ÎCCJ, decizie (scj.ro #199888)

Acțiune în pretenții formulată de furnizorul energiei electrice. Incidența dispozițiilor art. 1414 C. civ. în privința exigibilității obligației de plată. Efecte

Cuprins pe materii: Drept comercial. Codul civil. Obligații. Modalitățile obligațiilor. Termenul

Index alfabetic: acțiune în pretenții

energie electrică

exigibilitatea obligației de plată

condiții de admisibilitate

C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 8

H.G. nr. 1007/2004, art. 156 alin. (1), (3)

Ordin A.N.R.E. nr. 64/2014, art. 87 alin. (3)

C. civ., art. 1414

În cazul constatării de către furnizorul de energie electrică a unor erori în cuprinsul facturilor emise, acesta este obligat să le anuleze și să emită noi facturi, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată. Astfel, până la emiterea de către furnizor a unor facturi conforme, este amânată exigibilitatea obligației de plată.

Neîntrunirea cerinței caracterului exigibil al creanței atrage incidența art. 1.414 C.civ., conform căruia „ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de împlinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie și în cunoștință de cauză înainte de împlinirea termenului nu este supus restituirii.”

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 798 din 6 aprilie 2022

Notă

: * Hotărârea Guvernului nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori a fost abrogat, la data de 30 octombrie 2014, prin Hotărârea Guvernului nr. 934/2014 și înlocuit de Ordinul A.N.R.E. nr. 64/2014 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la clienții finali;

** Ordinul A.N.R.E. nr. 64/2014 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la clienții finali a fost abrogat abrogat și înlocuit prin Ordinul A.N.R.E. nr. 235/2019 la data de 06 ianuarie 2020.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, Secția I civilă la 18.06.2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 210.826,79 lei, reprezentând energia electrică consumată și neachitată, la care se adaugă dobânda penalizatoare și cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8756/18.11.2020, Judecătoria sectorului 1 București, Secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 27.01.2021 și repartizat Secției a VI-a civile.

Prin sentința civilă nr. 695/16.03.2021, Tribunalul București, Secția a VI-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 210.826,79 lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice consumate și neachitate și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.322 lei.

Pârâtul a declarat apel împotriva acestei din urmă sentințe, calea ordinară de atac fiind respinsă ca nefondată, prin decizia civilă nr. 1741/06.10.2021 a Curții de Apel București, Secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei din apel, pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, recurentul-pârât a arătat că facturile fiscale seria 18MF nr. 14165788/03.12.2018, seria 19MI nr. 01244987/05.02.2019, seria 19MI nr. 05313257/03.05.2019 au fost emise eronat pentru adresa locului de consum din Brănești, str. (...), jud. Ilfov și pentru o serie de contor montat la o altă adresă, în str. (...), serie care poartă nr. 18G14570110082633.

A susținut că deși intimata-reclamantă a recunoscut aceste neregularități, a continuat să emită facturi pentru același loc de consum și aceeași serie de contor.

În acest context, autorul recursului a subliniat că instanța de apel trebuia să analizeze incidența art. 1.556 alin. (1) C.civ. din perspectiva exigibilității sumelor pretinse în cauză și a dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1.007/2004 și art. 87 alin. (3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali, aprobat prin Ordinul nr. 64/2014.

Astfel, a învederat că recunoașterea de către intimata-reclamantă a existenței unor erori în cuprinsul facturilor atrage obligația acesteia de a emite facturi conforme și, implicit, decalarea termenului de plată a contravalorii lor.

În drept, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege.

Excepția nulității recursului a fost respinsă la termenul de astăzi, pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul prin prisma criticilor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul-pârât susține, în esență, că recunoașterea de către intimata-reclamantă a existenței unor erori în cuprinsul facturilor atrage obligația acesteia de a emite facturi conforme și, implicit, implică decalarea termenului de plată a contravalorii lor.

Aceste critici se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru a facilita deplina înțelegere a prezentei decizii se impune evocarea succintă a raporturilor contractuale dintre părți și a aspectelor factuale relevante reținute de instanțele devolutive, în raport cu care urmează a fi verificată corecta aplicare a legii.

Astfel, între părți au fost încheiate contractul de furnizare a energiei electrice nr. 2204221224/19.12.2012 și actul adițional din 16.05.2014, în baza cărora au fost emise facturile seria 18MF nr. 14165788/03.12.2018, seria 19MI nr. 01244987/05.02.2019 și seria 19MI nr. 05313257/03.05.2019, pentru plata contravalorii energiei electrice aferente perioadei cuprinse între 01.07.2017 și 17.02.2019.

Ca urmare a contestării acestor facturi, intimata-reclamantă a constatat existența unor erori în cuprinsul lor, în sensul indicării eronate a locului de consum și a seriei de contor.

Față de obiectul raportului contractual dintre părți, constând în furnizarea energiei electrice, se impune verificarea caracterului exigibil al creanței pretinse prin prisma normelor speciale aplicabile acestui raport juridic.

Astfel, potrivit art. 156 alin. (1) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1.007/2004, în vigoare la data încheierii contractului, „în cazul în care un consumator contestă valoarea unei facturi și comunică acest fapt furnizorului în termen de 15 zile de la primirea ei, furnizorul este obligat să analizeze corectitudinea contestației și în termen de 10 zile de la primirea contestației să comunice consumatorului rezultatul analizei”, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, „

dacă furnizorul constată că factura inițială a fost greșită, emite o nouă factură consumatorului, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată

.”

Dispoziții similare se regăsesc și în art. 87 alin. (3) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienții finali, aprobat prin Ordinul nr. 64/2014 al președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, în vigoare până la 06.01.2020, care prevede că „în situația în care furnizorul constată că respectiva contestație este întemeiată, comunică acest lucru clientului final, precum și faptul că factura inițială a fost greșit calculată; în acest caz

anulează factura respectivă și emite o nouă factură, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată

.”

Analiza acestor dispoziții relevă că, în cazul constatării de către furnizorul de energie electrică a unor erori în cuprinsul facturilor emise, acesta este obligat să le anuleze și să emită noi facturi, cu decalarea corespunzătoare a termenului de plată.

Astfel, până la emiterea de către furnizor a unor facturi conforme, este amânată exigibilitatea obligației de plată.

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte constată că deși intimata-reclamantă a recunoscut existența unor erori în cuprinsul facturilor seria 18MF nr. 14165788/03.12.2018, seria 19MI nr. 01244987/05.02.2019 și seria 19MI nr. 05313257/03.05.2019, aceasta și-a fundamentat pretențiile deduse judecății pe aceleași facturi.

Or, potrivit normelor evocate anterior, intimata-reclamantă era obligată să anuleze facturile neconforme și, ulterior, să emită altele, cu indicarea corectă a locului de consum și a seriei de contor.

În consecință, exigibilitatea obligației de plată a energiei electrice aferente perioadei cuprinse între 01.07.2017 și 17.02.2019 a fost amânată, urmând a se împlini după 15 zile de la data emiterii unor facturi conforme, potrivit clauzei stipulate la art. 11.1 din contractul părților.

În acest context, aprecierea instanței de apel în sensul că neexecutarea obligației de a emite facturi conforme este de mică însemnătate este irelevantă în cauză din moment ce creanța pretinsă în temeiul unor facturi neconforme nu întrunește cerința caracterului exigibil.

Neîntrunirea acestei cerințe atrage incidența art. 1.414 C.civ., conform căruia „

ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de împlinirea acestuia

, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie și în cunoștință de cauză înainte de împlinirea termenului nu este supus restituirii.”

Prin urmare, Înalta Curte impune părților concluzia că decizia atacată este nelegală, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 și art. 497 teza I C.proc.civ., a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza curții de apel, spre o nouă judecată.