ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1063/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, sub număr de dosar x/2017, în baza art. 270 Codul Muncii, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., în temeiul prevederilor art. 254, 256 din Codul Muncii, repararea integrală a prejudiciului cauzat pe parcursul executării contractului de muncă, de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu și de nerestituire a bunurilor aparținând societăți, în cuantum de 300.331,43 RON, cu cheltuieli de judecată, onorariu de avocat și orice alte sume ce se vor dovedi a fi cheltuite cu susținerea prezentei cauze, rezervându-și dreptul ca până la primul termen de judecată în condițiile art. 204 și următoarele din C. proc. civ., în măsura în care va constata și lipsa altor sume să completeze prezenta acțiune.

La data de 31 martie 2017, reclamanta A. S.R.L. a depus precizare la acțiune, prin care și-a completat petitul cererii introductive cu un nou capăt de cerere solicitând obligarea pârâtului și la repararea integrală a prejudiciului cauzat în cuantum de 15.789,98 RON prin achitarea în contul său a sumei de 15789,98 RON, reprezentând prejudiciu produs pe parcursul executării contractului de muncă de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017, Tribunalul Bihor a constatat că excepția prescripției introducerii acțiunii este invocată în termen având în vedere că se raportează la înscrisurile depuse de societatea reclamantă la dosar la termenul anterior de judecată, înscrisuri din care au rezultat datele la care au fost achiziționate bunurile.

A fost admisă excepția prescripției în ceea ce privește bunurile achiziționate cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii, și anume anterior datei de 16.01.2014. Față de acestea, instanța a pus în vedere reprezentantei reclamantei să realizeze o precizare prin care să indice sumele de bani solicitate după data de 16.01.2014, precum și bunurile achiziționate după data de 16.01.204.

Prin încheierea din 19 iunie 2019 instanța a apreciat că este vorba despre o cerere nouă, formulată cu încălcarea disp. art. 204 alin. (1) C. proc. civ., fără a exista acordul părții adverse, chiar dacă temeiul invocat de reclamantă este același, fiind vorba despre un prejudiciu diferit, astfel a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 204 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1052 din 14 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. x/2017, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B..

A fost obligată reclamanta la plata sumei de 4000 RON, în favoarea pârâtului, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, a încheierii de ședință din 25 octombrie 2017, a încheierii de ședință din 19 iunie 2019, reclamanta A. S.R.L. București a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admis ca fondat apelul civil declarat de apelanta A. S.R.L. București, în contradictoriu cu intimatul pârât B., împotriva sentinței civile nr. 1052/LM din 14 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că:

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. București, împotriva pârâtului B..

A fost obligat intimatul-pârât să-i plătească apelantei-reclamante 141930,93 RON reprezentând 1/2 din suma de 283861,86 RON despăgubiri civile constând în contravaloarea serviciilor medicale nedecontate de CAS Bihor, aferente lunii iulie 2014, 8609,15 RON despăgubiri civile, constând în 1299,19 RON contravaloare bunuri nerestituite și 7309,96 RON cheltuieli decontate nejustificat.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A. S.R.L. București, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., împotriva încheierilor de ședință din 25 octombrie 2017 și din 19 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le-a păstrat în întregime.

S-a luat act de faptul că apelanta a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

La 22 martie 2021, B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

În motivare, revizuentul a susținut, în esență, că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică cu decizia civilă nr. 810/2016-A din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 21 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității cererii de revizuire.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a reținut:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu decizia civilă nr. 810/2016-A din 5 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014.

Față de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speță, se reține că prezenta cerere de revizuire a fost formulată la 22 martie 2021, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 237/2020-A, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, respectiv de la data de 28 mai 2020.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la 22 martie 2021, peste termenul de o lună instituit de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. atrage sancțiunea anulării, potrivit art. 185 alin. (1) din același cod.

Așa fiind, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu vor mai fi analizate în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din același cod, excepția tardivității formulării cererii fiind o excepție de procedură, absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că revizuentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2021.