ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 1763 din 29 august 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. A.; a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii; a admis acțiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta S.C. A.; pârâta a fost obligată la emiterea unei adeverințe din care să rezulte toate veniturile brute, defalcate pe toate categoriile de sporuri/drepturi bănești de care a beneficiat în perioada 09.07.1971 - 01.02.2000, cu mențiunea achitării contribuțiilor de asigurări sociale corespunzătoare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta A..

În faza procesuală a apelului, prin încheierea din 24 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a pus în vedere părților să efectueze demersuri pentru desemnarea, de comun acord, a unui expert judiciar contabil, care să figureze pe lista întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză, cu excluderea expertului parte propus de către intimatul-reclamant, doamna C. și s-a prorogat pronunțarea asupra cererii expertului D. privind înlocuirea cu un alt expert.

Prin încheierea din 8 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a suspendat soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă A. împotriva sentinței civile nr. 1763 din 29.08.2017 a Tribunalului Constanța, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin încheierea din 24 septembrie 2018.

La data de 6 mai 2019 s-a întocmit un referat, în baza căruia s-a fixat termen la 18 septembrie 2019, cu citarea părților, pentru constatarea perimării, potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată din 18 septembrie 2019, pentru data de 10 septembrie 2019, ca urmare a desființării completului C2ACM.

La data de 14 august 2019, conform plicului atașat, apelanta-pârâtă A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 415 C. proc. civ., o cerere de reluare a judecării cauzei.

Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 233/CM din 10 septembrie 2019, a respins ca nefondată cererea de reluare a judecății formulată de apelanta-pârâtă A. și a constatat perimat apelul formulat de către aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 1763 din 29 august 2017, pronunțate de Tribunalul Constanța, având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B..

Împotriva încheierii din 8 octombrie 2018 și a deciziei civile nr. 233/CM din 10 septembrie 2019, ambele pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs pârâta A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 14 octombrie 2019.

Recurenta-pârâtă a susținut faptul că instanța de apel a stabilit, în mod nelegal, în sarcina intimatului-reclamant B., partea care a câștigat procesul în primă instanță, obligația de a depune la dosar note în cuprinsul cărora să nominalizeze, cu acordul apelantei-pârâte A. S.A., un expert judiciar contabil în vederea efectuării expertizei de specialitate.

În concret, a arătat că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 331 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora în situația în care părțile nu se înțeleg asupra numirii unui expert, instanța numește expertul prin tragere la sorți de pe lista întocmită și comunicată de Biroul Local de Expertize.

A menționat faptul că instanța nu poate să pună în sarcina părților alegerea unui expert, în condițiile în care părțile nu au contestat numirea niciunuia dintre cei trei experți, ci aceștia au renunțat sau au fost în imposibilitate să efectueze expertiza, fără o culpă a părților.

Mai mult, instanța de judecată avea posibilitatea să uzeze de procedura instituită de art. 333 din C. proc. civ., însă nu a înțeles să aplice această dispoziție legală, ci a suspendat judecata cauzei, sancționând partea care a promovat calea de atac.

În opinia recurentei, nu a existat un motiv de suspendare a judecării cauzei, câtă vreme instanța trebuia să numească un expert.

Autoarea căii de atac a apreciat că nu constituie cauze de perimare, potrivit art. 416 alin. (3) din C. proc. civ., cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

Pentru aceste argumente, recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecința reluării judecării apelului.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare anterior modificărilor introduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, raport care, după analiza acestuia în completul de filtru, a fost comunicat părților.

Examinând hotărârile atacate, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că, deși recurenta nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., criticile dezvoltate în memoriul de recurs, care vizează, în esență, aplicarea greșită a prevederilor din C. proc. civ. referitoare la suspendarea judecării cauzei și la perimare, se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Acest motiv de recurs este incident când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurenta-pârâtă din prezenta cauză a susținut, în esență, că nu a existat un motiv de suspendare a judecării cauzei și că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 331 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât instanța nu poate să pună în sarcina părților alegerea unui expert, în condițiile în care părțile nu au contestat numirea niciunuia dintre cei trei experți, ci aceștia au renunțat sau au fost în imposibilitate să efectueze expertiza, fără o culpă a părților.

Prin urmare, chestiunea de drept supusă analizei vizează greșita suspendare a judecății apelului și aplicarea sancțiunii perimării, în condițiile în care instanța de judecată trebuia să numească un expert în cauză.

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului în intervalul de timp de 6 luni.

Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării decurg din conținutul art. 416 din C. proc. civ., fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, care nu a acționat în scopul reluării judecății, deși avea posibilitatea să o facă.

În cauza de față, suspendarea judecății apelului a fost pricinuită de neîndeplinirea de către intimatul-reclamant a obligațiilor stabilite prin încheierea din 24 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, conduită ce a avut ca urmare împiedicarea desfășurării normale a procesului, măsura fiind luată prin încheierea din 8 octombrie 2018, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., dată de la care a început să curgă termenul de perimare.

Cu privire la cursul perimării, prevederile art. 417 din același cod reglementează întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Înalta Curte reține că părților le revine îndatorirea de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia, potrivit art. 10 din C. proc. civ., iar în măsura în care acestea nu respectă obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, legea prevede o serie de sancțiuni, printre care și perimarea.

În speță, deși avea interesul să-i fie soluționată calea de atac exercitată împotriva sentinței instanței de fond, apelanta-pârâtă a ales să rămână în pasivitate, de vreme ce nu a atacat cu recurs la instanța ierarhic superioară încheierea de suspendare a cursului judecății, pe toată durata suspendării, astfel cum prevăd dispozițiile art. 414 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care, de la data ultimului act de procedură, respectiv 8 octombrie 2018, când judecata a fost suspendată, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din motive imputabile recurentei din prezenta cauză, care nu a formulat o cerere de reluare a judecății, în mod corect, curtea de apel a constatat că a intervenit perimarea apelului.

Curtea de Apel Constanța a respins, în mod legal, cererea de reluare a judecării cauzei, formulată de apelanta-pârâtă A., reținând că aceasta nu poate produce efecte, întrucât termenul de perimare era împlinit.

Cu atât mai mult, nu pot fi primite, în această etapă procesuală, susținerile recurentei-pârâte ce vizează nelegalitatea soluției pronunțate de către instanța de apel la termenul de judecată din 8 octombrie 2018, fiind formulate după momentul la care s-a constatat perimarea cererii de apel.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii din 8 octombrie 2018 și a deciziei civile nr. 233/CM din 10 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii din 8 octombrie 2018 și a deciziei civile nr. 233/CM din 10 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2020.