ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2322/2020

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 29 iunie 2015, sub nr. x/2015, contestatoarele A. S.R.L. și M S.R.L. au formulat, în contradictoriu cu intimata B., în temeiul art. 711 C. proc. civ., contestație la executarea silită prin care au solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 39/2013 al BEJ C., precum și contestație la titlu, în temeiul art. 711 alin. (2) C. proc. civ., formulată împotriva titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 108/10.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2010, solicitând disjungerea acestui capăt de cerere și transmiterea pentru soluționare Curții de Apel București.

Prin cel de-al treilea capăt de cerere contestatoarele au solicitat, în temeiul art. 718 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 108 din 10 octombrie 2012, pronunțate de Curtea de București, secția a V-a civilă până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2018, Judecătoria Sectorului 4 București a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestație la titlu, a disjuns acest capăt de cerere și s-a dispus formarea unui nou dosar pentru soluționarea contestației la titlu, înregistrat sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 14704 din16 noiembrie 2018, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 în favoarea Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 16 din 6 martie 2019, a respins contestația la titlu formulată de contestatoarele S.C. A. S.R.L., și S.C. "M."S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

În legătură cu contestația promovată inițial pe rolul Judecătoriei Buftea, Curtea a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Alin.(2) al aceluiași articol dispune în sensul că, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443 se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Așadar, a notat Curtea, contestația la titlu poate privi înțelesul titlului executoriu atunci când acesta nu este clar formulat, sfera sa de cuprindere, respectiv ipotezele la care se aplică sau aplicarea acestuia, cu alte cuvinte, modalitatea practică în care trebuie făcută aplicarea dispozițiilor sale. Contestația la titlu nu poate privi aspecte neanalizate de instanța ce a pronunțat titlulexecutoriu ce se contestă în cadrul procedurii contestației la titlu sau alte aspecte străine chiar de fondul litigiului soluționat prin intermediul titlului contestat.

Din perspectiva acestor considerente, Curtea a reținut că dispozitivul sentinței civile nr. 108/10.10.2012, pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2010, este clar formulat, astfel încât nu se impune a fi lămurit. Astfel, din conținutul dispozitivului sentinței civile menționate rezultă că se admite în parte acțiunea civilă promovată de B., contestatoarea din prezenta cauză S.C. A. S.R.L. fiind obligată la plata unei sume de bani cu titlu de chirie restantă. Totodată, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. x/23.08.2006, încheiat între părți șievacuarea contestatoarei din imobilul ce forma obiectul contractului de închiriere, respectiv dinimobilul situat la adresa din orașul Buftea, str. x, jud. Ilfov. Astfel, a constatat Curtea, nu se identifică în conținutul sentinței civile nr. 108/10.10.2012nicio contradicție, ce s-ar impune a fi lămurită, contestatoarea A. S.R.L. fiind evacuatădin imobilul ce forma obiectul contractului de închiriere nr. x/23.08.2006, amplasat în orașul Buftea, str. x, jud. Ilfov.

Împrejurarea susținută în cadrul contestației la titlu, conform căreia la adresa imobilului menționat se edificase între timp un alt imobil construcție, corpul C4, din care nu putea fi evacuatăniciuna dintre contestatoare, reprezintă un aspect ce excedează naturii juridice a contestației la titlu, acesta din urmă putând fi utilizată, după cum s-a arătat, doar pentru ceea ce instanța respectivă astatuat și a dispus în condiții lipsite de claritate.

În aceste condiții, Curtea a reținut că judecata, finalizată cu sentința civilă împotriva căreia s-a promovat contestația la titlu, a examinat doar raporturile juridice derulate între părțile acelei proceduri sub aspectul îndeplinirii sau nu a obligațiilor asumate în baza contractului de închiriere nr. x/23.08.2006. Obiectul analizei nu a fost extins și asupra eventualelor imobile construite între timp pe amplasamentul ce forma imobilul teren plus construcție inițial închiriat, iar, dispozitivul sentinței civile menționate este unul clar, astfel încât nu se impune a fi lămurit, pe cale de consecință, procedura judiciară a contestației la titlu nu este aplicabilă cauzei.

Împotriva sentinței civile nr. 16 din 6 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a formulat recurs contestatoarea S.C. "M"S.R.L.

Recurenta a invocat în susținerea recursului motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

O primă critică a vizat faptul că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat faptul că "procedura judiciară a contestației la titlu nu este aplicabilă în speță", în raport cu dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

A arătat recurenta că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor în vederea formulării contestației la titlu întrucât echivocul privind întinderea titlului executoriu a determinat o executare nelegală.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greșită a legii de drept substanțial, respectiv a textelor legale din C. civ. în materie de locațiune - art. 1431 C. civ., art. 1432 C. civ. - și de proprietate - art. 481 C. civ. față de faptul că, în opinia sa, titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 108/10 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de București, secția a V-a Civilă nu este suficient de clar întrucât nu specifică exact imobilele din care s-a dispus evacuarea, fapt ce a permis punerea în executare în mod nelegal a construcției C4, imobil asupra căruia recurenta justifică un drept legitim.

Recurenta a considerat că lămurirea titlului executoriu este necesară, pentru a se putea îndrepta și erorile săvârșite cu ocazia executării silite.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 3 martie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă părțile nu au înțeles să-și exerciate acest drept.

Prin încheierea din 7 iulie 2020 a fost a fost admis în principiu recursuldeclarat de contestatoarea S.C. "M" S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 16 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, potrivit considerentelor expuse în continuare.

Recurenta-contestatoare a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. susținând că prin sentința atacată s-a reținut greșit faptul că procedura contestației la titlu nu este aplicabilă în speță,în raport cu dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, respectiv nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc.

Înalta Curte constată că deși recurenta a invocat acest motiv de recurs în cuprinsul cererii de recurs nu au fost idenficate neregularități de ordin procedural care să atragă sancțiunea nulității.

Faptul că instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile privind exercitarea contestației la titlu prevăzute de art. 712 alin. (2) C. proc. civ., nu înseamnă că aceasta nu a dat eficiență acestei procedurii ci astfel cum reiese din considerente, a constatat că cererea nu se încadrează în limitele care justifică formularea contestației pentru ipotezele prevăzute de aceste dispoziții legale.

Din interpretarea acestor prevederi legale reiese că părților au posibilitatea de a cere să se lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută ori să atace actele de executare nelegale.

Prin acest mijloc procedural, însă, nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuție, în fața instanței de executare, legalitatea și temeinicia titlului executoriu, deoarece, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat.

Prin urmare, întrucât s-a pronunțat o hotărâre definitivă, considerentele avute în vedere de instanță la pronunțarea acesteia nu mai pot fi cenzurate pe calea contestației la titlu, prin repunerea în discuție a problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia constituirii titlului sau, eventual, în căile de atac.

Contestația la titlu reprezintă o acțiune prin care părțile pot cere lămurirea titlului fără ca prin intermediul acestei cereri instanța să poată reanaliza fondul pricinii finalizat cu titlul a cărui executare este în derulare sau să procedeze la constituirea unui alt titlu, prin soluționarea altor raporturilor litigioase între părțile implicate în executare.

Astfel, contestația la titlu poate fi formulată doar în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se putea modifica situația lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat.

În cauză, recurenta-contestatoare a susținut că cele dispuse de Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 108/10.10.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2010 nu pot fi puse în executare, întrucât evacuarea acestora nu ar fi posibilă din imobilul construcție C4, ce a fost edificat ulterior pe terenul închiriat de la Primăria Orașului Buftea, astfel creditorul B. nu are nici un drept asupra construcției în cauză.

Or, aceste susțineri nu intră în categoria celor prin care se solicită lămurirea titlului ci reflectă aspecte de fond care nu pot forma obiectului unei contestații la titlu.

Având în vedere că cererea contestatoarei nu se înscrie în limitele procedurii lămuririi titlului executoriu, în mod corect Curtea a considerat că această procedură nu se poate aplica în cauză.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat contestatoarea S.C. "M" S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 16 din 6 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea S.C. "M" S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 16 din 6 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2020.