ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1228/2015

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14 aprilie

2015, petentul M.A.N., reprezentat de D.R.P.A.J. a solicitat completarea

dispozitivului Deciziei nr. 944 din 31 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă.

În motivarea cererii

sale, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.,

petentul arată că, prin decizia mai sus menționată, instanța de recurs a omis

să se pronunțe asupra cererii recurentului M.A.N., formulată oral de

reprezentantul acestuia, de acordare a cheltuielilor de judecată.

Verificând

susținerile petentului, Înalta Curte constată că cererea este neîntemeiată,

urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ. ,,dacă prin

hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal

sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere

completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz,

apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în

fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.

Prin Decizia nr. 944

din 31 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a

cărei completare se solicită, a fost admis recursul declarat de reclamantul M.A.N.,

reprezentat de D.R.P.A.J. împotriva Deciziei nr. 165 din 19 noiembrie 2014 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a casat decizia atacată și a fost

trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, la baza

obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală,

astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte

cheltuielile făcute, în mod justificat, de partea câștigătoare.

Prin urmare, textul

de lege invocat constituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în

pretenții, pentru că, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul

judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit

să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea

cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport

juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții

câștigătoare a procesului.

În cauza de față,

prin Decizia nr. 944 din 31 martie 2015, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul formulat de reclamantul M.A.N., a casat decizia

recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță

de apel.

Prin casarea

hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, acțiunea

reclamantului nu a fost soluționată și, cum la baza solicitării cheltuielilor

de judecată stă culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziția

juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul

obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a

litigiului, se constată că prin trimiterea cauzei spre rejudecare nu s-a

stabilit partea câștigătoare, astfel încât, în mod corect instanța de recurs nu

s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, acestea urmând a fi avute în

vedere de instanța de trimitere odată cu soluționarea fondului.

Prin urmare, susținerea

petentului, în sensul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra

cererii recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., cererea formulată de

petent urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

completare a dispozitivului Deciziei nr. 944 din 31 martie 2015 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul M.A.N.,

reprezentat de D.R.P.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 mai 2015.