ÎCCJ, Secția I civilă
ÎCCJ, Secția I civilă (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
S-a luat în examinare
cererea de completare a dispozitivului Încheierii din 13 februarie 2014
pronunțată în Dosarul nr. 240/1/2014, formulată de petentul M.G.
La apelul nominal a
răspuns petentul reprezentat de avocat M.C., lipsă fiind intimata M.A.
Ministerul Public
este reprezentat de procuror S.Ș.
Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Se referă de
magistratul asistent asupra faptului că la data de 6 martie 2014, petentul M.G.
a depus o cerere prin care a solicitat completarea dispozitivului Încheierii
din 13 februarie 2014 în sensul obligării intimatei M.A. la plata cheltuielilor
de judecată. Petentul a invocat dispozițiile art. 281
2
și art. 274
C. proc. civ. Se mai referă că la 3 aprilie 2014 intimata M.A. a depus, prin
fax, o cerere intitulată „cerere reconvențională".
Reprezentanta
petentului, având cuvântul cu privire la cererea formulată de intimată,
solicită respingerea acesteia, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 115
C. proc. civ., califică cererea formulată de intimată drept întâmpinare și
acordă cuvântul asupra cererii de completare a dispozitivului încheierii.
Reprezentanța
petentului solicită admiterea cererii pentru motivele invocate în scris, pe
care le expune și oral. Consideră că instanța a respins cererea de strămutare
și a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată solicitate.
Reprezentanta
Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii.
Asupra cererii de
completare dispozitiv, constată următoarele:
Prin cererea
formulată la data de 7 martie 2014, petentul a solicitat, în temeiul
dispozițiilor art. 281
2
și ale art. 274 C. proc. civ., completarea
dispozitivului Încheierii nr. 519 din 13 februarie 2014 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția I civilă, dată în Dosarul nr. 240/1/2014, în sensul
pronunțării instanței asupra obligării la plata cheltuielilor de judecată în
favoarea petentului, constând în onorariu avocațial în cuantum de 1.000 RON,
conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
În susținerea
cererii, petentul a arătat că intimata M.A. a căzut în pretenții ca urmare a
respingerii cererii de strămutare formulate de către aceasta.
Înalta Curte,
analizând cererea dedusă judecății, reține următoarele considerente:
Prin cererea de
strămutare înregistrată la data de 17 ianuarie 2014 pe rolul instanței supreme,
petenta M.A. a solicitat strămutarea Dosarului nr. 17315/197/2007 aflat pe rolul
Judecătoriei Brașov, în contradictoriu cu intimatul M.G.
La termenul din 13
februarie 2014, cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de strămutare, apărătorul
intimatului M.G. a depus note scrise, prin care a solicitat obligarea petentei
M.A. la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de avocat în
cuantum de 1.000 RON.
Prin Încheierea nr.
519 din 13 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, a cărei completare se solicită, s-a respins cererea de strămutare
formulată de petenta M.A.
Cum prin dispozitivul
acestei hotărâri instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată
solicitate de intimatul M.G., devine incident art. 281
2
alin. (1) C.
proc. civ. potrivit cu care, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se
pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei
cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii, cererea
intimatului M.G. de completare a dispozitivului Încheierii nr. 519 din 13
februarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, urmând a fi admisă.
Referitor la cererea
petentului M.G. de acordare a cheltuielilor de judecată, se are în vedere
faptul că art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia
„partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească
cheltuielile de judecată".
Cererea de strămutare
reprezintă un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are
îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul,
context în care, din perspectiva dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,
solicitarea petentului M.G. de acordare a cheltuielilor de judecată ca efect al
respingerii cererii de strămutare, nu poate fi primită.
Soluționarea unei
cereri de strămutare nu privește "fondul litigiului 51, ci doar faptul
dacă soluționarea cauzei respective poate fi realizată în condiții de
imparțialitate și obiectivitate la instanța inițial sesizată, context în care
nu se poate stabili ca partea "a căzut în pretenții"", în sensul
dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Determinarea părții "căzută
în pretenții", poate fi realizată doar după finalizarea pe fond a cauzei,
prin pronunțarea hotărârii în dosarul a cărei strămutare a fost solicitată.
Soluția pronunțată de
instanță în cererea de strămutare nu semnifică "căderea în pretenții"
în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., deoarece fiind un incident
procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății.
Drept urmare, cererea petentului privind acordarea cheltuielilor de judecată în
cererea de strămutare va fi respinsă, acestea urmând a fi avute în vedere de
instanță la soluționarea pe fond a cauzei.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului și va dispune completarea
dispozitivului încheierii menționate, în sensul respingerii respinge cererea de
acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de petentul M.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite cererea de
completare a dispozitivului Încheierii nr. 519 din data de 13 februarie 2014
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată
de petentul M.G.
Dispune completarea
dispozitivului încheierii sus-menționate, în sensul că respinge cererea de
acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de petentul M.G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM