ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3477/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 9

aprilie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței, în contradictoriu

cu pârâtul O.L., constatarea calității acestuia din urmă de lucrător al

Securității, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a învederat instanței că, potrivit Notei de constatare din 21

ianuarie 2010 și a înscrisurilor anexate, pârâtul, având gradul de locotenent

major în cadrul I.J.S. Teleorman, prin activitățile desfășurate în această

calitate, descrise în detaliu de reclamant, a suprimat următoarele drepturi și

libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la

acea dată:

-

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28

din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice;

-

dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice;

-

dreptul la libertatea religioasă prevăzut de art. 30 din Constituția României

din 1965, coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la

Drepturile Civile și Politice.

Prin întâmpinarea

înregistrată la dosarul cauzei în data de 19 octombrie 2010, pârâtul O.L. a

solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

I.2. Hotărârea primei

instanțe.

Prin sentința nr. 4994

din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a constatat

calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului O.L.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că din documentele prezentate de

reclamant reiese în mod cert întrunirea primei cerințe, prevăzute de art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind „calitatea de ofițer sau de subofițer al

Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer

acoperit, în perioada 1945 - 1989,, pârâtul fiind locotenent major în cadrul I.S.J.

Teleorman (1987-1989).

În ceea

ce privește cea de a doua condiție, Curtea a constatat că

măsurile dispuse de

pârât, dirijarea unor surse care să pătrundă în intimitatea celor vizați,

scopul adoptării acestor măsuri, anume de a urmări informativ membrii cultului

Martorii lui Iehova, de a depista poziția ostilă a acestora față de politica

partidului și statului, dacă ascultă și/sau colportează Europa Liberă și Vocea

Americii, dacă fac

afirmații negative privind libertățile religioase,

interesul manifestat pentru opiniile celor vizați relativ la aspectele

menționate, pentru anturajul acestora, pentru întrunirile acestora, toate

acestea dovedesc un mecanism specific de supraveghere polițienească extrem de

intrusiv în viața privată a celor urmăriți și o grevare a exercitării

libertății de exprimare, de opinie și de conștiință.

A conchis instanța că

toate acțiunile pârâtului, vizând punerea sub lupă a întregii vieți a

persoanelor vizate, precum și a persoanelor apropiate acestora, urmărirea

acestora pentru convingerile lor religioase, pentru opiniile lor, pentru

exprimarea publică a acestora constituie activități prin care s-au suprimat sau

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv Dreptul la

libertatea de exprimare, Libertatea de opinie, a conștiinței și a religiei

Dreptul la viața privată consacrate legislativ în epocă prin Constituția R.S.R.

din 1965 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

I.3. Recursul

declarat în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a

susținut, în esență că C.N.S.A.S. nu trebuia să fie abilitat prin lege să

introducă acțiuni în justiție pentru constatarea calității de lucrător al

Securității sau de colaborator al acesteia, acest drept trebuind să aparțină

exclusiv cetățeanului care se consideră vătămat ca urmare a eventualelor

acțiuni abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate, singurul în măsura să

aprecieze asupra prejudiciilor suferite.

Prin

introducerea unor acțiuni în constatare, C.N.S.A.S. se subrogă în dreptul

cetățeanului de a avea acces liber Ia justiție pentru apărarea drepturilor, a

libertăților și a intereselor sale legitime, garantat prin dispozițiile art. 21

alin. (1) din Legea fundamentală.

Pentru promovarea

unei astfel de acțiuni, C.N.S.A.S. ar trebui să fie mandatat în acest sens,

pentru fiecare caz în parte, de cetățeanul care se consideră vătămat într-un

drept al său ori într-un interes legitim, potrivit dispozițiilor procesual

civile referitoare la prezentarea părților în judecată.

A

mai susținut recurentul pârât că acțiunea în constatare, înregistrata la 09

aprilie 2010, a fost introdusa de C.N.S.A.S., cu încălcarea prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008,

întrucât

a fost întemeiata pe cererea din 11 iunie 2008 a numitei P.M. care solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și

subofițerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. P/210224/1+2,

titular P.F., or din studierea dosarului rezultă că „It. major O.L. a studiat

dosarul în cauza" și nu a desfășurat activități specifice privind pe P.F.

De

asemenea, prin nota de constatare, întocmită de C.N.S.A.S. din 21 ianuarie 2010,

a fost verificat un alt dosar decât cel la care se face referire în cererea

numitei P.M., respectiv - titular N.F., care nu este un dosar de urmărire

informativa a unei persoane, ci dosar de informator, calitate pe care a avut-o

N.F. în perioada 1987-1989 (pct. B);

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În cauză, este

necontestat că recurentul-pârât nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile

prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca verificarea calității

sale de lucrător al fostei Securități, în sensul acestei reglementări, să poată

fi făcută din oficiu.

De asemenea, este

necontestat că verificarea s-a efectuat în cauza de față, ca urmare a cererii

formulate de numita P.M., urmaș al numitului P.F., titular al Dosarelor nr. 12100224/1+2

și nr. R/269717/1+2, cererile fiind formulate în temeiul art. 1 alin. (7) și

(8) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit art. 1 alin.

(7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității, „(7)

Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de

Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la

completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii

Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de

prezenta ordonanță de urgență. (8) De drepturile prevăzute

la alin. (1)-(7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al

patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De

aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea

rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de

același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării

dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor”.

De asemenea, potrivit

art. 27 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., aprobat

prin Hotărârea nr. 2/2008 a C.N.S.A.S., „(1) Petiționarul

îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate solicita în scris

C.N.S.A.S. demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor

Securității și a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informații la

completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al

Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului. (2) C.N.S.A.S. comunică petiționarului

îndreptățit identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia

care au contribuit cu informații la completarea dosarului, numai dacă aceasta

poate fi stabilită cu certitudine.

Pe baza cererii prin

care se solicită stabilirea identității lucrătorilor Securității și a colaboratorilor

acesteia, depusă la Direcția comunicare, Direcția investigații întocmește o

notă de constatare a identității lucrătorilor sau colaboratorilor Securității.

Nota de constatare a identității va conține atât numele real și celelalte date

de identitate, cât și numele conspirativ, acolo unde este cazul. Dacă

lucrătorul sau colaboratorul Securității a deținut mai multe nume conspirative,

nota de constatare a identității va consemna distinct fiecare situație în

parte. De asemenea, se vor consemna documentele și informațiile identificate în

cursul desfășurării investigațiilor, care au condus la stabilirea identității

persoanei.

(4) Nota de constatare a identității se

înaintează Colegiului C.N.S.A.S., prin secretarul acestuia. Colegiul

C.N.S.A.S., în maximum 15 zile de la înregistrarea la Secretariat, ia în

discuție nota de constatare a identității și, după caz:

a)

aprobă nota de constatare și dispune Direcției comunicare redactarea, în termen

de 15 zile lucrătoare, a unei comunicări către petiționarul îndreptățit, prin

care i se transmit datele de identitate ale colaboratorului sau lucrătorului

Securității, precum și numele conspirative, acolo unde este cazul;

b)

infirmă nota de constatare și dispune Direcției investigații reluarea

procedurilor specifice de investigare a fondului arhivistic și/sau a

corespondenței cu foștii deținători de arhivă și cu I.N.E.P., pentru

identificarea documentelor și informațiilor necesare soluționării cererii.

Verificarea

existenței sau inexistenței calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului se face

la cerere, remisă în copie Direcției investigații, care demarează verificările

specifice la instituțiile deținătoare de arhivă și în fondul arhivistic

propriu. La finalizarea acestora, Direcția investigații întocmește nota de

constatare cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător al

Securității. În cazul acelor lucrători ai Securității decedați, Direcția

comunicare va informa petentul despre imposibilitatea stabilirii calității de

lucrător, comunicându-i-se totodată că activitatea acestuia va fi prezentată

prin publicarea pe pagina de internet a instituției a documentelor și

informațiilor regăsite în arhiva C.N.S.A.S.”

Deci, cu alte

cuvinte, verificarea calității de lucrător al Securității poate fi cerută doar

împotriva ofițerilor/ subofițerilor care au contribuit la instrumentarea

dosarului celui care formulează cererea.

Pe cale de

consecință, sesizarea adresată instanței de contencios poate privi doar acel/

acei ofițer/ ofițeri sau subofițer/ subofițeri care au instrumentat dosarul

persoanei care a solicitat verificarea.

Or, în cauza de față,

așa cum rezultă din Nota de constatare din 21 ianuarie 2010 întocmită de

Direcția de investigații din cadrul C.N.S.A.S., pentru Dosarul nr. R/791728, recurentul-pârât

nu a lucrat/ instrumentat dosarul numitului P.F., pentru care a formulat cerere

petenta P.M.

Astfel fiind, rezultă

că verificarea, precum și sesizarea instanței de contencios, la cererea petentei

P.M. au fost realizate fără temei legal, soluția instanței de fond fiind dată,

în această privință, fără temei legal, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În concluzie,

instanța va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va

respinge sesizarea C.N.S.A.S. pentru considerentele prezentate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de O.L. împotriva sentinței nr. 4994 din 8 decembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge acțiunea formulată de C.N.S.A.S.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.