ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2384/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

La data de 6 decembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2013, cererea debitoarei S.C. A. S.R.L. care a solicitat, în baza Legii nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale a insolvenței.

Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 5016 din 24 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a dispus, în temeiul art. 102 alin. (3) raportat la art. 107 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului S.C. A. S.R.L.; în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului și s-a dispus dizolvarea societății debitoare; s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei, în sarcina lichidatorului judiciar; s-a stabilit termen de maxim 10 zile de la data notificării deschiderii procedurii falimentului de predare a gestiunii averii de la debitor către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate până la deschiderea procedurii; s-a dispus întocmirea și predarea către lichidatorul judiciar, în termen de maxim 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora, cu indicarea celor născute după data introducerii cererii de deschidere a procedurii; s-au fixat următoarele termene limită: a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor menționate la art. 108 alin. (3) din lege, în vederea întocmirii tabelului suplimentar - 9 noiembrie 2018; b) termenul de verificare a creanțelor menționate la art. 108 alin. (3) din lege, de întocmire, afișare și comunicare a tabelului suplimentar al acestora - 10 decembrie 2018; c) termenul de depunere la tribunal a contestațiilor - 31 decembrie 2018; d) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat - 10 ianuarie 2019; s-a numit, în calitate de lichidator judiciar B.., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege, cu o remunerație de 1.500 RON din averea debitorului; prin aceeași sentință, s-au pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990, republicată și s-a dispus îndeplinirea formalităților privind menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai săi; în temeiul art. 108 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus ca lichidatorul judiciar să trimită o notificare, în condițiile art. 61 alin. (3) din lege cu privire la intrarea debitorului în procedura falimentului prin procedura generală, ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, menționată la art. 107 alin. (2) lit. e), debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii; s-a fixat termen pentru continuarea procedurii la 7 ianuarie 2019, C. 11, ora 09:00.

Împotriva sentinței civile nr. 5016 din 24 septembrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a formulat apel debitoarea S.C. A. S.R.L., reprezentată legal de administratorul special C. și de administratorul statutar S.C. D. S.R.L.

În faza procesuală a apelului, prin încheierea din 18 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a dispus suspendarea judecății apelului formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva sentinței civile nr. 5016 din 24.09.2018 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI MANGALIA, S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.A. și B.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 7 august 2019, conform plicului atașat, apelanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. a depus la dosar o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin rezoluția din 12 august 2019 s-a stabilit termen la 7 octombrie 2019, cu citarea părților, în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei.

Prin aceeași rezoluție, instanța a stabilit în sarcina apelantei obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, datorată pentru soluționarea cererii de repunere pe rol a cauzei.

Prin decizia civilă nr. 1518 A din 7 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a admis excepția de perimare și s-a constatat perimat apelul formulat de apelanta A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva sentinței civile nr. 5016 din 24 septembrie 2018 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI MANGALIA, S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.A. și B.., în calitate de lichidator judiciar al S.C. A. S.R.L.

La termenul din 7 octombrie 2019 Curtea de Apel București, constatând că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, a admis excepția de netimbrare și a dispus anularea cererii de repunere a cauzei pe rol, astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei civile nr. 1518 A/07.10.2019.

Împotriva deciziei menționate anterior recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 8 noiembrie 2019.

Recurenta a solicitat, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, fiind indicate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5 și pct. 7 din C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta arată că un prim motiv vizează încălcarea principiului protecției încrederii legitime și echivalenței, care impune ca toate normele aplicabile acțiunilor să se aplice fără distincție și celor întemeiate pe nerespectarea dreptului intern, principiu încălcat și nerespectat în speță.

Se referă la faptul că autonomia procedurală și jurisdicțională a statelor membre presupune ca să nu fie încălcat principiul iura novit curia, în temeiul căruia instanța, atunci când se pronunță, trebuie să aplice normele juridice corecte, și nu normele pe care le consideră aplicabile, precum și să nu se modifice temeiul juridic al concluziilor părților.

Autoarea căii de atac consideră că decizia civilă nr. 1518 A din 7 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă este viciată de o eroare de drept, întrucât perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

În acest sens, precizează că la data de 7 august 2019 a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, conform facturii poștale atașate, care are efectul întreruperii cursului perimării.

În opinia recurentei, instanța nu trebuia să constate perimat apelul, deoarece nu s-a împlinit termenul de perimare.

Față de împrejurarea că s-a inițiat o procedură de repunere a cauzei pe rol, cu puțin timp înaintea expirării termenului de perimare, recurenta apreciază că excepția perimării trebuia să fie respinsă.

Prin urmare, recurenta a concluzionat în sensul că se impune admiterea recursului, în temeiul valorilor comune prevăzute la articolul 2 din TFUE, pe care se întemeiază Uniunea Europeană, care încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care aceasta a fost evident disproporționată și nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute în conformitate cu art. 2 și art. 6 TFUE.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) - (4) C. proc. civ., în forma în vigoare anterior modificărilor introduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, raport care, după analiza acestuia în completul de filtru, a fost comunicat părților.

Prin încheierea din 17 septembrie 2020, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fost admis în principiu recursul și s-a fixat termen la data de 19 noiembrie 2020 pentru judecata pe fond a căii de atac, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, raportat la criticile formulate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că, deși recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 4, pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., criticile acesteia, în sensul aplicării greșite a dispozițiilor legale referitoare la perimare, se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Acest motiv de recurs este incident când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurenta din prezenta cauză a susținut, în esență, că excepția perimării trebuia să fie respinsă, deoarece s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de perimare.

Prin urmare, chestiunea de drept supusă analizei vizează greșita aplicare a sancțiunii perimării apelului, în condițiile în care s-a inițiat o procedură de repunere pe rol a cauzei la data de 7 august 2019, care are efectul întreruperii cursului perimării.

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului în intervalul de timp de 6 luni.

Cerințele prevăzute de lege pentru a interveni sancțiunea perimării decurg din conținutul art. 416 din C. proc. civ., fiind necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, care nu a acționat în scopul reluării judecății, deși avea posibilitatea să o facă.

În cauza de față, suspendarea judecății apelului formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva sentinței civile nr. 5016 din 24 septembrie 2018 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., la termenul de judecată din 18 februarie 2019, dată de la care a început să curgă termenul de perimare.

Cu privire la cursul perimării, prevederile art. 417 din C. proc. civ. reglementează un singur caz de întrerupere a termenului de perimare și anume acela în care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Din redactarea acestui text de lege rezultă că legiuitorul a înțeles să impună îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru ca un act de procedură să poată avea caracter întreruptiv de perimare:

a) actul de procedură trebuie, în mod necesar, să fie îndeplinit de partea care justifică un interes;

b) actul de procedură trebuie să fie îndeplinit cu scopul de a continua judecata pricinii;

Prin urmare, se reține că actul de procedură îndeplinit de partea interesată va trebui întotdeauna să fie unul valabil.

Aceasta, deoarece actul de procedură invalid, adică anulabil, nu va avea capacitatea de a produce o întrerupere a termenului de perimare validă.

Sub acest aspect, autoarea prezentei căi de atac pretinde că depunerea cererii de reluare a judecății s-a făcut în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de legiuitor, respectiv la 7 august 2019, astfel că s-a dat eficiență, în mod eronat, dispozițiilor art. 416 și art. 420 din C. proc. civ. referitoare la perimare.

Înalta Curte constată însă că, de la data suspendării judecății apelului (18.02.2019) și până la data constatării perimării prin decizia atacată (07.10.2019), apelanta nu a efectuat niciun act procedural cu eficiența pretinsă de aceasta, adică din care să rezulte intenția de a continua judecata, astfel cum impun dispozițiile imperative ale art. 417 din C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.

Contrar susținerilor recurentei, cererea de reluare a judecății, neurmată de repunerea efectivă pe rol și lipsită de intenția continuării judecății (prin neachitarea în termenul legal a taxei judiciare de timbru corespunzătoare) nu au efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancțiunea perimării.

Actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenția clară de a continua judecata, situație față de care o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăși, doar prin simpla formulare, această funcție.

Cum de la data suspendării judecății, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pricina a rămas în nelucrare din culpa apelantei, care nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol, deși a fost citată cu această mențiune pentru termenul din 7 octombrie 2019, instanța învestită cu judecarea apelului a constatat, în mod corect, perimarea acestuia.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 1518 A din 7 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 1518 A din 7 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2020.