ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2303/2020

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2015 sub nr. x/2015 reclamanții A. și B., au chemat in judecată pe pârâtele S.C. C. S.A. și D., solicitând constatarea nulității absolute a art. 3 din Contractul de credit nr. x/23.08.2007 si Actul adițional x/19.09.2010 la Convenția de credit nr. x/2007 potrivit căruia:

"Pe parcursul derulării contractului banca iși rezerva dreptul de o modifica dobânzile, comisioanele si taxele bancare"

Ca efect al nulității clauzei care privește comisionul de administrare, solicită în temeiul principiului "restitutio in integrum" restituirea sumei plătite percepute abuziv pentru cursul CHF în perioada august 2007- prezent si dobânda aferentă și constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata în Contractul de credit si eliminarea acesteia, iar pe cale de consecința, restituirea sumei de bani achitata de reclamanți in temeiul acestei clauze abuzive, de la data încheierii contractului de credit si până în prezent. Totodată, au solicitat stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-Leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada derulării contractului; denominarea in moneda naționala a plăților, in virtutea principiului din Regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor intre rezidenți se plătește in moneda naționala; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1912/07.04.2016 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. și D..

Împotriva sentinței civile au declarat apel reclamanții A. și B., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe și, pe fond, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în apel și fond.

Prin decizia civilă nr. 830/A din 10 iulie 2018 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamanții A. și B..

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. și B., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 72 din 17 ianuarie 2019 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din 16 aprilie 2019, Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la data de 15 octombrie 2019, recurenții au solicitat repunerea cauzei pe rol, fixându-se termen de judecată la 03 decembrie 2019.

Prin decizia nr. 1692/R-COM din 3 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a constatat perimat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 830/A din 10 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A. și B. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită schimbarea în tot a hotărârii Curții de Apel Pitești în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Motive de recurs

Prin cererea de recurs, recurenții susțin că la instanța de apel cauza a fost judecată cu lipsă de procedură, întrucât aceștia nu locuiesc în Băile Olănești, cum greșit apare în decizia atacată, ci în Băile Govora, astfel că nu au avut cunoștință de soluția dată la ultimul termen de judecată.

În acest context, se apreciază că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, întrucât a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 416 C. proc. civ., având în vedere că dosarul nu a rămas în nelucrare, timp de 6 luni, din motive imputabile părții.

În acest sens, trebuie observat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 418 C. proc. civ., potrivit cărora, cursul perimării este suspendat, cât timp durează suspendarea judecații, pronunțată de instanță, în cazurile prevăzute la art. 413 din același Cod.

Mai mult decât atât, în perioada pronunțării instanței pe cererea de primare, majoritatea completurilor de judecată suspendau judecarea cauzelor, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până când Curtea de Justiție a Uniunii Europene urma să se pronunțe în cauza C-81/19 Șerban vs D. S.A., având în vedere că prezenta cauză are ca obiect înghețare/stabilizare curs valutar și are legătură directă cu acest aspect, cu atât mai mult, cu cât la dosarul Curții de Apel Pitești a fost înaintată cererea de suspendare, cu privire la care completul de judecată nu s-a pronunțat, aspect în considerarea căruia, recurenții apreciază că au fost discriminați.

Prin întâmpinarea depusă, la 18 martie 2020, intimata-pârâtă D. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin încheierea pronunțată în complet de filtru la data de 28 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului iar, prin încheierea pronunțată în complet de filtru la data de 24 septembrie 2020 a respins excepția tardivității recursului, invocată de intimata-pârâtă D. S.A. și a admis în principiu recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 1692/R - COM din 03 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În dezvoltarea criticilor dezvoltate de recurenții-reclamanți și încadrate de către instanță în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a invocat neîndeplinirea procedurii de citare, în mod corect, la domiciliul reclamanților din Băile Govora, întrucât în decizia recurată se menționează greșit domiciliul acestora, fiind în Băile Olanești.

Critica recurenților-reclamanți privind nelegala citare este nefondată.

Astfel, se constată că În raport de aceste dispoziții legale și având în vedere nerespectarea dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 85 și 107 C. proc. civ., rezultă că pârâta nu a putut lua cunoștință de data soluționării litigiului, când instanța a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului., hotărârea recurată a fost dată cu respectarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 175 C. proc. civ. (motivul prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ.).

Dispozițiile art. 153 alin. (1) C. proc. civ. impun judecătorului obligația încunoștințării părților despre existența procesului civil, citarea părților fiind garanția contradictorialității și respectării dreptului la apărare.

La rândul său, art. 153 alin. (2) C. proc. civ., obligă judecătorul să verifice dacă părțile au fost legal citate și să dispună amânarea judecății ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Din verificarea dosarului de recurs rezultă că judecata recursului a avut loc la termenul din 03 decembrie 2019, termen despre care recurenții-reclamanți au avut cunoștință, întrucât au fost legal citati, la adresa din Băile Govora, județul Vâlcea, la dosar existând dovada de citare a părților la dosar.

Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare față de reclamanți, la termenul de judecată din data de 03 decembrie 2020, când instanța de recurs a pus din oficiu în discuția părților excepția de perimare, se constată că aceasta a fost legal îndeplinită, întrucât părțile au fost citate la adresa corectă menționată în cererea de recurs.

Menționarea greșită în cuprinsul deciziei recurate a domiciliului recurenților-reclamanți nu este de natură să demonstreze greșita îndeplinire a actului de procedură în discuție, în prezenta dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare.

Procedând la judecată în absența recurenților-reclamanți, care au fost legal citați, conform dispozițiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., se constată că în mod corect instanța de recurs a repus din oficiu cauza pe rol și a luat în examinare excepția perimării, apreciată ca fondată în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile recurenților-reclamanți referitoare la suspendarea cursului perimării, raportat la necesitatea suspendării judecății pricinii în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea cauzei C-81/19 Șerban vs D. S.A., Înalta Curte reține că acest incident procedural nu a fost dispus în cauza de față, pentru a putea constitui temei al suspendării cursului perimării.

Invocarea practicii Curții de Apel Pitești față de acest motiv este lipsit de relevanță juridică, în condițiile în care recurenții-reclamanți nu au formulat o cerere în acest sens, iar instanța nu a apreciat necesar dispunerea acestei măsuri a suspendării judecății.

Așa fiind, constatând că procedura de citare a recurenților a fost legal îndeplinită cu respectarea cerințelor legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva deciziei nr. 1692/R - COM din 03 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 1692/R - COM din 03 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2020.