ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2329/2020

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2015 pe rolul Judecătoriei Vâlcea, reclamanta A. a solicitat pronunțarea unei hotărâri în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. și C.. prin care să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. IV art. 4.1, 4.3 și 4.6 din contractul de credit nr. x/14.06.2007 încheiat cu pârâta S.C. B. S.A.; să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 4.3 prin care banca își rezervă dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii, comisioanelor și taxele bancare; să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare credit în procent de 2,5% din valoarea creditului și a comisionului de administrare în procent de 0,30% pe lună, aplicat la valoarea creditului; să se dispună stabilizarea cursului de schimb CHF - Leu la valoarea avută la data semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, precum și denominarea în monedă națională a plăților; să se constate caracterul abuziv al actului adițional nr. x din 13.07.2011 la contractul de credit precum și a actelor adiționale subsecvente, în ceea ce privește cesionarea contractului, cât și menținerea și impunerea unor clauze abuzive - Art. I privind dobânzile, comisioanele bancare și alte costuri percepute de creditor și anexa II referitoare la valoarea dobânzilor și comisioanelor bancare.

Prin sentința civilă nr. 5872 din 21 noiembrie 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis în parte acțiunea și a constatat caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. IV, pct. 4.3 din contractul de încheiat între reclamantă și pârâta S.C. B. S.A. Totodată, a constatat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la: art. I, pct. 1 - 8 din actul adițional la contractul de credit cu nr. x/13.07.2011, încheiat între reclamantă și cele două pârâte; la art. 2 din actul adițional la contractul de credit cu nr. x/20.11.2011; la art. 2 din actul adițional la contractul de credit cu nr. x/22.08.2013, încheiat intre reclamantă și cele două pârâte. În consecință, a fost obligată pârâta C.. la restituirea către reclamantă a sumei de 2.058,37 CHF în echivalent RON la data plății, reprezentând contravaloare comision de administrare încasat în perioada august 2011 - iunie 2017, fiind respinsă în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâta B. S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1092/A/19.10.2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins apelurile ca nefondate.

Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către pârâta D. S.A., succesoare legală a B. S.A., care a criticat-o pentru motive de nelegalitate, încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recursul fiind înregistrat la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,de contencios administrativ și fiscal.

Reclamanta A. a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, ca urmare a lipsei calității procesuale active a D. S.A., întrucât nu a fost parte în procesul soluționat prin decizia atacată, prin urmare nu are calitate procesuală activă în promovarea recursului.

De asemenea, a fost invocată excepția tardivității declarării recursului, în raport cu dispozițiile art. 485 C. proc. civ., susținându-se că decizia instanței de apel a fost comunicată părților, inclusiv către pârâta B., însă calea de atac a fost declarată peste termenul prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă a invocat și excepția lipsei de interes cu privire la critica recurentei prin care contestă modalitatea în care s-a soluționat capătul de cerere ce vizează exclusiv cealaltă intimată-pârâtă din cauză, și anume obligarea pârâtei C.. la plata unei sume de banicătre intimata-reclamantă.

La termenul din data de 10.10.2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat că excepția tardivității recursului și excepția nulității recursului pentru lipsa calității procesuale active, nu au mai fost susținute de intimata-reclamantă.

Prin decizia nr. 1292/R-Com/10.10.2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015 a respins excepția lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă, a admis recursul, a casat în parte decizia nr. 1092/A/19.10.2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă și în rejudecare a admis apelul băncii, a schimbat sentința civilă nr. 5872/21.11.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în sensul că a fost respinsă în tot cererea. A fost menținută în rest decizia nr. 1092/A/19.10.2018 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă. A fost obligată intimata-reclamantă A. la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, după reducere, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către pârâta D. S.A.

Împotriva acestei decizii reclamanta A. a formulat la 30 decembrie 2019 cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, s-a aratat că instanța de recurs nu a ținut seama de hotărârea nr. 1826/3.10.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal în privința clauzei de la art. 4.3 din contract, în condițiile în care s-a reținut în contradictoriu cu ANPC obligația pârâtei B. de a modifica contractele de credit în curs de executare.

Prin întâmpinarea formulată la 7 februarie 2020 intimata D. prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

La 2.06.2020 revizuenta a depus concluzii scrise prin care a susținut că la data recursului exista hotărârea nr. 3573 din 25 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal prin care a fost obligată banca să elimine clauze abuzive de același tip, dar pârâta D. nu a înțeles să o pună în executare.

Față de susținerile din cererea de revizuire inițială și din concluziile scrise, la 4.06.2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a pus în discuție calificarea cererii și în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând revizuirea pentru hotărâri potrivnice și a amânat pronunțarea pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.

Curtea a reținut că legea nu se mai referă în prezent la aceeași pricină, aceeași părți, în aceeași calitate pentru a fi necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză ci la autoritatea de lucru judecat, care presupune și un efect pozitiv, în sensul de a se ține seama de statuările reținute asupra aspectului litigios în hotărâri definitive anterioare.

Ca urmare a invocării prin concluziile scrise că la data recursului exista hotărârea nr. 3573 din 25 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, susținere reținută de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă ca fiind un motiv de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire întemeiate pe acest text de lege arătând că această sentință nu are caracter definitiv întrucât nu a fost redactată și comunicată părților și nici nu are caracter potrivnic.

La 11 iunie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, văzând prevederile art. 510 alin. (3) C. proc. civ. și constatând că revizuirea formulată în dosarul nr. x/2019 vizează motive diferite, care atrag competențe diferite, a dispus disjungerea cererii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 436/R-COM din 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de A., împotriva deciziei nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, intimați fiind D. S.A. și C., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, reține următoarele considerente:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta susținând contrarietatea între decizia nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015 și hotărârea nr. 1826/3.10.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Revizuenta a invocat și faptul că decizia nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015 este contrară hotărârii nr. 3573 din 25 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Revizuenta a arătat, prin concluziile scrise formulate la data de 4 noiembrie 2020 că instanța de recurs, în ceea ce privește clauza de la art. 4.3 din contractul de credit, nu a ținut seama de decizia definitivă nr. 1826/3.10.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015 prin care, în contradictoriu cu ANPC, intimata B. a fost obligată să modifice contractele de credit în curs de executare, fiind constatată nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 4.3. din contract. Prin urmare, D. în calitate de succesoare a B. este obligată să pună în aplicare dispozițiile prevăzute în hotărârile definitive prin care ANPC a reclamat ca abuzive aceleași clauze reclamate și de revizuentă.

Înalta Curte, reține că, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Deși revizuenta invocă acest motiv de revizuire, în cuprinsul cererii nu sunt arătate motivele din care rezultă caracterul contradictoriu al hotărârilor invocate.

Astfel, revizuenta a susținut caracterul contradictoriu al deciziei nr. 1292/R-Com/10.10.2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015 în raport cu hotărârea nr. 1826/3.10.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015 dar și în raport cu hotărârea nr. 3573 din 25 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal însă nu a învederat dacă în cauză este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți, astfel cum prevede art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege evocat, condiția esențială fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Rațiunea acestei reglementări o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, legiuitorul având în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Or, în condițiile în care revizuenta nu a indicat în concret de unde rezultă caracterul contradictoriu al hotărârilor menționate, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză astfel că, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1292 din 10 octombrie 2019, pronunțată deCurtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2020.