ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4886/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4886/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii. Circumstanțele cauzei. Hotărârea primei instanțe
1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 23.10.2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., anularea Documentului constatator nr. x/UMP4/974/03.08.2020 emis de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 301 din 4 martie 2021, Curtea a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.
A reținut instanța, în esență, că documentul constatator prevăzut de art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 se emite în etapa finală a executării contractului de achiziție publică și atestă maniera de executare a acestui contract, astfel că documentul constatator dedus judecății ține de executarea contractului de achiziție publică (el însuși asimilat actelor administrative de art. 10 alin. (1) lit. c
1
) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată).
Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în vigoare la data formulării cererii), "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".
Deci, pentru cererile privind executarea contractului de achiziție publică, legea prevede o competență specială în favoarea instanței civile de drept comun în a cărei arie de competență teritorială se află sediul autorității contractante.
1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2021.
Prin încheierea de ședință din 16 iunie 2021, instanța a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre soluționare secției a VI-a civile a Tribunalului București.
A constatat instanța că, potrivit sentinței de trimitere, s-a statuat că litigiul are natură civilă, anularea unui contract sinalagmatic încheiat între profesioniști.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 23.07.2021.
Prin Sentința civilă nr. 2055 din 17 august 2021, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
A reținut instanța că obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ, litigiul nedecurgând din executarea contractului administrativ, deoarece nu vizează executarea acestuia ori aplicarea unei sancțiuni pentru executarea necorespunzătoare, ci are un obiect clar determinat, respectiv anularea documentului constatator final, emis de autoritatea contractantă după finalizarea raportului juridic izvorât din contractul administrativ.
Întrucât prin cererea de chemare în judecată, A. S.R.L. a contestat un document constatator emis de o autoritate publică centrală în executarea unui contract de achiziție publică, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține, conform art. 166 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadrul din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice din 02.06.2016, aprobate prin H.G. nr. 395/2016, corelate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 C. proc. civ., Tribunalul a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
3.1. Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie anularea Documentului constatator nr. x/UMP4/974/03.08.2020 emis de Compania Națională Căi Ferate CFR S.A., în calitate de autoritate contractantă, după finalizarea raportului juridic izvorât din Contractul administrativ nr. 173/09.06.2017 "Consultanță în domeniul managementului execuției și pentru verificarea execuției lucrărilor de construcții și instalații aferente "Lucrărilor de reabilitare poduri, podețe și tuneluri de cale ferată SRCF Craiova" - Lotul I".
În raport cu obiectul acțiunii, în cauză sunt relevante dispozițiile art. 166 alin. (1) și (4) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice aprobate prin H.G. nr. 395/2016.
Astfel, conform art. 166 alin. (1) din norme,
"(1) Autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii (...)"
De asemenea, dreptul de a contesta acest document este prevăzut de alin. (4) al aceluiași articol, conform căruia,
"(4) Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.".
3.2. Sub aspectul obiectului dosarului, nu se poate reține că litigiul ar viza o cerere privind executarea unui contract încheiat în urma unei proceduri de atribuire, respectiv rezilierea contractului, ci privește documentul constatator emis în temeiul dispozițiilor menționate.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în vigoare la data formulării cererii), avute în vedere de prima instanță sesizată, pentru că litigiul nu privește acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire și nici nu are ca obiect anularea sau nulitatea contractelor.
Executarea contractului administrativ încheiat de părțile litigante este evocată de către reclamantă ca argument în susținerea cererii de constatare a caracterului nelegal al documentului constatator și nu poate fi socotită drept obiect propriu zis al litigiului.
Astfel, dispozițiile Normelor metodologice citate anterior conferă instanțelor de contencios administrativ competența de a soluționa un anumit tip de litigii, cu caracter special, respectiv cele referitoare la atacarea în justiție a documentelor constatatoare, astfel încât aplicabilitatea acestora nu poate fi înlăturată pe calea conflictului între norme juridice de forță diferită, ci dimpotrivă, este atrasă în baza principiului de drept specialia generalibus derogant.
3.3. Prin urmare, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței materiale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Față de calitatea autorității pârâte emitente a actului atacat, Compania Națională Căi Ferate CFR S.A., de autoritate publică centrală, ce are sediul în București, competența soluționării în primă instanță a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. pentru A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.