ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 449/2021

HOTĂRÂRE

23.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 449/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 29.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanta R.A. Aeroportul Iași a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 143.951,84 RON, actualizată până la data plății efective, compusă din suma de 71.558,81 RON reprezentând contravaloarea diferenței dintre prețul de furnizare a energiei electrice, în regim de preluare FUI, și prețul la care ar fi trebuit să furnizeze pârâta, conform contractului subsecvent 2 nr. C 38 din 28.03.2018 și a Acordului Cadru nr. 48 din 28.03.2017, urmare a solicitării executării garanției de bună execuție; precum și din suma de 72.393,03 RON, reprezentând contravaloarea diferenței dintre prețul de furnizare a energiei electrice, în regim de preluare FUI, și prețul la care ar fi trebuit să furnizeze pârâta, de la 01.02.2019 până la 31.03.2019. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ale art. 194 C. proc. civ., art. 1.164, art. 1.170, art. 1.516, art. 1.522, art. 1.523, art. 1.528, art. 1.530 C. civ.

La data de 09.03.2020, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta A. S.R.L., prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, în raport de sediul pârâtei, care se află București.

Prin sentința civilă nr. 6752/2020 pronunțată la data de 12.08.2020, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cu motivarea că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. întrucât cererea de chemare în judecată nu privește rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București la data de 27.08.2020.

Prin sentința civilă nr. 7324/2020 din data de 22.10.2020, Judecătoria Sectorul 1 București, secția a-II-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță, din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. În baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 134 C. proc. civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Iași, motiv pentru care a fost suspendată judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe răspunderea civilă contractuală pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de pârâtă prin Contractul subsecvent 2 nr. C38 din 28.03.2018, constând în furnizarea de energie electrică, în beneficiul reclamantei.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată cauza este guvernată de norme juridice privind competența alternativă (conform art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.), situație în care reclamanta are alegerea instanței competente, respectiv: 1).instanța de la domiciliul pârâtei, 2).instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, reclamanta având posibilitatea de a introduce acțiunea la oricare dintre instanțele menționate, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente.

Însă, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 26.07.2019, reclamanta a ales Judecătoria Iași, respectiv instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației de furnizare a energiei electrice la locul de consum din municipiul Iași, conform contractul încheiat între părțile litigante, introducând acțiunea pe rolul acesteia.

Pe cale de consecință, în cazul competenței teritoriale reglementate de norme de ordine privată atunci când reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, alegerea se definitivează la momentul introducerii acțiunii, prima instanță sesizată fiind instanța competentă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16.12.2020.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 135 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente:

Normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Înalta Curte constată că obiectul litigiului este o acțiune în răspundere contractuală.

Acordul cadru de furnizare energie electrică încheiat de părți prevede, la art. 2.2, că furnizarea energiei electrice se va face pentru locul de consum aparținând reclamantei situat în Municipiul Iași, așadar, părțile au stabilit prin contract locul de executare a obligațiilor convenționale.

În cauză, competența teritorială nu este exclusivă, reclamanta având alegerea între mai multe instanțe competente, potrivit art. 116 C. proc. civ., printre aceste instanțe fiind și Judecătoria Iași, astfel că, în cauză se constată că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul competenței teritoriale alternative mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea uni contract.

Având în vedere alegerea reclamantei pentru soluționarea cauzei de către Judecătoria Iași, Înalta Curte reține că, odată introdusă cererea la una dintre instanțele prevăzute de lege ca fiind competente, în virtutea dispozițiilor privind competența teritorială alternativă, respectiva instanță este legal învestită, neputându-și declina competența.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.