judecata cererii de intervenție, soluționarea cererii de depunere și menționare acte referitoare la societatea B. S.R.L în Registrul Comerțului se face în regim normal, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 116/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2010, cu modificările ulterioare, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească în acest sens.

Prin urmare, apreciind că recurenta B. S.R.L. nu justifica un interes în exercitarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 501/2019 din 30 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2020.