ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de revizuire de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 6148/1/2010 din 14 iulie 2007, condamnatul M.N. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 708 din 24 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 17783.3.3/54/2005, pe care o consideră nelegală și netemeinică, fără a arăta în concret motivele de revizuire. A învederat revizuientul condamnat că va formula motivele cererii de revizuire după redactarea hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat. A fost atașat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a pronunțat hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire de față.

În ședința publică din 13 octombrie 2010, reprezentantul Ministerului Public a invocat neregularitatea sesizării instanței în raport cu disp. art. 397 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora cererea de revizuire se adresează procurorului de la instanța care a judecat cauza în primă instanță, nefiind efectuate cercetările de către procuror așa cum prevăd și disp. art. 399 alin. (5) C. proc. pen. A solicitat trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt spre competentă soluționare. Cu privire la aspectul invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține: În rejudecare, prin sentința penală nr. 203 din 24 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2400/2005 s-a dispus condamnarea revizuentului inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., s-a făcut aplicarea disp.

art. 71 C. pen. și s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c), C. pen. Totodată, s-a admis acțiunea civilă a Casei de Asigurări de Sănătate Olt și, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea vătămată I.E. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către acestea. Prin decizia penală nr. 152 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile declarate de inculpatul M.N. și partea civilă I.E. împotriva sentinței penale nr. 203 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Olt, s-a desființat sentința penală atacată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

și a fost obligat acesta la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la 2.000 lei daune morale, către partea civilă I.E. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate. Prin decizia penală nr. 708 din 24 februarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 17783.3.3/54/2005 s-a respins, ca nefondat, recursul inculpatului M.N. Împotriva acestei decizii pronunțate în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuientul M.N. a formulat cerere de revizuire, pe care a adresat-o direct acestei instanțe, în condițiile menționate și care face obiectul prezentei cauze. Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii în ceea ce privește latura penală cât și cu privire la latura civilă, pentru cazurile prev. de art. 394 alin. (1) lit. a)-c) C. proc.

pen. Conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță. Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia. De asemenea, conform art. 397 alin. (3) și art. 399 C. proc. pen., după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizării acesteia și poate dispune efectuarea de cercetări pentru verificarea temeiniciei cererii. După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material al cauzei împreună cu concluziile sale instanței competente.

Așadar, legiuitorul, în conținutul art. 397 C. proc. pen., referitor la cererea de revizuire, a prevăzut, în mod expres, în alin. (1) al normei indicate, că cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță. Tot astfel, în disp. art. 399 din același cod privind efectuarea actelor de cercetare, în alin. (5) se stipulează că după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material, împreună cu concluziile sale instanței competente. Din conținutul acestor reglementări rezultă că efectuarea actelor de cercetare de către procuror este prevăzută ca o condiție obligatorie, prealabilă, sesizării instanței, concluziile procurorului asupra cererii de revizuire constituind actul de sesizare al instanței competente să judece cauza.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că petiționarul M.N. a adresat cererea de revizuire a deciziei penale nr. 708 din 24 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție direct acestei instanțe, nefiind parcursă procedura obligatorie prev. de art. 399 C. proc. pen., referitoare la efectuarea de cercetări. Astfel, numai după parcurgerea acestei proceduri, procurorul urmează să înainteze întregul material al cauzei împreună cu concluziile sale instanței de judecată competente. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., urmează a trimite cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, având în vedere că acest parchet este competent, cauza fiind judecată în primă instanță de Tribunalul Olt.

Astfel, făcând aplicarea disp. art. 397 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, se va desesiza ca urmare a trimiterii cererii de revizuire la organul judiciar competent în vederea îndeplinirii procedurii instituite de disp. art. 399 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 397 C. proc. pen. trimite cererea de revizuire formulată de revizuentul M.N. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, spre competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2010.