O'Dowd împotriva Regatului Unit

Primul reclamant Bernard O'Dowd, care s-a născut în 1923 și locuiește în Drumnee, județul Meath, Irlanda, a fost tatăl lui Barry O'Dowd și Declan O'Dowd. Al doilea reclamant Michael Gabriel O'Dowd, care s-a născut în 1951 și locuiește în Bleary, a fost fiul lui Joseph O'Dowd. În seara de 4 ianuarie 1976, primul reclamant a fost găzduindu-se o familie în casa lui Ballydougan, județul Down. La ora 18:30, trei armatori mascați au fost forțați să intre în casă. Barry O'Dowd, Declan O'Dowd și Joseph O'Dowd au fost împușcați și ucisi. Primul reclamant a fost lovit de nouă gloanțe dar a supraviețuit. Aproximativ 30 de focuri au fost concediate în timpul incidentului. Nici o organizație nu a pretins responsabilitatea pentru moartea lor.

În aceeași noapte a fost lansat un atac asupra casei unei alte familii catolice din Armagh, în care John și Brian Reavey au fost ucisi și Anthony Reavey a fost rănit. Trei oameni au fost crezut că au făcut evadarea lor într-o mașină Morris 1300, 3315XZ, furat mai devreme de la Robert Street, Lurgan. Serviciile de urgență – poliție și ambulanță – au sosit într-un timp scurt. Detectivii și Scena Ofițerilor de Crimă au început investigații. Post-mortem au fost ținuți. Întrebări la domiciliu au fost efectuate în zonă și de-a lungul rutei suspectate de scăpare cu rezultate negative. Din nouăzeci de cazuri de glonț petrecute au fost recuperate la locul faptului și arma folosită a fost identificată ca fiind una folosită în alte patru atacuri.

Numeroși martori au fost intervievați, inclusiv membrii familiei care au fost intervievați la lungime. Ronan O'Dowd a declarat că a observat doi oameni în picioare lângă o mașină roșie, posibil „1300”, aproape de casă, ambii bărbați au fost mascați și au avut radiouri “walkie Talkie”. Cathal O'Dowd a declarat că a observat o mașină de culoare albastră “Viva” în apropierea casei în acea după-amiază. 10. Cu câteva zile înainte de atac, Ronan O'Dowd a văzut oameni mascați care rulase pe o rulă adiacente casei, în ceea ce reclamanții credeau că a fost o alergare falsă pentru atac. Familia a reluat, de asemenea, vedea ofițeri din Royal Ulster Constabulary („RUC”) și Ulster Apărare Regiment („UDR”) în câmpurile de apropiere a casei în ziua înainte de atac, care a fost o apariție neobișnuită.

11. Întrebarea poliției a dezvăluit că un Morris 1300 roșu a fost furat de la Lurgan pe 4 ianuarie 1976; a fost descoperit ars pe 5 ianuarie 1976. Cercetările din Lurgan s-au dovedit negative. Nu au fost primite informații suplimentare despre mașina "Viva". 12. Trei oameni au fost arestați de poliție pe 5 ianuarie 1976 și au fost interogați în legătură cu crimele. Ei au fost eliberați la 8 ianuarie 1976 și nu au fost preferate acuzații. 13. La 20 ianuarie 2006, primul reclamant a declarat că un om care a intrat în casă a fost similar cu un om pe care l-a numit. Omul a fost arestat, interogat, dar eliminat din ancheta după verificarea alibiului său. 14. În mai-iunie 1976, poliția a interogat primul reclamant și i-a cerut să identifice o armă.

El a identificat arma ca fiind una folosită în atac. I s-a spus că a fost legat de Robin Jackson, un paramilitar loialist remarcabil și de o serie de alte atacuri loialiste. 15. O cerere deținută la 11 februarie 1977 a revenit verdicturi deschise. 16. După 1976 nu au existat evoluții suplimentare la crimele O'Dowd până în 1999 când John Weir a făcut acuzații de implicare a poliției într-o serie de incidente teroriste loialiste, inclusiv atacul împotriva O'Dowds. 17. În cursul unei anchete din 1978, poliția a arestat un polițist de rezervă, William McCaughey, care, în cursul interogatoriului, a dezvăluit rolul său în răpirea unui preot și într-o varietate de alte incidente paramilitare loialiste.

Revelările lui McCaughey au dat naștere anchetelor în unsprezece cazuri specifice, unele dintre care au fost legate în ceea ce privește identitatea celor implicați, modus operandi sau în virtutea examinărilor balistice ale armelor utilizate. Nouă suspecți au fost arestat în total, inclusiv cinci ofițeri de poliție și toate au fost în cele din urmă acuzate de infracțiuni. 18. Unul dintre cei implicați a fost un ofițer de poliție John Weir, care a fost numit implicat în uciderea unui comerciant numit Strathearn în Ahoghill în aprilie 1977: el a fost condamnat pentru acea crimă în iunie 1980 și condamnat la închisoare pe viață. Guvernul a declarat că atât McCaughey, cât și Weir au refuzat să numească cele două paramilitare loialiste implicate și cu ei în uciderea, cu excepția cazului în care au primit imunitate de la urmărire penală.

Poliția și autoritatea de urmărire a luat decizia înaintea procesului de a nu intra în niciun proces de negociere cu Weir și McCaughey. În timp ce amândoi au fost abordați de poliție după condamnarea lor pentru a vedea dacă în această etapă vor da dovezi împotriva paramilitarilor loialiști, fiecare a refuzat din nou să facă acest lucru cu excepția cazului în care a existat ceva pentru ei înșiși. Guvernul a declarat că în perioada în care Weir a fost reținut a fost intervievat în multe ocazii. La 1 februarie 1993, John Weir a fost eliberat din închisoare în licență. În ianuarie 1999, el a făcut o declarație unui jurnalist care ales RUC și Regimentul de Apărare a Ulster (“UDR”) cu paramilitari loiali din zona Portadown la mijlocul anilor 1970. Această declarație a fost publicată în ziarul Duminică Times în martie 1999. A fost obținută de Centrul Patrick Finucane, o organizație non-guvernamentală a drepturilor omului din Derry („Centrul”).

20. Declarația lui John Weir a formulat acuzații detaliate cu privire la coluzia forței de securitate cu paramilitarei loialiști într-o serie de incidente. El a susținut, printre altele, că consilierul RUC Reserve Laurence McClure i-a spus că Robin Jackson a efectuat crimele în casa O'Dowd și că atacul a fost coordonat cu atacul împotriva familiei Reavey în aceeași noapte în care personalul forței de securitate a participat direct. De asemenea, declarația a făcut legături între aceste incidente și alte atacuri presupuse efectuate de membrii forțelor de securitate, atât RUC, cât și UDR, și paramilitari loialiști. Acest grup a folosit ferma din Glennane deținută de James Mitchell, un reservist RUC, ca bază de care să efectueze atacuri împotriva catolicilor și naționaliștilor.

Alte atacuri au inclus asasinarea lui John și Brian Reavey și rănirea lui Anthony Reavey în casa lor la 4 ianuarie 1976 (a se vedea cererea nr. 34640/04); uciderea lui Colm McCartney și a lui Sean Farmer la un punct de control fals al vehiculului în august 1975 (a se vedea cererea nr. 34575/04); atacul împotriva Barului Donnelly în care Trevor Brecknell, Michael Donnelly și Patrick Donnelly au fost uciși (vezi cererea nr. 32457/04); și atacul împotriva Barului Rock în care Michael McGrath a fost grav rănit (vezi cererea nr. 34561/04). Weir a legat, de asemenea, aceste atacuri la bombardamentele Dublin și Monaghan în care 33 de oameni au fost uciși în Republica Irlandei. 21. La sau aproximativ 10 iunie 1999, RTE, un canal de televiziune irlandez, a transmis un program de televiziune care conținea acuzații de implicare a forței de securitate la o serie de decesuri, inclusiv cel al Trevor Brecknell.

Weir a făcut acuzații cu privire la acest program că membrii RUC și UDR au fost implicați direct în atacul împotriva Barului Donnelly. Un program BBC Spotlight a produs un documentar similar care a abordat aceste acuzații. 22. Aceste acuzații au atras o atenție considerabilă pe ambele părți ale frontierei irlandeze și au devenit subiectul anchetei de poliție în ambele jurisdicții. Guvernul a declarat că ancheta de poliție din Irlanda de Nord se concentrează pe determinarea dacă acuzațiile lui Weir ar trebui evaluate ca fiind suficient de credibile pentru a solicita o investigație deplină. Ei au obținut de la jurnalistul o tranziție editată a interviului cu Weir.

În timp ce locul său era necunoscut de RUC, Weir s-a întâlnit cu ofițerii de poliție irlandezi în Ambasada Irlandei la 15 aprilie 1999. O copie a declarației sale a fost furnizată de Garda la RUC, împreună cu o declarație suplimentară făcută de Weir la un alt jurnalist din 3 februarie 1999. Poliția a analizat materialele disponibile și a încercat să identifice personalitățile care urmează să fie intervievate. A devenit evident că unii au murit și că alții, trăind în străinătate, nu au putut fi urmăriți. O serie de șapte interviuri au fost desfășurate, sub precauții, între iulie și decembrie 2001, ale acestor persoane centrale la contul lui Weir care ar putea fi urmărite. Nu au fost preferate acuzații.

Interviurile au urmat formatul acuzațiilor lui Weir fiind pus la interviu pentru răspunsul său. Răspunsul predominant a fost negarea oricărei implicari și pretinde că Weir a fost fals. Nu au fost făcute admiteri de către orice interviu. Interviuri au fost, de asemenea, efectuate cu personalități mai puțin centrale și cu ofițerii de poliție implicați în interviu Weir în 1978. Acesta a declarat că Weir nu a menținut chestiunile care sunt acum presupuse. 23. S-au organizat în mod regulat întâlniri cu omologii RUC din Republica Irlandei. RUC a cooperat, de asemenea, cu ancheta judiciară înființată în Republica Irlanda la bombardamentele din Dublin și Monaghan (a se vedea descrierea anchetei în cazul Brecknell menționat mai sus).

Printre aspectele cu privire la care echipa RUC a furnizat informații la anchetă erau informații balistice care au legat unele dintre armele folosite mai mult de un incident. În februarie 2000 un raport substanțial a fost compilat de RUC pentru Garda care se ocupă de acuzațiile lui Weir. El a profilat Weir și a tratat, printre altele, cu o descriere a anchetei din 1978 în McCaughey, Weir și altele. Acesta a concluzionat că ancheta va continua, dar că credibilitatea sa este în îndoială. Potrivit Guvernului, în ciuda anchetelor efectuate, locul în care Weir nu a putut fi urmărit. Acest raport nu a fost divulgat pe măsură ce ancheta continuă. Un raport intern al CRU din 27 februarie 2001 a concluzionat că ar fi necesar să se interogheze pe Weir înainte de a putea fi finalizat în ceea ce privește credibilitatea acuzațiilor sale: acest interviu nu a fost posibil, deoarece locul său nu era cunoscut.

Raportul a remarcat absența unor menții anterioare a acuzațiilor înainte de 1999 și că majoritatea ceea ce a spus a fost audierea și speculația. Cerințe făcute de Ambasada Britaniei din Nigeria (unde avea o adresă cunoscută) și serviciul de informații penale și alții nu au reușit să localizeze Weir. Contactul a fost făcut cu Garda și secretariatul anchetei privind bombardamentele din Dublin și Monaghan fără rezultat pozitiv. 24. Echipa de Reexaminare a Crimei Serioase („SCRT”) a fost înființată în martie 2004, cu responsabilități, inclusiv revizuirea tuturor crimelor istorice prin evaluarea cazului pentru oportunitățile de demonstrare și investigație. O evaluare preliminară a cazului a fost efectuată de un inspector șef, care a auditat toate informațiile și documentația cunoscute.

25. Având în vedere evaluarea preliminară, cazul a fost îndreptat către Echipa de Cerere Historică (HET). La 28 aprilie 2006, un ofițer superior de cercetare a raportat asupra revizuirii suplimentare; s-au identificat o serie de linii potențiale de anchetă și s-au formulat recomandări, inclusiv că HET ar trebui să interviu la scară largă Weir. Această recomandare a fost aprobată. Directorul HET de Investigații, detectivul șef al poliției londoneze James, a preluat supravegherea personală a anchetei care a progresat prin primele trei din cinci etape ale procesului HET (colectarea tuturor materialelor relevante; evaluarea investigațiilor până în prezent; revizuirea dovezilor, cu informații și surse deschise și nepolitice, împreună cu o întâlnire cu familiile victimelor atacului).

Întrucât au fost identificate o serie de oportunități de investigație și care urmează să fie urmărite, cazul a fost de a continua să fie prelucrat de HET, care a fost pus în contact cu Weir de către Centrul. Guvernul a susținut că, dacă a fost găsită vreo dovadă de implicare a poliției în crime, biroul Ombudsmanului Poliției pentru Irlanda de Nord ar deveni implicat. Guvernul a furnizat informații recente pe care Weir în cele din urmă a fost de acord să se întâlnească cu HET din Dublin; el a refuzat, totuși, să facă o declarație scrisă sau să furnizeze dovezi în instanță. 26. A existat contact între poliție și membrii familiei, avocatii lor sau Centrul.

În special, au existat întâlniri în septembrie 2002 cu detectivul inspector șef Paterson și o întâlnire cu comisarul șef în iunie și august 2004; membrii HET s-au întâlnit cu familiile sau reprezentanții lor la 29 martie și 31 mai 2006; și au existat, de asemenea, o corespondență extinsă cu familiile sau cu reprezentanții lor. A se vedea Brecknell, citat mai sus (§ 39-41). A se vedea Brecknell, citat mai sus (§ 42-49).

6. The first applicant Bernard O'Dowd, who was born in 1923 and lives in Drumnee, County Meath, Ireland, was the father of Barry O'Dowd and Declan O'Dowd. The second applicant Michael Gabriel O'Dowd, who was born in 1951 and lives in Bleary, was the son of Joseph O'Dowd. 7. On the evening of 4 January 1976, the first applicant was hosting a family get-together at his home in Ballydougan, County Down. At about 6.30 p.m. three masked gunmen forced their way into the house. Barry O'Dowd, Declan O'Dowd and Joseph O'Dowd were shot and killed. The first applicant was hit by nine bullets but survived. About thirty shots were fired during the incident. No organisation claimed responsibility for their deaths.

The same night an attack was launched on the home of another Catholic family in Armagh, in which John and Brian Reavey were killed and Anthony Reavey was injured. 8. The three men were believed to have made their getaway in a Morris 1300 car, 3315XZ, stolen earlier from Robert Street, Lurgan. 9. The emergency services – police and ambulance – arrived within a short time. Detectives and Scene of Crime Officers commenced investigations. Post-mortems were held. House to house inquiries were conducted in the area and along the suspected getaway route with negative results. Nineteen spent bullet cases were recovered at the scene and the weapon used was identified as one used in four other attacks.

Numerous witnesses were interviewed, including members of the family who were interviewed at length. Ronan O'Dowd stated that he had observed two men standing beside a red car, possibly a “1300”, close to the house, both men were masked and had “walkie talkie” radios. Cathal O'Dowd stated that he had observed a blue coloured “Viva” car near the house that afternoon. 10. Several days before the attack, Ronan O'Dowd had seen masked men running up a lane adjacent to the house, in what the applicants believed was a dummy run for the attack. The family also recollected seeing officers of the Royal Ulster Constabulary (“RUC”) and Ulster Defence Regiment (“UDR”) in fields near the house the day before the attack, which was an unusual occurrence.

11. Police inquiries revealed that a red Morris 1300 had been stolen from Lurgan on 4 January 1976; it was found burnt out on 5 January 1976. Inquiries in Lurgan proved negative. No further information was received on the “Viva” car. 12. Three men were arrested by the police on 5 January 1976 and questioned about the murders. They were released on 8 January 1976 and no charges were preferred. 13. On 20 January 2006, the first applicant stated that one man who had entered the house was similar in appearance to a man whom he named. The man was arrested, questioned but eliminated from the inquiry following verification of his alibi. 14. In May-June 1976, the police questioned the first applicant and asked him to identify a weapon.

He identified the weapon as one used in the attack. He was told that it was linked to Robin Jackson, a prominent loyalist paramilitary and to a number of other loyalist attacks. 15. An Inquest held on 11 February 1977 returned open verdicts. 16. After 1976 there were no further developments in the O'Dowd murders until 1999 when John Weir made allegations of police involvement in a range of loyalist terrorist incidents including the attack on the O'Dowds. 17. In the course of an investigation in 1978, the police had arrested a reserve police constable, William McCaughey, who, in the course of questioning, revealed his part in the abduction of a priest and in a variety of other loyalist paramilitary incidents.

McCaughey's revelations gave rise to investigations in eleven specific cases, some of which were linked in terms of the identities of those involved, the modus operandi or by virtue of the ballistics examinations of weapons used. Nine suspects were arrested in total, including five police officers and all were eventually charged with offences. 18. One of those implicated was a police officer John Weir who was named as having been involved in the murder of a shopkeeper called Strathearn in Ahoghill in April 1977: he was convicted for that murder in June 1980 and sentenced to life imprisonment. The Government stated that both McCaughey and Weir refused to name the two loyalist paramilitaries also involved with them in the murder unless they received immunity from prosecution.

The police and prosecuting authority took the decision prior to the trial not to enter into any process of bargaining with Weir and McCaughey. While both were approached by the police after their convictions to see if at that stage they would give evidence against the loyalist paramilitaries, each again refused to do so unless there was something in it for themselves. The Government stated that during the period in which Weir was detained he was interviewed on a large number of occasions. At no time did he implicate himself or others in any offence other than the Strathearn murder. 19. On 1 February 1993, John Weir was released from prison on licence. In January 1999, he made a statement to a journalist alleging RUC and Ulster Defence Regiment (“UDR”) collusion with loyalist paramilitaries from the Portadown area in the mid-1970s.

This statement was published in the Sunday Times newspaper in March 1999. It was obtained by the Patrick Finucane Centre, a human rights non-governmental organisation in Derry (“the Centre”). 20. John Weir's statement made detailed allegations about security force collusion with loyalist paramilitaries in a series of incidents. He alleged inter alia that RUC Reserve Constable Laurence McClure had told him that Robin Jackson had carried out the murders in the O'Dowd home and that the attack had been co-ordinated with the attack on the Reavey family the same night in which security force personnel participated directly. The statement also made links between these incidents and other attacks allegedly carried out by members of the security forces, both RUC and UDR, and loyalist paramilitaries.

This group used the farmhouse in Glennane owned by James Mitchell, a RUC reservist, as a base from which to carry out attacks on Catholics and nationalists. Other attacks allegedly included the murder of John and Brian Reavey and wounding of Anthony Reavey in their home on 4 January 1976 (see application no. 34640/04); the murder of Colm McCartney and Sean Farmer at a bogus vehicle checkpoint in August 1975 (see application no. 34575/04); the attack on Donnelly's Bar in which Trevor Brecknell, Michael Donnelly and Patrick Donnelly were killed (see application no. 32457/04); and the attack on the Rock Bar in which Michael McGrath was seriously injured (see application no. 34561/04). Weir also linked these attacks to the Dublin and Monaghan bombings in which 33 people were killed in the Republic of Ireland.

21. On or about 10 June 1999, RTE, an Irish television channel, broadcast a television programme that contained allegations of security force involvement in a number of deaths, including that of Trevor Brecknell. Weir made allegations on that programme that members of the RUC and UDR were directly involved in the attack on Donnelly's Bar. A BBC Spotlight programme produced a similar documentary dealing with these allegations. 22. These allegations attracted considerable attention on both sides of the Irish border and became the subject of police investigation in both jurisdictions. The Government stated that the police investigation in Northern Ireland was focussed on determining whether Weir's allegations should be assessed as sufficiently credible to require a full investigation.

They obtained from the journalist an edited transcript of the interview with Weir. While his whereabouts were unknown to the RUC, Weir met with senior Irish police officers at the Irish Embassy on 15 April 1999. A copy of his statement was provided by the Garda to the RUC, along with a further statement made by Weir to another journalist dated 3 February 1999. The police analysed the available materials and sought to identify the personalities to be interviewed. It became apparent that some had died and that others, living abroad, could not be traced. A series of seven interviews were conducted, under cautions, between July and December 2001, of those individuals central to Weir's account who could be traced.

No charges were preferred. The interviews followed the format of Weir's allegations being put to the interviewee for his or her response. The predominant response was denial of any involvement and claims that Weir had been untruthful. No admissions were made by any interviewee. Interviews were also conducted with less central personalities and with police officers involved in interviewing Weir in 1978. The latter stated that Weir had not mentioned the matters now being alleged. 23. Meetings were held regularly with RUC counterparts in the Republic of Ireland. The RUC co-operated also with the judicial inquiry established in the Republic of Ireland into the Dublin and Monaghan bombings (see the description of the inquiry in the case of Brecknell referred to above).

Amongst matters about which the RUC team provided information to the inquiry was ballistics information which linked some of the weapons used to more than one incident. In February 2000 a substantial report was compiled by the RUC for the Garda dealing with Weir's allegations. It profiled Weir and dealt inter alia with a description of the 1978 investigation into McCaughey, Weir and others. It concluded that the investigation would continue but that his credibility was in doubt. According to the Government, despite inquiries being conducted, Weir's whereabouts could not be traced. This report was not disclosed as the investigation was continuing. An internal RUC report dated 27 February 2001 concluded that it would be necessary to interview Weir before any view could be finalised in respect of the credibility of his allegations: such interview was not possible as his whereabouts were not known.

The report noted the absence of any previous mention of the allegations before 1999 and that much of what he said was hearsay and speculation. Inquiries made of the British Embassy in Nigeria (where he had a known address) and the criminal intelligence service and others failed to locate Weir. Contact was made with the Garda and the secretariat of the Inquiry into the Dublin and Monaghan bombings without positive result. 24. The Serious Crime Review Team (“SCRT”) was established in March 2004, with responsibilities including the review of all historical murders by way of case assessment for evidential and investigative opportunities. A preliminary case assessment was carried out by a detective chief inspector, who audited all known information and documentation.

25. In light of the preliminary assessment, the case was referred to the Historical Enquiry Team (HET). On 28 April 2006, a Senior Investigating Officer reported on the further review; a number of potential lines of enquiry were identified and recommendations made, including that the HET should extensively interview Weir. This recommendation was approved. The HET director of Investigations, Detective Chief Superintendent James of the London Metropolitan Police Force, took over personal supervision of the investigation which has progressed through the first three of five stages of the HET process (collection of all relevant material; assessment of the investigations to date; review of evidence, with intelligence and open and non-police sources together with a meeting with the families of the victims of the attack).

As a number of investigative opportunities were identified and to be followed up, the case was to continue to be processed by HET, which had been put in touch with Weir by the Centre. The Government submitted that if any evidence of police involvement in the murders was found, the Office of the Police Ombudsman for Northern Ireland would then become involved. The Government have provided recent information that Weir finally agreed to meet with the HET in Dublin; he refused, however, to make a written statement or to give evidence in court. 26. There has been contact between the police and family members, their solicitors or the Centre.

In particular, there were meetings in September 2002 with Detective Chief Inspector Paterson, and a meeting with the Chief Constable in June and August 2004; members of HET met with families or their representatives on 29 March and 31 May 2006; and there has also been extensive correspondence with the families or their representatives. See Brecknell, cited above (§§ 39-41). See Brecknell, cited above (§§ 42-49).