ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2116/2021

HOTĂRÂRE

13.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2116/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Cluj sub numărul x/2018, reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a chemat în judecată pârâții A., pentru plata sumei de 10.051,63 RON, și pe B. pentru plata sumei de 5.212,45, reprezentând prejudiciul produs angajatorului.

Prin sentința civilă nr. 1243 din 27 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis acțiunea formulată și au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumelor indicate în cererea de chemare în judecată, fiind respinse cererile reconvenționale formulate de pârâți.

Pârâții au formulat apel împotriva sentinței menționate, iar prin decizia civilă nr. 1192/A din 04 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a dispus anularea sentinței civile nr. 1243 din 27 mai 2019 a Tribunalului Cluj și a încheierilor de ședință din 21.01.2019, 04.03.2019 și 13.05.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2018, cauza fiind trimisă spre judecare Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3124 din 15 iulie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a indicat ca sediu pentru comunicarea actelor de procedură pe cel situat în Cluj Napoca unde se află sediul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj, care reprezintă o subunitate fără personalitate juridică, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003.

Instanța a apreciat că, în lipsa unei reglementări speciale, de vreme ce societatea reclamantă a ales să se judece la instanța în circumscripția căreia se află sediul unei subunități ale sale, instanței respective îi revine competența de soluționare a pricinii, reținându-se că nu sunt incidente prevederile art. 133 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. referitoare la conflictul negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 2206 din 8 septembrie 2021, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția VIII conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Astfel cum arată instanța, reclamanta, angajator al pârâților, este COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, cu sediul în București, astfel că, tribunalului în a cărui circumscripție aceasta își are sediul îi revine competența de soluționare a prezentului litigiu.

A mai menționat că instanța de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, cu ocazia soluționării apelului declarat de pârâți împotriva sentinței primei instanțe, a statuat în sensul că Tribunalul București este instanța căreia îi revine competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj a învestit Tribunalul Cluj cu soluționarea unui litigiu de muncă.

Conform dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Conflictul individual de muncă este definit de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, ca fiind "conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative".

Codul muncii, în art. 267, determină persoanele care pot avea calitatea de parte în litigiile de dreptul muncii, iar art. 269 din același cod statuează că:

"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Totodată, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă, motiv pentru care, având în vedere că în cauză calitatea de reclamant aparține COMPANIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE, cu sediul în București, competența revine Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, trebuie subliniat faptul că Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, reprezintă o subunitate fără personalitate juridică, potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.