ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2170/2014

Asupra cererii de

completare de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 789 pronunțată la 11 martie

2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.

6548/2/2012, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de chemații în

garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 184/A din 24 mai 2013 a Curții de

Apel București, secția a-IV-a civilă.

Au fost obligați

recurenții-chemați în garanție la plata către intimata-reclamantă a sumei de

1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 29 mai

2014, petenta C.A. a depus prin serviciul registratură al instanței supreme o

cerere, care a fost calificată, în temeiul art. 281

2

din C. proc.

civ. de la 1865, ca fiind una de completare a practicalei și dispozitivului

hotărârii sus menționate.

În motivarea cererii

sale, petenta a solicitat completarea practicalei și dispozitivului deciziei,

în sensul următor:

- 1) la fila 1 din

cuprinsul hotărârii, să fie trecut și testamentul din 18 august 2005 emis de

Biroul Notarilor Publici Asociați R.D. și M.P. (deoarece în practicaua deciziei

menționate nu se regăsește trecut și acest înscris), alături de testamentul

autentificat din 28 iunie 1998 al Biroului Notarului Public G.B., ce a fost

corect menționat;

- 2) să se dispună introducerea

în cauză a petentei C.A., în calitate de succesoare a defunctului M.M. (decedat

la 20 august 2013), deoarece, deși instanța supremă s-a pronunțat în ședința publică

din 11 martie 2014, asupra acestei cereri, pe care a admis-o, această chestiune

a fost omisă a fi consemnată în practicaua deciziei;

- 3) la fila 15 a deciziei

nr. 789/2014, în dispozitivul hotărârii menționate, să fie trecute și individualizate

persoana fizică (C.A. - beneficiara cheltuielilor de judecată), precum și persoanele

juridice (Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor

Publice - ce au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000

RON către intimata-reclamantă).

Examinând cererea de completare,

astfel cum a fost formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 281

2

C.

proc. civ. de la 1865, Înalta Curte o va admite în limitele și pentru următoarele

considerente:

Potrivit prevederilor

art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 „Dacă prin hotărârea dată

instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu

ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii

în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva

acelei hotărâri”(…).

Verificând consemnările

din ședința de la 11 martie 2014 cu privire la Dosarul nr. 6548/2/2012, în raport

de susținerile părților prezente, precum și de soluționarea cererilor formulate

de acestea după deliberarea instanței, Înalta Curte a constatat că, din eroare,

nu au fost trecute în practicaua deciziei a cărei completare se solicită - de pe

o parte, înscrisul menționat, respectiv testamentul autentificat din 18 august 2005

emis de Biroul Notarilor Publici Asociați R.D. și M.P., iar pe de altă parte, s-a

omis a se consemna în practica, că a fost admisă cererea de introducere în cauză

a reclamantei-petente C.A. în calitate de moștenitoare a defunctului M.M.

Deși nu s-a consemnat

expres în practicaua deciziei - a cărei completare se solicită - admiterea cererii

și, pe cale de consecință, introducerea în cauză a reclamantei C.A., din lecturarea

considerentelor aceleiași decizii, se poate observa că a fost trecută C.A., în calitate

de moștenitoare a defunctului M.M., așa încât, Înalta Curte apreciază că este întemeiată

cererea de completare a practicale deciziei, referitor la admiterea cererii de introducere

în cauză a reclamantei-petente C.A.

Cât privește completarea

dispozitivului deciziei - astfel cum a fost solicitată de petentă la pct. 3 din

cererea acesteia, aflată la fila 102 dosar - se constată că și aceasta este fondată,

doar în sensul menționării numelui intimatei-reclamante C.A., fiind incidente, de

asemenea, prevederile art. 281

2

C. proc. civ. de la 1865.

Totodată, cu privire la

denumirea persoanelor juridice „Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Ministerul

Finanțelor Publice”, este de observat că, aceștia, în calitate de recurenți-chemați

în garanție au fost corect și complet individulizați în primul alin. al dispozitivului

deciziei nr. 789 din 11 martie 2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă (fila 15 decizie), așa încât, nu se impune a se completa respectivul dispozitiv

la parag. (2), în sensul solicitat de petentă.

Față de considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte va admite cererea de completare a practicalei și dispozitivului

deciziei nr. 789 din 11 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă.

Pe cale de consecință,

instanța supremă va dispune completarea practicalei deciziei sus amintite, cu mențiunea

că a fost introdusă în cauză reclamanta C.A., în calitate de moștenitoare a defunctului

M.M. (decedat la 20 august 2013), în cursul procesului, precum și a dispozitivului

aceleiași decizii, în sensul menționării numelui intimatei-reclamante C.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare

a practicalei și dispozitivului deciziei civile nr. 789 din 11 martie 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petenta C.A.

Dispune completarea practicalei,

în sensul că a fost introdusă în cauză reclamanta C.A., în calitate de moștenitoare

a defunctului M.M., decedat la 20 august 2013, în cursul procesului.

Dispune completarea dispozitivului aceleiași decizii,

în sensul menționării numelui intimatei-reclamante C.A.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2014.