ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2765/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.R.L. (fosta LICINIU SRL) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov și Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 108/04.04.2017 privind soluționarea contestațiilor formulate de către reclamantă, emisă de ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

- anularea, în parte, pentru suma de 293.646 RON (corespondent a pct. 3 din Decizia 108/2017) a Deciziei de impunere nr. x/18.01.2017 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/18.11.2016 emise de DGRFP Brașov-AJFP Sibiu;

- obligarea paratei la soluționarea contestațiilor formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/18.11.2016 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă de către DGRFP Brașov- AJFP Sibiu si împotriva Deciziei de impunere nr. x/18.01.2017 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă de către DGRFP Brașov, AJFP Sibiu;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele AJFP Sibiu și în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP Brașov

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 255/2017 din 27 noiembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. (fosta Liciniu SRL), în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 255/2017 din 27 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. (fosta Liciniu SRL) a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și în subsidiar, rejudecând litigiul în fond, să se dispună admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă au formulat întâmpinări intimatele - pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finnațelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând, în esență, respingerea recursului ca netemeinic și menținerea, ca legală, a hotărârii atacate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. (fosta Liciniu SRL) a formulat Răspuns la cele două întâmpinări depuse de autoritățile intimate, susținând că, în cadrul acestora nu se identifică niciun fel de critici la recursul formulat în termenul legal, respectiv acestea au același conținut ca și întâmpinările depuse la fondul cauzei la Curtea de Apel Alba-Iulia.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 07.01.2019, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 26 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din 26 ianuarie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat reclamanta A. S.R.L. (fosta Liciniu SRL), în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

La data de 30 iunie 2021 recurenta A. S.R.L. (fosta Liciniu SRL), a transmis la instanță cerere de repunere a cauzei pe rol, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., solicitând stabilirea unui nou termen de judecată în vederea soluționării recursului.

Prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 05 iulie 2021, s-a fixat termen pentru discutarea cererii de repunere pe rol, pentru data de 02 noiembrie 2021, recurenta fiind citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, pe cererea de repunere pe rol, conform art. 9 lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La termenul din 02 noiembrie 2021 judecata cauzei a fost amânată pentru data de 22 martie 2022, față de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al recurentei, discutarea cererii de repunere pe rol fiind prorogată după îndeplinirea de către recurentă a obligației de plată a taxei judiciare de timbru aferentă acestei cereri.

La termenul de judecată din data de 22 martie 2022 instanța învestită cu soluționarea dosarului, constatând că, deși a fost legal citată atât pentru acest termen cât și pentru termenul din 02.11.2021 cu mențiunea îndeplinirii obligației de a timbra cererea de repunere a cauzei pe rol, partea nu s-a conformat, având în vedere dispozițiile art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 197 C. proc. civ. a dispus anularea cererii de repunere a cauzei pe rol, ca netimbrată, menținând măsura suspendării judecării recursului dispusă prin încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2021.

Termenul de judecată din data de 17.05.2022 a fost fixat în conformitate cu dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecății, părțile fiind citate cu mențiunea " în vederea discutării perimări", niciuna dintre acestea neformulând Punct de vedere pe acest aspect.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 26 ianuarie 2021 și s-a împlinit la data de 26 iulie 2021 (într-o zi de luni), în acord cu regulile stabilite de art. 181 C. proc. civ.

Cu privire la cursul perimării, Înalta Curte reține că prevederile art. 417 din C. proc. civ. reglementează un singur caz de întrerupere a termenului de perimare și anume acela în care perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Remarcă Înalta Curte că, din redactarea articolului 417 C. proc. civ., legiuitorul a înțeles să impună îndeplinirea cumulativă a două condiții, pentru ca un act de procedură să poată avea caracter întreruptiv de perimare:

a) actul de procedură trebuie, în mod necesar, să fie îndeplinit de partea care justifică un interes;

b) actul de procedură trebuie să fie îndeplinit cu scopul de a continua judecata pricinii;

Prin urmare, se reține că actul de procedură îndeplinit de partea interesată va trebui întotdeauna să fie unul valabil, deoarece actul de procedură invalid, adică anulabil, nu va avea capacitatea de a produce o întrerupere a termenului de perimare validă.

Este adevărat că, în cauză, recurenta a formulat la data de 30 iunie 2021, adică înainte de împlinirea termenului de perimare, cerere de repunere a cauzei pe rol întemeiată pe dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., ca și " act de procedură făcut în vederea judecării procesului", ce ar fi putut întrerupe cursul perimării, conform art. 417 C. proc. civ., însă, Înalta Curte constată că aceasta nu a produs efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancțiunea perimării, deoarece contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația legală de a o și timbra, deși a fost legal citată cu această mențiune atât pentru termenul de judecată din data de 02 noiembrie 2021, cât și pentru termenul de judecată din data de 22 martie 2022, din acest comportament rezultând că partea nu a avut intenția clară și fermă de a continua judecata.

Or, reținând Înalta Curte că actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenția clară de a continua judecata, situație față de care o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăși, doar prin simpla formulare, această funcție, constatând deopotrivă, că, de la data suspendării judecății, pronunțată prin încheierea de ședință din data de 26 ianuarie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la data de 26 iulie 2021, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pricina a rămas în nelucrare din culpa recurentei, ca parte " care justifică un interes", care nu și-a manifestat intenția clară și fermă de a continua judecata, timbrând corespunzător cererea de repunere a cauzei pe rol, reținând totodată și că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția perimării, invocată din oficiu și pe cale de consecință, va constata perimat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. (fosta Liciniu SRL), suspendarea judecății menținută mai mult de 6 luni fiind datorată exclusiv pasivității societății recurente, ca parte ce " justifică un interes".

Reține Înalta Curte că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din cauza pasivității recurentei, începând cu data de 26 ianuarie 2021, care nu a și-a manifestat intenția clară și fermă de a continua judecata, nefăcând nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează exclusiv acesteia, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, față de lipsa de diligență care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția perimării, invocată din oficiu și va constata perimat recursul formulat de reclamanta societatea A. S.R.L. (fosta Liciniu SRL), făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. (fosta Liciniu SRL) împotriva sentinței nr. 255/2017 din 27 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.