Decizia nr. 25/2025 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — Contract de vânzare-cumpărare a energiei electrice încheiat în baza Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2020

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/62/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să constate rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice PCCB-LE-FLEX nr. 11/16.03.2021, de plin drept, din culpa pârâtei, începând cu data de 07.01.2022, în temeiul notificării de reziliere cu nr. 6296/03.01.2022, și, în consecință, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.057.392,8 lei, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice PCCB-LE-FLEX nr. 11/16.03.2021, din care ( i ) suma de 1.858.000,8 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 19, și ( ii ) suma de 199.392 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 2 din anexa nr. 7; să constate rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice PCCB-LE-FLEX nr. 382/23.03.2021, de plin drept, la data de 07.01.2022, din culpa pârâtei, în temeiul notificării de reziliere nr. 6296/ 03.01.2022, și, în consecință, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.057.475,6 lei, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice PCCB-LE-FLEX nr. 382/23.03.2021, din care ( i ) suma de 1.858.120,8 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 19, și ( ii ) suma de 199.354,80 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 2 din anexa nr. 7; cu cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat în cauză cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate intervenită încetarea contractelor ca efect al impreviziunii, urmând a stabili că a intervenit încetarea la data de 01.01.2022, în acord cu notificarea de încetare a contractului nr. 13891/06.12.2021, sau la o dată ulterioară, stabilită de către instanța de judecată, în condițiile pe care aceasta le va stabili, cu exonerarea totală sau parțială de la plata sumelor compensatorii. În subsidiar, pârâta a solicitat ca, în măsura admiterii cererii introductive, să se dispună reducerea proporțională a cuantumului sumelor compensatorii, urmând a adapta valoarea acestor sume în acord cu prejudiciul efectiv cauzat societății reclamante-pârâte, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 517/22.12.2022, Tribunalul Brașov a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S.R.L.; a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.R.L.; a constatat rezilierea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice PE PCCB-LE-FLEX nr. 11/16.03.2021 la data de 07.01.2022 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.057.392,8 lei, calculată conform art. 19 și art. 2 din anexa 7 a contractului; a constatat rezilierea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice PE PCCB-LE-FLEX nr. 382/23.03.2021 la data de 07.01.2022 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.057.475,6 lei, calculată conform art. 19 și art. 2 din anexa 7 a contractului.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva încheierii de ședință din data de 28.11.2022 și a sentinței menționate a declarat apel pârâta-reclamantă B. S.R.L., solicitând, în principal, admiterea cererii de apel, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză, admiterea cererii reconvenționale și încetarea contractelor ca efect al impreviziunii, iar, în subsidiar, reducerea proporțională a cuantumului sumelor compensatorii. Prin decizia civilă nr. 2001/15.12.2023, Curtea de Apel Brașov, Secția a II-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 28.11.2022 și a sentinței civile nr. 517/22.12.2022, pronunțate în dosarul civil nr. x/62/2022 al Tribunalului Brașov, pe care le-a păstrat, și a obligat apelanta-pârâtă-reclamantă la plata către intimata-reclamantă-pârâtă C. S.R.L. (denumire anterioară A. S.R.L.) a sumei de 17.739,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Suma de 15.832,70 lei, pentru care apelanta a beneficiat de facilități la plata taxei judiciare de timbru sub forma reducerii, a rămas în sarcina statului.

Recursul formulat în cauză Împotriva acestei decizii civile, la data de 24.04.2024, a declarat recurs pârâta B. S.R.L., prin administrator judiciar D. IPURL, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea în integralitate a deciziei civile nr. 2001/15.12.2023, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, cu obligarea intimatei-reclamantă la suportarea cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că soluția instanței de apel nu este rezultatul unei analize juridice, considerentele expuse în decizia recurată fiind rezultatul preluării întregilor susțineri reținute de către Tribunalul Brașov, în fața primului ciclu procesual. Instanța de apel nu a ținut cont de instituția impreviziunii și de modalitatea în care recurenta-reclamantă a încercat să ducă la îndeplinire contractele și nu a ținut cont de faptul că, în materie contractuală, apariția impreviziunii este o consecință aptă a înlătura principiul pacta sunt servanda. A arătat recurenta că s-a reținut nelegal faptul că incidența art. 1271 C. civ. nu ar fi posibilă în cauza pendinte, determinat de faptul încheierii contractelor în temeiul Ordinului nr. 64/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitație extinsă și utilizarea produselor care să asigure flexibilitatea tranzacționării. În combaterea acestor rețineri, recurenta a invocat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus , susținând că Ordinul nr. 64/2020 nu prevede o interdicție expresă de aplicabilitate a prevederilor art. 1271 C. civ. și/sau o clauză care să conducă în sensul expus de către instanța de judecată, cum nu prevăd, de altfel, nici contractele încheiate între părți. Pe de altă parte, recurenta a precizat că instanța a refuzat să dea eficiență prevederilor art. 1271 nu doar în sensul analizării fondului problemei, ci și în sensul incidenței acestei prevederi în executarea contractelor deduse judecății, în prezenta cauză fiind limitată nepermis aplicarea art. 1271 C. civ. De asemenea, recurenta a arătat că instanța a efectuat o analiză care a încălcat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus și principiul actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut perea . În continuare, recurenta a reiterat situația de fapt, subliniind că a înțeles să conteste maniera în care creditoarea a făcut aplicarea prevederilor contractuale și dezvoltând considerații privind intervenirea impreviziunii. În plus, în ceea ce privește calculul și reducerea cuantumului sumelor compensatorii, recurenta a precizat că art. 19 din contractele încheiate între părți reglementează o modalitate de plată a compensațiilor care nu a fost negociată de către părți și care prevăd o modalitate de calcul a sumelor compensatorii ce este ambiguă și neclară, obligarea acesteia la plata sumelor calculate în acest mod reprezentând o îmbogățire fără just temei a cumpărătoarei. Recurenta a apreciat necesitatea că, în măsura în care se va admite cererea introductivă, este prioritar a se stabili suma compensatorie datorată, ca urmare a calculului efectuat prin intermediul unui raport de expertiză, și contravaloarea energiei furnizate pentru o perioadă de aproximativ 9 luni.

Apărările formulate în cauză La data de 01.07.2024, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă la 13.05.2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 02.09.2024 s-a fixat termen de judecată la data de 14.01.2025, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 14.01.2025, după dezbateri contradictorii, instanța a rămas în pronunțare asupra recursului declarat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin administrator judiciar D. I.P.U.R.L., este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă C. S.R.L. (denumire anterioară A. S.R.L.), fiind menținută soluția dispusă de prima instanță în sensul admiterii cererii principale, respingerii cererii reconvenționale și constatării rezilierii contractelor cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice PE PCCB-LE-FLEX nr. 11/16.03.2021 și nr. 382/23.03.2021, intervenită la data de 07.01.2022, cu obligarea pârâtei-reclamante la plata sumelor de 2.057.392,8 lei și de 2.057.475,6 lei, conform art. 19 și art. 2 din anexa 7 a celor două contracte. În esență, instanțele de fond au reținut că pârâta-reclamantă, în calitate de vânzător, nu a livrat reclamantei-pârâte cantitatea de energie electrică menționată în cele două contracte, pentru mai mult de 3 zile consecutive și pentru mai mult de 3 zile adunate într-o perioadă de 60 de zile, astfel că societatea cumpărătoare a notificat rezilierea de drept a contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice începând cu data de 07.01.2022, în conformitate cu clauza cuprinsă la art. 18 alin. 2 teza a II-a din contractele respective. S-a mai avut în vedere și faptul că prețul convenit face parte din prevederile predefinite ale contractului-cadru, care nu pot fi modificate prin acordul părților și nici în condițiile prevăzute de art. 1271 C. civ., iar pârâta-reclamantă și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor după încheierea contractului, nefiind producător de energie electrică și neinițiind raporturi contractuale care să-i permită executarea la scadență a obligațiilor contractuale asumate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L., invocând încălcarea dispozițiilor de drept material referitoare la impreviziune, urmărind să obțină casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, în scopul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale cu privire la încetarea contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice ca efect al impreviziunii. Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate. Motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă-reclamantă, încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate și nu pot conduce la admiterea prezentei căi de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la ipoteza în care hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În esență, recurenta-pârâtă-reclamantă a invocat pretinsa încălcare și greșită aplicare de către instanța de apel a prevederilor art. 1271 C. civ., coroborate cu dispozițiile Ordinului ANRDE nr. 64/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitație extinsă și utilizarea produselor care să asigure flexibilitatea tranzacționării. În esență, recurenta-pârâtă-reclamantă a susținut că obligațiile asumate au devenit excesiv de oneroase pentru aceasta, urmărind să obțină acordul intimatei-reclamante-pârâte pentru o reactualizare a prețului energiei electrice vândute, în contextul în care întreaga piață a energiei a suferit modificări substanțiale din perspectiva prețurilor aplicabile, care au crescut chiar și de 5 ori. Aceste critici au fost invocate formal, urmărindu-se, în realitate, o reapreciere a situației de fapt, ceea ce instanța de recurs nu poate realiza, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Criticile legate de neaplicarea dispozițiilor art. 1271 C. civ. privitoare la impreviziune, în ipoteza contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice încheiate între părți, sunt nefondate, atât timp cât instanțele de fond au argumentat lipsa de incidență a normelor generale menționate prin aplicarea normelor speciale cuprinse în Ordinul președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2020. Sub acest aspect, prezintă relevanță faptul că cele două contracte deduse judecății au fost încheiate în baza actului normativ menționat, astfel încât le sunt aplicabile toate regulile speciale prevăzute pentru încheierea contractelor bilaterale de energie electrică prin licitație extinsă, inclusiv interdicția cuprinsă la art. 16 din ordin, conform căruia „ este interzisă includerea clauzelor specifice de modificare ulterioară, prin înțelegerea părților sau pe baza unor acte adiționale, a unor prevederi ale contractului cunoscute în urma procesului de licitație, referitoare la prețul stabilit la tranzacționare, durata livrării, cantitatea pe interval de decontare de energie electrică/profilul de livrare, precum și adăugarea altor servicii, dar fără a se limita la acestea .” În baza acestei prevederi speciale, instanțele de fond au apreciat în mod corect că părțile nu au posibilitatea de a modifica prevederile contractuale referitoare la prețul stabilit la tranzacționare, la momentul încheierii contractului, astfel încât nici instanța judecătorească nu are posibilitatea de a interveni pentru adaptarea contractului prin modificarea prețului convenit sau pentru încetarea acestuia. Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel nu a refuzat nejustificat să aplice dispozițiile art. 1271 C. civ., ci, aplicând regula de interpretare conform căreia normele speciale derogă de la cele generale și se aplică în mod prioritar, a ajuns la concluzia că interdicția modificării prețului convenit la încheierea contractelor deduse judecății determină imposibilitatea atât pentru părți, cât și pentru instanța judecătorească de a dispune adaptarea sau încetarea raporturilor contractuale ca efect al schimbării excepționale a împrejurărilor avute în vedere la încheierea celor două contracte. În acest sens, au fost avute în vedere în mod just dispozițiile art. 1271 alin. (3) lit. d) C. civ., conform cărora instanța judecătorească poate dispune adaptarea sau încetarea contractului numai în situația în care părților le este permisă negocierea pentru adaptarea contractului, atât timp cât norma juridică indicată prevede explicit obligația pentru debitor de a încerca, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului. Invocarea încălcării principiilor conform cărora unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă și legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării, este nefondată, atât timp cât lipsa de incidență a dispozițiilor legale privind impreviziunea a fost constatată în baza unei norme speciale, derogatorii de la norma generală cuprinsă în art. 1271 C. civ., respectiv în baza art. 16 din Ordinul ANRDE nr. 64/2020, astfel cum s-a argumentat mai sus. Mai trebuie spus că instanțele de fond nu au constatat de plano inaplicabilitatea impreviziunii, ci, analizând condițiile legale prevăzute pentru incidența acesteia, au ajuns la concluzia că acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ deoarece lipsește posibilitatea pentru părți de a negocia adaptarea contractului prin modificarea prețului stabilit la tranzacționare. Or, în condițiile în care părțile nu au posibilitatea de a negocia și de a modifica prețul stabilit inițial, nici instanța judecătorească nu poate să dispună o astfel de modificare, pe temeiul impreviziunii. Toate susținerile recurentei legate de ivirea unor situații excepționale cu privire la modificarea circumstanțelor avute în vedere la încheierea contractelor, precum și cele legate de interpretarea și aplicarea clauzei cuprinse la art. 18 alin. 1 din cele două contracte reprezintă critici de netemeinicie ale hotărârii, iar nu critici de nelegalitate, nefiind susceptibile de încadrare în motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest sens, se impune sublinierea că instanțele de fond, ca instanțe devolutive, au plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, sunt suverane în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea și reaprecierea probelor administrate în fața instanței de fond și a instanței de apel. Așa fiind, statuările instanței de apel cu privire la aprecierea probatoriului și conturarea situației de fapt, având la bază inclusiv analiza întemeiată pe notificările transmise de părți cu privire la încetarea raporturilor contractuale și culpa părții în neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor asumate, exced controlului instanței de recurs, deoarece se referă la aspecte privind temeinicia hotărârii, iar nu legalitatea acesteia. Criticile legate de caracterul excesiv de oneros al obligațiilor asumate de către societatea vânzătoare sunt înlăturate prin aceea că această cerință nu este suficientă pentru ca instanța judecătorească să procedeze la adaptarea sau încetarea contractului, conform art. 1271 alin. (2) C. civ., ci, așa cum s-a arătat mai sus, este necesară îndeplinirea cumulativă a cerințelor stipulate la alin. (3) al aceluiași articol, care arată explicit că dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă, printre altele, debitorul a încercat negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului, ceea ce înseamnă că părțile aveau posibilitatea de a purta astfel de negocieri. Or, în speță, o atare posibilitate este interzisă prin prevederea specială cuprinsă la art. 16 din Ordinul ANRDE nr. 64/2020 în privința prețului stabilit la încheierea contractelor bilaterale de energie electrică prin licitație extinsă, astfel încât în mod just au reținut instanțele de fond neîndeplinirea cumulativă a cerințelor legale pentru a se dispune încetarea contractelor ca efect al impreviziunii. Toate susținerile recurentei referitoare la intervenirea situațiilor excepționale care au determinat caracterul excesiv de oneros al obligațiilor de furnizare a energiei electrice asumate nu reprezintă critici ale deciziei recurate, deoarece instanța de apel a justificat soluția pronunțată prin neîndeplinirea altei condiții referitoare la intervenirea impreviziunii, astfel cum s-a arătat mai sus. Față de cele arătate, instanța de recurs constată că în mod just au reținut instanțele de fond neîntrunirea cumulativă a cerințelor legale prevăzute de art. 1271 C. civ., ca urmare a operării interdicției de negociere a prețului stabilit la tranzacționare, prevăzută de art. 16 din Ordinul ANRDE nr. 64/2020 aplicabil contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice deduse judecății. Printr-un alt set de argumente recurenta-pârâtă-reclamantă a înțeles să critice decizia recurată cu privire la modul de calcul și cuantumul daunelor compensatorii, urmărind să obțină o reducere a acestora prin raportare la prejudiciul efectiv suferit de intimata-reclamantă-pârâtă ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligațiilor de livrare a energiei electrice. În concret, recurenta a invocat o greșită aplicare a clauzelor contractuale cuprinse în art. 19 și art. 2 din anexa 7 a celor două contracte, prevalându-se de lipsa culpei în executarea obligațiilor asumate, însă toate aceste critici constituie critici de netemeinicie a hotărârii, iar nu critici de nelegalitate, astfel încât nu pot fi analizate de instanța de recurs, nefiind susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Nici susținerile în sprijinul reducerii penalității, conform art. 1541 C. civ., nu pot fi primite, atât timp cât nu sunt invocate aspecte care țin de legalitatea deciziei recurate, nefiind reliefată o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de drept material menționate. Criticile în sensul greșitei neîncuviințări a probei cu expertiza contabilă nu vizează legalitatea hotărârii atacate, ci temeinicia acesteia, astfel încât nu pot fi analizate de instanța de recurs, în cadrul controlului judiciar prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Așa cum s-a arătat anterior, intră în aprecierea instanțelor devolutive a se pronunța cu privire la utilitatea, pertinența și concludența probelor, fără ca o atare măsură să poată fi cenzurată de instanța de recurs, atât timp cât nu este indicată încălcarea vreunei dispoziții legale cu prilejul soluționării cererilor de probatorii de către instanța de apel. Simpla indicare a dispozițiilor art. 1271 C. civ. nu este suficientă pentru a susține caracterul fondat al cererii de recurs, atât timp cât aceste prevederi au fost avute în vedere de instanțele de fond, au fost interpretate și corect aplicate, pe baza probatoriului administrat, dar luându-se în considerare și normele speciale aplicabile contractelor deduse judecății, respectiv cele cuprinse în Ordinul ANRDE nr. 64/2020, astfel cum s-a arătat anterior. Toate aceste argumente sunt suficiente pentru a constata caracterul nefondat al motivului de casare invocat de către recurenta-pârâtă-reclamantă, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reține vreo încălcare sau greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept material indicate prin cererea de recurs. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin administrator judiciar D. I.P.U.R.L., împotriva deciziei civile nr. 2001/Ap din 15 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția civilă. Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., ținând seama de soluția de respingere a recursului și, reținându-se astfel culpa procesuală a recurentei-pârâte, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece a căzut în pretenții în recurs și doar partea care câștigă procesul este îndreptățită la recuperarea acestor sume, luând act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.