ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2156/2020

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub numărul x/2018, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.- Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a chemat în judecată pe pârâții A., pentru plata sumei de 10.051,63 RON reprezentând prejudiciul produs angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, și B., pentru plata sumei de 5.212,45 reprezentând prejudiciul produs angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.

Prin sentința civilă nr. 1243 din 27 mai 2019, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă si Asigurări Sociale a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost promovată, respingând în același timp, ca neîntemeiate, cererile reconvenționale promovate.

Prin decizia civilă nr. 1192 din 4 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența teritorială de soluționare în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 3124 din 15 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Sentința a fost pronunțată fără cale de atac.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 august 2020 sub nr. x/2020, C. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civilă nr. 3124 din 15 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, solicitând anularea acesteia.

Motivele invocate de revizuent sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că prin decizia nr. 1192 din 4 octombrie 2019 (prima hotărâre), Curtea de Apel Cluj a tranșat definitiv definitiv chestiunea competenței teritoriale, trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Revizuentul apreciază că această deciziei este contradictorie cu sentința civilă nr. 3124 din 15 iulie 2020.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând, cu prioritate, inadmisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea de revizuire are ca obiect sentința civilă nr. 3124 din 15 iulie 2020 prin care Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, analizând, în temeiul art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, aspectele legate de competența sa teritorială, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Conform prevederilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, hotărârea instanței de declinare a competenței este rezultatul unui act de administrare a justiției prin care se urmărește desfășurarea în condiții de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 3 C. proc. civ., actele de procedură efectuate de instanța necompetentă sunt nule. Ca urmare, sintagma "niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 132 alin. (3) C. proc. civ. previne formularea atât a căilor de atac ordinare, cât și a celor extraordinare, respectiv a căilor de reformare, cât și a căilor de retractare, în scopul de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 3124 din 15 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Cu drept de recurs, care este de competența Completului de 5 judecători.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.