ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2492/2008

Ședința publică de la 19 septembrie 2008 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nrt.751/CA/2007 pronunțată în ședința publică din 29 mai 2007, Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, a respins contestația la executare formulată de contestatorii G.I.F. și G.C. în contradictoriu cu intimata L.B. SA și a admis în parte contestația formulată de contestatorii C.G. și C.M. în contradictoriu cu aceiași intimată, constatând nulitatea absolută parțială a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1652 din 17 iulie 2003 de B.N.P. A.F., doar în ceea ce privește consimțământul contestatorilor C.G.

și C.M. în calitate de titulari ai dreptului de uzufruct asupra imobilului situat în localitatea Petrileni Bihor; pe cale de consecință tribunalul a anulat formele de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. 5/2004 de corpul executorilor bancari ai intimatei cu privire la contestatorii C. și la dreptul lor de uzufruct asupra imobilului supus executării. Prin aceiași sentință tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție formulată de intimata L.B. SA împotriva notarului public A.F. (decedată), citată prin moștenitorul legal Ș.N.D. Statuând asupra situației de fapt, prima instanță a reținut că în vederea garantării creditului de 2.500.000.000 Rol acordat de SC L.B.

SA – societății comerciale M.P. SRL reprezentată de administrator G.I., s-a încheiat la 17 iulie 2003 contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1652 între contestatorii G.I.F. și G.C., în calitate de garanți și proprietari ai imobilului situat în localitatea Petrileni, asupra căruia a fost instituită o ipotecă de rang 1, C.G. și M. în calitate de beneficiari ai unui drept de uzufruct viager asupra imobilului respectiv și intimata SC L.B. SA. Cu privire la consimțământul contestatorilor C. la încheierea contractului de garanție imobiliară, instanța, față de concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, apreciază că în condițiile în care semnăturile de pe contract nu aparțin contestatorilor C., sancțiunea care se impune, în raport de dispozițiile art. 948 alin. (2) C. civ., este nulitatea absolută parțială a contractului de garanție față de absența acordului titularilor dreptului de uzufruct la încheierea ipotecii.

Examinând susținerile contestatorilor G. care în calitate de titulari ai nudei proprietăți asupra imobilului au semnat contractul de garanție imobiliară în deplină cunoștință de cauză, prima instanță concluzionează că în raport de aceștia actul de garanție imobiliară este pe deplin valabil executarea putând continua împotriva acestora, în sensul valorificării ipotecii, cu respectarea dreptului de uzufruct conferit contestatorilor C. 2. Apelul declarat de cei patru contestatori împotriva sentinței fondului, a fost respins, ca nefundat, de instanța de control judiciar Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 92/ A din 9 noiembrie 2007. Răspunzând motivelor de nelegalitate și netemeinicie formulate, instanța de apel apreciază că dispozițiile art. 1774 C. civ., invocate de contestatori nu sunt incidente în cauză în condițiile în care în contractul de garanție se precizează expres calitatea garanților G., de proprietari ai imobilului respectiv ai nudei proprietăți.

Și critica privind valoarea adusă în garanție prin contractul de ipotecă respectiv numai suma de 916.500.000 lei reprezentând 50 % din valoarea imobilului, este apreciată ca neîntemeiată, față de conținutul contractului de garanție, care la art. 1 lit. a) menționează expres că obiectul contractului îl constituie garantarea obligației de rambursare a creditului de 2.500.000.000 lei. 3. La data de 7 ianuarie 2008, contestatorii au declarat recurs, în termen legal, împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., încălcarea dispozițiilor legale care reglementează ipoteca convențională, sub următoarele aspecte: - excluderea de la garanție a dreptului de uzufruct aparținând contestatorilor C. și a sarcinii de întreținere notată în favoarea lor impunea aplicarea dispozițiilor art. 1774 C. civ., în sensul constatării nulității absolute a întregului contract de garanție urmare modificărilor suferite de obiectul și valoarea ipotecii; atât valoarea imobilului menționate la art. 1 lit. e) din contract cât și valoarea luată în garanție (916.500.000 lei) s-au diminuat prin înlăturarea dreptului de uzufruct, consecința înscriindu-se în dispozițiile art. 1774 C. civ.; - în mod greșit instanța de apel a interpretat dispozițiile art. 1 lit. a) din contract reținând întreaga valoare a imobilului ca fiind adusă în garanție, în condițiile în care la art. 1 lit. e) se menționează expres că valoarea adusă în garanție este de 50 % din valoarea totală a imobilului.

În raport de criticile formulate, recurenții au solicitat în principal constatarea nulității absolute integrale a contractului de garanție imobiliară dedus judecății și anularea tuturor formelor de executare silite pornite de intimata SC L.B. SA; în subsidiar, recurenții au solicitat radierea din cartea funciară a ipotecii în valoare de 2.500.000.000 Rol asupra întregului imobil și reînscrierea ei numai asupra dreptului de nudă proprietate pentru valoarea de 916.500.000 Rol aduse în garanție. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Dispozițiile art. 1774 C. civ., a căror încălcare este invocată prin prezentul recurs, consacră unul din principiile fundamentale în materie de ipotecă, respectiv specificarea anume a naturii și situației imobilului asupra căruia se consimte ipoteca cât și suma pentru care se constituie aceasta.

Or, din examinarea contractului de garanție imobiliară autentificat la 17 iulie 2003 sub nr. 1652 de B.N.P. A.F. rezultă fără putință de tăgadă respectarea cerințelor impuse de principiul specializării ipotecii, imobilul asupra căruia se constituie ipoteca de rang 1 fiind individualizat sub aspectul localității, nr. de carte funciară nr. topo, suprafața de teren aferent construcțiilor și enumerare clară și explicită a construcțiilor edificate pe teren. Totodată, se menționează că dreptul de proprietate asupra imobilului aparținând garanților G.I. și C. este grevat de un drept de uzufruct viager și o sarcină în favoarea beneficiarilor C.G. și M., obiectul ipotecii fiind garantarea obligației de rambursare a creditului de 2.500.000.000 lei.

Prin urmare ipoteza reglementată de art. 1774 C. civ., de natură să atragă nulitatea ipotecii, nu este îndeplinită în cauză. Lipsa consimțământului beneficiarilor dreptului de uzufruct la constituirea ipotecii cu consecința anulării parțiale a contractului de garanție imobiliară în ce-i privește pe aceștia, nu poate conduce la desființarea contractului de garanție în totalitate, în temeiul art. 1774 C. civ., de vreme ce, și în aceste condiții principiul specializării ipotecii este pe deplin respectat, elementele privind natura și situația imobilului precum și suma pentru care ipoteca este constituită păstrându-și în continuare pe deplin valabilitatea.

2. Clauza inserată la art. 1 lit. e) din contractul de garanție imobiliară care prevede că, valoarea luată în garanție de bancă este de 50 % din valoarea imobilului stabilită prin raportul de evaluare, nu semnifică restrângerea garanției asupra unei cote părți din imobil, așa cum susțin contestatorii, ipoteca fiind constituită asupra întregului imobil pentru garantarea întregului credit. De altfel, termenii utilizați în art. 1 lit. b) – h) cu referire la „imobilul ipotecat” sau „imobilul luat în garanție” impun cu forța evidenței această concluzie. Clauza înscrisă la art. 1 lit. e) are ca scop stabilirea gradului de acoperire a creditului, fiind deci o clauză în favoarea băncii, consimțită de părți, care, în aceste condiții, nu poate avea ca efect restrângerea ipotecii, așa cum în mod eronat o interpretează recurenții.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte constatând că nu subzistă nici una din criticile de nelegalitate formulate, va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de reclamanții C.G., C.M., G.I.F. și G.C.M., împotriva deciziei nr. 92/A/2007 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2008.