ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2251/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă la 21.06.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate intervenirea prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului reprezentat de contractul de credit nr. x/18.09.2008.

Prin sentința nr. 173/02.07.2019, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 360/14.11.2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins ca tardiv apelul și a respins ca neîntemeiată cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei din apel, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea sa.

În motivare, recurenta a susținut că în mod greșit i-a fost respins ca tardiv formulat apelul, în condițiile în care hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 11.07.2019, așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare stampilat și datat cu această dată, iar apelul a fost depus la 10.08.2019, fiind declarat în termenul legal de 30 de zile.

Mai mult decât atât, a arătat că au fost pronunțate două hotărâri asupra fondului, atât în prima, cât și în a doua fază de judecată, în condițiile în care a învederat instanței, încă din luna aprilie 2019, faptul că au fost formulate contestații la executare împotriva executării demarate de intimata din prezenta cauză, acțiuni care făceau inutilă dezbaterea fondului acțiunii în constatare, impunându-se suspendarea judecării prezentului dosar până la soluționarea definitivă a dosarelor având ca obiect contestațiile la executare, măsură ignorată de instanța de apel.

Potrivit recurentei, hotărârile au fost pronunțate cu eludarea unor dispoziții legale și fără efectuarea de minime verificări în vederea pronunțării unor soluții temeinice.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării și nulității; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 23.09.2020, Înalta Curte a respins excepțiile netimbrării și nulității recursului, fiind admis în principiu recursul și s-a stabilit termen pentru soluționare, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că, deși recurenta nu a invocat prin memoriul de recurs niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., susținerile acesteia se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Critica recurentei referitoare la nelegalitatea deciziei atacate, sub aspectul încălcării dispozițiilor procesuale referitoare la aplicarea sancțiunii tardivității apelului, nu poate fi reținută.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta a arătat că hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la 11.07.2019, potrivit ștampilei aplicate pe procesul-verbal de înmânare, iar apelul a fost promovat la 10.08.2019, fiind respectat termenul legal de 30 de zile.

Potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Procedura de comunicare a actelor de procedură prevede la art. 163 C. proc. civ. că agentul însărcinat cu comunicarea este dator să completeze în cuprinsul dovezii de înmânare și al procesului-verbal mențiunile prevăzute de art. 164 C. proc. civ. și care pot fi combătute doar prin procedura înscrierii în fals.

Potrivit art. 165 C. proc. civ., procedura se socotește îndeplinită la data menționată în dovada de comunicare ce reprezintă fie data la care destinatarul sau o persoană din cele prevăzute de art. 161, 162 C. proc. civ. a semnat de primire, fie data la care actul de procedură a fost depus la cutia poștală, în considerarea art. 163 alin. (8) C. proc. civ.

În ambele ipoteze, data comunicării actului de procedură este aceea a semnării dovezii de înmânare sau, după caz, a încheierii procesului-verbal, așa cum rezultă din cuprinsul art. 165 pct. 1 C. proc. civ.

În cauză, din actele aflate la dosar reiese că sentința civilă apelată a fost comunicată recurentei, la data de 08.07.2019, dată menționată de funcționarul poștal semnatar care a arătat și modalitatea de comunicare, respectiv depunerea la cutia poștală, întrucât destinatarul sau persoana majoră care locuiește cu destinatarul sunt absenți.

Prin urmare, de la această dată (08.07.2019) începe să curgă termenul de 30 zile pentru exercitarea caii de atac a apelului, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentei, ștampila ce poartă data de 11.07.2019 reprezintă data la care dovada de comunicare a fost restituită instanței de judecată, după îndeplinirea procedurii de comunicare, nicidecum data comunicării sentinței apelate.

Astfel, instanța de apel s-a raportat, în mod corect, în calcularea termenului procedural reglementat de norma imperativă cuprinsă în art. 468 alin. (1) C. proc. civ., la data 08.07.2019, ca moment al comunicării hotărârii, sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. fiind legal aplicată, în raport cu data declarării apelului, 12.08.2019.

Critica referitoare la obligația instanței de suspendare a judecării procesului până la soluționarea definitivă a dosarelor având ca obiect contestație la executare este, de asemenea, nefondată.

Instanța de apel era obligată să invoce regularitate sesizării, iar abia ulterior să soluționeze chestiunile legate de desfășurarea judecății în apel.

În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Cererea intimatei privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 360/14.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2020.