ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 207/2021

HOTĂRÂRE

03.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 207/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2019, petenta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata A., o acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale pronunțată la 12 noiembrie 2019 de Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț Paris, în dosarul nr. x, solicitând anularea în parte a hotărârii arbitrale și, în rejudecare, respingerea cererii arbitrale având ca obiect obligarea sa la plata sumei de 1.044.160,00 euro, reprezentând garanția de bună execuție solicitată și dobânda aferentă, precum și la plata sumei de 255.500,00 euro, reprezentând contravaloarea serviciilor executate, la care se adaugă dobânda aferentă. A solicitat admiterea cererii sale reconvenționale.

Prin sentința civilă nr. 498 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secțiilor civile.

Pentru a hotărî astfel, instanța învestită a reținut că, potrivit art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante", iar conform art. 610 C. proc. civ. competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 24 și ale art. 192 alin. (2) C. proc. civ., reținând că din interpretarea coroborată a acestora rezultă că, în ceea ce privește procesele începute ulterior intrării în vigoare a art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, secțiile civile ale curții de apel sunt competente material să judece acțiunea în anulare a sentinței arbitrale, fiind vorba de o competență funcțională.

Subliniind că acțiunea în anulare are natura unei căi de atac, existând așadar rațiuni de spirit al legii pentru a considera relevantă data depunerii cererii la tribunalul arbitral, a reținut că, în condițiile în care cererea a fost depusă la tribunalul arbitral ulterior intrării în vigoare a art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, competența de soluționare a cauzei aparține secțiilor civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a VI-a Civilă a Curții de Apel București la 24 septembrie 2020 sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 189 din 26 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a IX-a contencios administrativ a Curții de Apel București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 24 C. proc. civ., legea nouă de procedură se aplică doar proceselor începute după intrarea sa în vigoare.

Notând că, în speță, procedura în fața tribunalului arbitral a început la 4 octombrie 2016, a subliniat că acțiunea în anulare este o veritabilă cale de atac care privește judecata arbitrală, astfel că, prin formularea acesteia, nu se inițiază un nou proces și a reținut că legea aplicabilă procesului în cauză este cea în vigoare la data formulării cererii de arbitrare.

A mai reținut că, așa cum rezultă din hotărârea atacată și este recunoscut de părți, cererea de arbitrare privește executarea unui contract de achiziție publică, căruia îi sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2006, abrogată prin Legea nr. 98/2016, care a intrat în vigoare la 26 mai 2016; totodată, în privința remediilor și căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică a fost adoptată legea nr. 101/2016, care a intrat în vigoare la 26 mai 2016.

Or, la 4 octombrie 2016, când a început procesul, art. 53 nu conținea alin. (1

), fiind aplicabil alin. (1) al acestui articol, potrivit căruia "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice."

Analizând actele dosarului, instanța supremă constată că există conflict negativ de competență, în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., acesta fiind ivit între două secții cu specializare diferită ale aceleași curți de apel, care s-au declarat deopotrivă necompetente și și-au declinat reciproc competența.

Asupra conflictului de față, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, petenta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. a învestit instanța cu o acțiune în anulare a unei hotărâri arbitrale pronunțate într-un litigiu privind un contract de achiziție publică.

Potrivit art. 610 C. proc. civ., acțiunea în anulare este de competența curților de apel.

În speță, conflictul negativ de competență s-a ivit între Secțiile a IX-a contencios administrativ și a VI-a Civilă ale Curții de Apel București, fiind aplicabile dispozițiile art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Pentru a verifica aplicabilitatea art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, trebuie așadar stabilită data începerii procesului.

Aceasta este data sesizării tribunalului arbitral, anume 4 octombrie 2016.

Acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nu marchează momentul de început al procesului; ea are puternice valențe proprii căilor de atac, aspect care rezultă și din soluțiile pe care curtea de apel este îndrituită să le adopte atunci când admite acțiunea în anulare, astfel cum ele sunt conturate de dispozițiile art. 613 alin. (3) lit. a) și b) C. proc. civ.: fie trimiterea cauzei spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii, fie trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral, fie, în sfârșit, reținerea cauzei pentru evocarea fondului.

De aceea, în speță nu sunt incidente noile dispoziții ale art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, introduse prin Legea nr. 212/2018, care stabilesc în prezent competența instanțelor civile de drept comun în soluționarea litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative, ci în mod exclusiv cele anterioare, în vigoare la data începerii procesului, care instituiau în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal competența soluționării litigiilor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică, cu mențiunea că aceste secții trebuie să aparțină curților de apel, potrivit art. 610 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal.