ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2771/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 1645 din 25 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a a dmis în parte cererea reclamantei U.P.F. din România (U.P.F.R.), în contradictoriu cu pârâta SC A.C.I. SRL, care a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.537,60 lei, reprezentând remunerații datorate pentru showroom în perioada 1 octombrie 2010-30 aprilie 2013, precum și la plata sumei de 1339,20 lei reprezentând remunerații datorate pentru terasă în perioada 1 iunie 2011-30 septembrie 2011, 1 iunie 2012-30 septembrie 2012 și la plata penalităților de întârziere de 308 lei aferente perioadei 1 octombrie 2010-30 aprilie 2013; s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata actualizării remunerației și la încheierea contractelor licență neexclusivă.

În motivarea sentinței, s- a constatat că pârâta are calitatea de utilizator de fonograme publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin comunicare publică, în sensul Legii nr. 8/1996, reclamanta făcând dovada că a încheiat cu pârâta autorizație de licență neexclusivă de utilizare a muzicii, în 2010, pentru cele 2 puncte de lucru deținute, respectiv un showroom auto și o terasă. Pârâta nu a îndeplinit obligațiile de plată a remunerației, deși a fost notificată în acest sens. Tribunalul și-a însușit concluziile raportului de expertiză în legătură cu întinderea despăgubirii datorate cu titlu de remunerație și penalități de întârziere în perioada indicată de către reclamantă, dispunând în consecință.

Prin Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă SC A.C.I. SRL împotriva sentinței menționate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prin motivele de apel, sunt evocate erori din încheieri de ședință sau din considerentele sentinței care, însă, nu afectează soluția pronunțată. În ce privește încheierea de dezbateri din data de 19 iunie 2013, Curtea a reținut ca fiind eroare materială consemnarea la finalul încheierii că aceasta a fost pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2013, întrucât, pe de o parte, cauza a fost amânată la 22 mai 2013 pentru data de 19 iunie 2013, iar pe de altă parte, presupusa vătămare nu a fost invocată de către pârâtă la următorul termen de judecată, contrar prevederilor art. 108 alin. (3) C. proc.

civ. La același termen - 19 iunie 2013 - instanța a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a pune în discuția părților majorarea onorariului de expert, cerere inexistentă la dosar, dar necontestată de către părți la termenul următor din data de 18 septembrie 2013, pârâta prin consilier juridic lăsând la aprecierea instanței cererea expertului privind majorarea de onorariu. La același termen, reprezentantul pârâtei a formulat concluzii atât cu privire la cererea pusă în discuție de către intimată, cât și asupra fondului cauzei, iar mențiunea că sunt „ (…) aceleași concluzii ca la termenul anterior” (când pârâta nu a fost reprezentată), nu afectează soluția pronunțată, câtă vreme instanța a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC A.C.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele: - Dreptul la apărare al pârâtei a fost îngrădit, în condițiile în care prima instanță nu a arătat, prin considerentele sentinței, motivele pentru care a respins obiecțiunile formulate de către pârâtă la raportul de expertiză, prin care s-a susținut că, pentru stabilirea remunerației cuvenite prin comunicarea publică de fonograme într-un anumit spațiu, nu se pot aplica clauzele dintr-un contract încheiat pentru un alt punct de lucru. - Instanța de apel nu a verificat termenul de depunere a cererii precizatoare în raport de dispozițiile art. 132 C. proc.

civ., în condițiile în care, prin motivele de apel, s-a susținut depășirea termenului, limitându-se la simpla afirmație - de altfel, greșită - că sunt erori materiale din cuprinsul încheierilor de ședință. La termenul de judecată din 17 octombrie 2014, intimata-reclamantă, prin avocat, a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 304 C. proc. civ. și formularea de critici omisso medio, excepție reținută spre soluționare odată cu recursul. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că nu este întemeiată. Prin motivele de recurs, s-a susținut că instanța de apel nu a verificat termenul de depunere a cererii precizatoare în raport de dispozițiile art. 132 C. proc.

civ., deși s-a formulat un motiv de apel în acest sens, totodată, a apreciat greșit că ar fi vorba despre simple erori materiale în conținutul încheierilor de ședință la care apelantul a făcut referire. Această critică reprezintă un motiv de nelegalitate a deciziei recurate, susceptibilă de a fi analizată din perspectiva chiar a cazului de modificare invocat de către recurentă, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar existența cel puțin a unei critici de nelegalitate este suficientă pentru a nu opera sancțiunea nulității recursului, preconizată de intimata - reclamantă și întemeiată pe dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., chiar dacă cererea de recurs cuprinde și motive ce nu pot fi încadrate în cazurile descrise de art. 304 C. proc.

civ. sau sunt formulate omisso medio. Recursul va fi analizat prin prisma criticilor de nelegalitate formulate, urmând a fi înlăturate susținerile ce nu pun în discuție incidența vreunuia dintre cazurile de modificare sau de casare expres și limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ. În consecință, excepția nulității va fi respinsă ca neîntemeiată. Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat. În ceea ce privește susținerile referitoare la nerespectarea dreptului la apărare al pârâtei, se constată că acestea au în vedere judecata în primă instanță, respectiv dispozițiile din încheierea de ședință de la termenul din 19 iunie 2013, la care tribunalul a respins obiecțiunile formulate de către pârâtă la raportul de expertiză.

Or, pârâta nu a formulat prin motivele de apel critici referitoare la nemotivarea dispoziției primei instanțe de respingere a obiecțiunilor la raportul de expertiză, astfel încât susținerea unei asemenea critici direct în recurs este formulată omisso medio, ca atare inadmisibilă, după cum corect a susținut intimata - reclamantă, urmând a fi înlăturată ca atare. În ceea ce privește critica referitoare la neverificarea de către instanța de apel a termenului de formulare a cererii precizatoare de către reclamantă, în raport de dispozițiile art. 132 C. proc. civ., invocate prin motivele de apel, se constată că nu este fondată, în condițiile în care norma în discuție nu prevede un termen procedural înlăuntrul căruia se poate corecta de către reclamant cuantumul pretențiilor indicat prin cererea de chemare în judecată și a cărui respectare să fie susceptibilă de verificare de către instanța de judecată.

Prin cererea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 19 iunie 2013, reclamanta a precizat câtimea pretențiilor deduse judecății, însușindu-și concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea prin care reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii nu echivalează cu o modificare a cererii, ci reprezintă o simplă precizare a cuantumului pretențiilor, de care instanța ia act prin încheierea de ședință. Nefiind o cerere modificatoare, atare precizare a valorii obiectului cererii nu este legată de legiuitor de prima zi de înfățișare și, în absența unui alt termen procedural prescris pentru formularea sa, rezultă că poate fi formulată oricând în cursul judecății în primă instanță (și chiar în apel, în condițiile strict prevăzute de art. 294 alin. (2) C. proc.

civ.), instanța consemnând în încheierea de ședință formularea unei cereri cu acest obiect. Se constată, de altfel, că susținerile recurentului pe acest aspect sunt lipsite de interes, în condițiile în care, prin cererea precizatoare în discuție, reclamanta a micșorat în fapt câtimea pretențiilor indicate prin cererea de chemare în judecată, astfel încât înlăturarea precizării, preconizată de către pârâtă, ar fi condus la stabilirea în sarcina sa a plății unei sume mai mari. Astfel, inițial reclamanta a arătat că suma de bani datorată de către pârâtă este de 3.681,31 lei, la care urmau să se adauge penalități de întârziere pentru unul dintre spațiile în care s-a făcut comunicarea publică de fonograme, iar prin precizarea de la 19 iunie 2013, reclamanta a învederat că pretențiile sale constau în plata sumei de 3.334,32 lei (din care prima instanță a scăzut chiar suma de 59,52 lei).

Dată fiind lipsa de finalitate a criticii cu acest obiect și față de toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.240 lei către intimata-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat pentru faza recursului, conform facturii fiscale din 2 octombrie 2014 și a ordinului de plată datat 16 octombrie 2014 (file 19 - 20 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.C.I. SRL împotriva Deciziei nr. 8/A din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.240 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă U.P.F. din România. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2014.