ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1563/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, la data de 22.04.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu B. S.A. și Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar anularea hotărârii pronunțate de CSALB din data de 25.07.2019 în dosarul nr. x/2019.

Judecătoria sectorului 1 prin sentința civilă nr. 6330/2020 din 30.09.2020 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În argumentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015, hotărârea pronunțată de CSALB poate fi atacată la instanța de judecată competentă.

Instanța a reținut că textul de lege anterior menționat nu stabilește în mod expres instanța competentă, fiind aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 94-96 C. proc. civ.

Ulterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., instanța de drept comun a devenit tribunalul, iar nu judecătoria. Astfel, potrivit art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.., tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Totodată, judecătoria judecă în primă instanță cererile având obiectele enumerate în special la art. 94 lit. a)-k) C. proc. civ., precum și cereri date prin lege în competența sa. Or, contestarea hotărârii CSALB nu se încadrează în niciuna din categoriile anterior menționate.

Văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad, Judecătoria Sectorului 1 a apreciat întemeiată excepția invocată, motiv pentru care a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secțiile Civile.

La data de 21.10.2020, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr. 297 pronunțată la data de 01.03.2021, a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Curții de Apel București.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, că Ordonanța nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, în vigoare de la 07 septembrie 2015 creează cadrul legal, astfel încât reclamațiile împotriva comercianților să poată fi prezentate voluntar de către consumatori entităților care aplică proceduri de soluționare alternativă a litigiilor într-un mod independent, imparțial, transparent, eficace, rapid și echitabil, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și a bunei funcționări a pieței.

Potrivit art. 5 al 1 Litigiile care intră sub incidența ordonanței nr. 38/2015 și care implică comercianți care desfășoară activități în România pot fi prezentate unei entități SAL care îndeplinește cerințele prevăzute de ordonanță.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 38/2015, prin consumator se înțelege "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații".

Conform art. 1 alin. (3) din Regulamentul de organizare a Centrului de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar și de funcționare a Colegiului de Coordonare, «Centrul SAL are misiunea de a organiza soluționarea, prin proceduri SAL, a litigiilor dintre consumatori, astfel cum aceștia sunt definiți prin art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, și comercianții a căror activitate este reglementată, autorizată și supravegheată/monitorizată de Banca Națională a României, precum și sucursalele comercianților ce desfășoară activități pe teritoriul României în domeniul bancar».

Potrivit art. 21 alin. (1) Pentru domeniul bancar se înființează Centrul de soluționare alternativă a litigiilor din sistemul bancar, denumit în continuare Centrul SAL, ca entitate juridică autonomă, neguvernamentală, apolitică, fără scop lucrativ, de interes public, cu personalitate juridică, în scopul asigurării accesului consumatorilor din domeniul bancar la soluționarea, prin proceduri SAL, a litigiilor dintre aceștia și comercianții a căror activitate este reglementată, autorizată și supravegheată/monitorizată de Banca Națională a României, precum și sucursalelor comercianților străini ce desfășoară activități pe teritoriul României, în domeniul bancar. Sediul Centrului SAL este în municipiul București.

Litigiile din domeniul bancar sunt soluționate exclusiv prin proceduri SAL de Centrul SAL.

Potrivit art. 24 Soluționarea litigiilor înaintate de către consumatori Centrului SAL este realizată de membrii Corpului conciliatorilor, conform regulilor de procedură adoptate de Centru.

Potrivit art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015, hotărârea pronunțată de CSALB poate fi atacată la instanța de judecată competentă.

Se reține că textul de lege anterior menționat nu stabilește în mod expres instanța competentă, însa trebuie avut in vedere ca hotărârea contestata a fost ca urmare a procedurii SAL ca urmare a înțelegerii părților ce echivalează cu compromise. In acest context hotărârea data este o hotărâre arbitrala care poate fi desființata in condițiile reglementate de art. 608-613 noul C. proc. civ.

Instanța a apreciat că procedura SAL finalizată cu impunerea unei soluții este calificată drept procedură de arbitraj, organizată și administrată de Centrul SAL, iar persoana desemnată să soluționeze în această procedură dobândește calitatea de arbitru.

Potrivit art. 47 alin. (1) procedura arbitrală se finalizează prin pronunțarea sentinței arbitrale.

Potrivit art. 58 din Regulile privind procedura SAL finalizată cu impunerea unei soluții REPUBLICARE 1 aprobată conform Hotărârii din data de 13.07.2016 a Colegiului de Coordonare: Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, promovată la Curtea de Apel București pentru motivele prevăzute la art. 608 din C. proc. civ.

Având în vedere obiectul și natura juridică a litigiului, tribunalul a constatat întemeiată excepția necompetenței materiale procesuale în soluționarea prezentei, motiv pentru care a admis-o și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă prin sentința civilă nr. 67 din 19.04.2021, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și CENTRUL DE SOLUȚIONARE ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR ÎN DOMENIUL BANCAR, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că entitățile SAL au activitate jurisdicțională în sensul tezei a II-a a art. 94 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că sunt învestite cu soluționarea unor litigii dintre consumatori și comercianți.

Pe cale de consecință, curtea de apel a apreciat că instanța de judecată competentă de care face vorbire art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015 este judecătoria.

În privința competenței teritoriale, curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 129 alin. (3) și cele ale art. 130 alin. (3) C. proc. civ., și constatând că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, dacă aprecia că aceasta este necompetentă teritorial, a apreciat că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 1 București.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Sector 1 București și Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat - în esență - desființarea hotărârii pronunțate la data de 25.07.2019 de Centrul SAL în dosarul nr. x/2019.

Dispozițiile art. 13 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți prevede că, în cazul în care părțile acceptă soluția propusă, precum și în cazul soluției impuse, entitatea SAL emite o hotărâre motivată, iar, în cazul în care părțile nu acceptă soluția propusă, entitatea SAL emite o încheiere care cuprinde descrierea faptelor, soluția propusă și decizia părților; în cazul în care comerciantul nu acceptă soluția propusă, entitatea SAL informează consumatorul, prin încheiere, despre căile de atac administrative, respectiv judiciare la care poate recurge pentru soluționarea litigiului; hotărârea, respectiv încheierea se comunică părților în termen de 15 zile calendaristice de la adoptare și produce efecte de la data comunicării; acestea pot fi atacate la instanța de judecată competentă.

Potrivit art. 94 pct. 2 C. proc. civ., căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, sunt de competența judecătoriei.

Sintagma "în cazurile prevăzute de lege" nu înseamnă că, în lipsa unei mențiuni exprese privitoare la competența judecătoriei - cerință pe care, de altfel, nu o conține nici textul -, calea de atac s-ar îndrepta la tribunal. Aceasta deoarece, din art. 95 C. proc. civ., rezultă că tribunalul este instanță de drept comun dacă prin lege nu se prevede competența unei alte instanțe numai în ceea ce privește judecata în primă instanță.

Totodată se constată că acest text legal are în vedere două ipoteze, ambele fiind de competența judecătoriei: prima ipoteză are în vedere căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională, iar cea de-a doua are în vedere căile de atac împotriva hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicțională.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, prezenta ordonanță creează cadrul legal, astfel încât reclamațiile împotriva comercianților să poată fi prezentate voluntar de către consumatori entităților care aplică proceduri de soluționare alternativă a litigiilor într-un mod independent, imparțial, transparent, eficace, rapid și echitabil, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și a bunei funcționări a pieței.

Art. 2 alin. (1) din acest act normative prevede că ordonanța se aplică procedurilor de soluționare extrajudiciară a litigiilor naționale și transfrontaliere izvorâte din contractele de vânzări sau din contractele de prestări de servicii încheiate între un comerciant care desfășoară activități în România și un consumator rezident în Uniunea Europeană prin intervenția unei entități de soluționare alternativă a litigiilor, care propune sau impune o soluție și care acționează în România.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 38/2015, litigiile care intră sub incidența prezentei ordonanțe și care implică comercianți care desfășoară activități în România pot fi prezentate unei entități SAL care îndeplinește cerințele prevăzute de prezenta ordonanță.

Totodată, art. 10, art. 12 și art. 13 din acest act normativ reglementează procedura prin care entitățile SAL pot impune o soluție părților și rezultatul procedurii SAL.

Având în vedere aceste prevederi legale, Înalta Curte apreciază că entitățile SAL au activitate jurisdicțională în sensul tezei a II-a a art. 94 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că sunt învestite cu soluționarea unor litigii dintre consumatori și comercianți, iar instanța de judecată competentă de care face vorbire art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015 este judecătoria.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2021.