ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1284/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 23 mai 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 4.000.000 USD reprezentând contravaloarea biletului la ordin scadent la 9 august 2004 beneficiar A., cât și a dobânzii legale de 6%/an aferente acestei sume începând cu data de 9 august 2004 până la data plății efective, pentru repararea prejudiciului creat prin neintroducerea la plată de către pârâtă a biletului la ordin.

Prin sentința civilă nr. 3861 din 21 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca existând autoritate de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între reclamanta A. S.R.L. și pârâta B. și Banca Națională a României a mai existat un litigiu pe rolul instanțelor judecătorești, ce a format obiectul dosarului nr. x/2007, soluționat definitiv și irevocabil.

În acest dosar, A. a formulat o acțiune întemeiată pe prevederile art. 998-999 și 1000 alin. (3) C. civ. de la 1864 (răspundere civilă delictuală) solicitând repararea prejudiciului pretins a fi fost cauzat de către B. prin neintroducerea la plată a Biletului la ordin emis la data de 04.12.2003 de către C., în valoare de 4.000.000 USD, totodată reținându-se că litigiul respectiv a parcurs trei cicluri procesuale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei instanței de fond spre soluționare.

În apel, apelanta-reclamantă a formulat chemare în garanție împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar D. - cerere de intervenție în interes propriu.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a suspendat judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3861 din 21 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă până la soluționarea recursului declarat, în ședință publică, de apelanta S.C. A. S.R.L. și de terțul intervenient D. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019, prin care instanța a respins ca inadmisibile cererea de intervenție principală formulată de terțul intervenient D. și cererea de chemare în garanție împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice formulată de apelanta S.C. A. S.R.L..

Prin cererile depuse, la dosar, atât apelanta-reclamantă cât și intervenientul în interes propriu au învederat instanței că renunță la calea de atac declarată împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019.

Prin decizia civilă nr. 32/A din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3861 din 21 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A..

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. și D. au declarat recurs.

Motivele de casare

Prin memoriul de recurs, recurenții au solicitat, admiterea recursului și, pe cale de consecință:

În principal, raportat la art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei atacate, menținerea cauzei spre rejudecare, admiterea apelului declarat de către S.C. A. S.R.L. și D. și admiterea în întregime a cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În subsidiar, raportat la art. 313 și 312 alin. (3) C. proc. civ., solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Temeiul de drept: cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 si 8 C. proc. civ. de la 1865, dar și pe art. 488 alin. pct. 5 și 6 C. proc. civ., care în opinia recurenților au fost greșit analizate și soluționate de către prima instanța și instanța de apel.

În continuare, recurenții redau parcursul procesual al prezentei cauze cu referire și la litigiul anterior.

Recurenții arată că în prezenta cauză își întemeiază cererea pe răspunderea civila delictuala a băncii B., ce se face vinovata de fapta ilicită cu vinovăție împotriva reclamantei A., faptă rămasă definitivă și irevocabilă, în conformitate cu art. 1349, 1357 și 1350 C. civ. și art. 998, 1000 alin. (3) C. civ. de la 1864, art. 44 alin. (1), (2) din Constituția României.

De asemenea, existența prejudiciului se întemeiază si pe prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și pe prevederile art. 11 și art. 20 alin. (2), în conformitate cu care Convenția CEDO face parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate atunci când conține dispoziții mai favorabile.

În continuare, recurenții prezintă condițiile răspunderii civile delictuale.

În cadrul prezentării succinte a motivelor de recurs, recurenții susțin că instanța a apreciat eronat examinarea articolelor din CEDO susținând în mod greșit că "articolele CEDO nu pot avea aplicabilitate directă, nu pot fundamenta o acțiune fără a exista și o dispoziție legală de drept material", ori în prezenta cauza, existau suficiente trimiteri, atât în petitul acțiunii, cât și din notele scrise amplu dezvoltate și din care rezulta neechivoc că temeiul angajării răspunderii materiale a pârâtei nu o constituie de la început, fapta ilicita cu vinovăție, ce trebuia analizată și motivată temeinic și legal de către instanțele de fond și apel.

În acest sens, recurenții arată că sentința civilă nr. 3861/2020, deși este redactată pe parcursul a cinci pagini, în ceea ce privește excepția invocată de intimată, admisă fără niciun fel de examinare critică, analiza fondului care se rezumă la trei aliniate nu poate fi apreciată ca fiind o analiză a pricinii cu care a fost învestită, iar din această perspectivă consideră că sentința apare ca nemotivată.

În ceea ce privește decizia atacată, recurenții arată că redactarea acesteia cuprinde șapte pagini cu o scurtă istorie a cauzei, fără a conține însă o analiză a pricinii așa cum a fost enunțată de către recurenta-reclamanta A. si, totodată susțin că nu au fost puse în discuție motivele cererii de chemare în judecată, răspunsul la întâmpinare, notele de fundamentare ale cererii de intervenție al administratorului D., că nu a fost analizată cererea de chemare în garanție a Statului Român și nici cererea de intervenție a administratorului D., fiind admisă cu lejeritate autoritatea de lucru judecat așa cum a fost enunțată în primă instanță și în apel prin excepțiile ridicate de către intimata-parata B..

Tot în același context, recurenții susțin că au solicitat instanței de apel să examineze că cele două pricini nu au aceeași cauză juridică și, pe cale de consecință, să respingă excepția autorității de lucru judecat și să trimită cauza instanței de fond spre justă soluționare.

În continuare, recurenții prezintă motivele formulate de intimata B. privind cererea de chemare în garanție a Statului Român, arătând că această cerere este tardiv formulată și trebuia să fie timbrată la valoarea pretențiilor formulate, fiind și neîntemeiată.

În virtutea rolului activ al judecătorului - art. 22 C. proc. civ., recurenții apreciază că instanța trebuia să dispună administrarea probelor pe care le considera necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia, instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată dreapta (C. civ., Decizia nr. 351/2006, M. Of. nr. 455 din 25 mai 2006. în același sens: Decizia nr. 671/2006, M. Of. nr. 971 din 5 decembrie 2006).

În acest context, se arată că instanța, prin încheierea rapidă a cercetării judecătorești care s-a axat mai mult pe discutarea excepțiilor ridicate de către pârâți, excepții ce nu vizau motivele concrete ale chemării în judecată a pârâților, nu a pus în dezbatere probele existente la dosar conform principiului contradictorialității ce presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența probelor, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

Astfel, în calitate de reclamanți, aceștia au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, considerând că întreaga apărare a pârâtelor a fost bazată pe presupuse fapte, care nu au fost niciodată probate în instanță, fiind invocat "memoriul" ca probă depus la dosar, întâmpinările și concluziile scrise depuse de pârâți în dosarul nr. x/2007, * și **, precum și înregistrarea ședinței de judecată de la Curtea de Apel București din 1 aprilie 2013.

Mai arată că, cele două instanțe în mod eronat au apreciat motivele care au stat la baza chemării în judecată a pârâților. Chiar dacă la nivel general, instanța a analizat actele și lucrările depuse la dosar de către părți, s-a axat mai mult pe preambulul din cererea de chemare în judecată, fără să supună dezbaterii orale motivele și probele ce stau la baza chemării în judecată a pârâților. Față de aspectele prezentare, se apreciază că s-au produs încălcări aduse dreptului de acces la justiție și dreptului de proprietate ale reclamantei A., în raport cu conceptul de acces la justiție - ca drept fundamental al cetățeanului.

Pentru aceste considerente, recurenții apreciază că sunt îndreptățiți să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, la 21 ianuarie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepția nulității recursului, întrucât motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ. de la 1865 nu sunt incidente în cauză, acestea fiind invocate formal, astfel că, neîncadrarea recursului în nici unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. constituie un motiv de neregularitate a recursului și determină nulitatea acestuia.

Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost întocmit și comunicat părților prin încheierea de la 18 martie 2021, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

Recurentele au prezentat punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 20 mai 2021, a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil se reține că recurentele și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ. de la 1865, precum și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din noul C. proc. civ.

Din analiza memoriului de recurs se apreciază că, criticile ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ. de la 1865, nu sunt aplicabile în speță, litigiul fiind promovat sub imperiul C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În consecință, se apreciază că se impune încadrarea motivelor reglementate de art. 304 din C. proc. civ. de la 1865, invocate de recurente în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din această perspectivă, se reține următoarea corespondență:

- art. 304 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865 este reluat în art. 488 pct. 4 C. proc. civ.

- art. 304 pct. 6 C. proc. civ. de la 1865 nu se mai regăsește în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

- art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 este reluat în art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

- art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 nu se mai regăsește în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

În condițiile invocării prin memoriul de recurs și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., raportat și la încadrarea motivelor reglementate de C. proc. civ. de la 1865, criticile vor fi analizate prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În raport de criticile formulate, se reține că argumentele dezvoltate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurente se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În speță, recurenta-reclamantă și recurentul-intervenient, nu formulează veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ., invocate de către recurente în susținerea cererii de recurs.

Plecând de la aceste statuări, se reține că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. a fost invocat formal, nefiind dezvoltate critici care să poată susține o eventuală nelegalitate a deciziei de apel din această perspectivă.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea invocat formal, nefiind invocată nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actelor; susținerea referitoare la anumite documente depuse în litigiul anterior ce nu ar fi fost analizate sub aspect probatoriu nu intră sub incidența motivului de casare invocat.

În ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se reține că în memoriul de recurs nu au fost invocate aspecte care să determine aplicarea textului legal, criticile vizând doar întinderea considerentelor, fiind exprimată nemulțumirea sub acest aspect. În consecință, și acest motiv este invocat formal.

În cauză, recurenta-reclamantă și recurentul-intervenient nu s-au conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu s-a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurentul-intervenient în nume propriu D. împotriva deciziei civile nr. 32 A din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurentul-intervenient în nume propriu D. împotriva deciziei civile nr. 32 A din 15 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2021.