ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, Completul specializat de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.06.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealu Spirii" București - Ilfov, a solicitat instanței să dispună:

- anularea Ordinului nr. 481/20/I/BIF din 31.032020, emis de Inspectorul Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Delu Spirii" București - Ilfov;

- obligarea autorității pârâte la reîncadrarea sa în funcția deținută anterior;

- plata drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data de 01.04.2020 și data reîncadrării efective, actualizată cu rata inflației și dobânda legală.

- suspendarea efectelor actului administrativ atacat.

Prin sentința nr. 341/24.07.2020, Tribunalul Argeș, secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, iar cererea privind fondul cauzei ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul A. a formulat recurs, iar cauza a fost înregistrată la data de 07.10.2020 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar, respectiv nr. x/2020

Prin cererea de recurs, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 87 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar

Prin Decizia nr. 8/R-CONT din 12 ianuarie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, ca inadmisibilă.

Deopotrivă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 341 din 24.07.2020, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, intimată fiind pârâtă Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" București - Ilfov.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 8/R-CONT din 12 ianuarie 2021, a exercitat calea de atac a recursului prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, reclamantul A., respectiva cale de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar, respectiv x/2020

Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., a susținut în esență recurentul - reclamant că sentința recurată este casabilă, deoarece încalcă prevederile art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992".

Astfel, consideră că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu cauza deoarece recurentul a fost destituit din funcția publică pe care o ocupa în baza articolului criticat iar instanța s-a substituit Curții Constituționale în aprecierea privind neconstituționalitatea art. 87 din Legea nr. 80/1995, încălcând astfel prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, art. 146 din Constituția României și art. 1 alin. (4) din Constituția României.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul Pentru Situații de Urgență Dealul Spirii Bucuresti - Ilfov nu a formulat întâmpinare, deși recursul i-a fost comunicat în termenul legal.

Ca răspuns la excepția de perimare invocată din oficiu, pentru termenul de față intimatul - pârât a depus la dosar, prin Compartimentul Registatură al instanței, o notă în cadrul căreia solicită a se admite excepția perimării, întrucât recurentul nu a stăruit în judecarea cauzei de la data suspendării și nu a efectuat nici un act de procedură pentru reluarea judecății, timp de 6 luni.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, având în vedere și caracterul urgent al judecății unei astfel de cauze, reglementat de dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Rezoluția din data de 8 martie 2021, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 15 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din 15 iunie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 17.05.2022 a fost fixat în conformitate cu dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1275 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecății, astfel cum rezultă din conținutul Rezoluției consemnate pe Referatul atașat la dosar.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 15 iunie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 15 iunie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 15 decembrie 2021.

Înalta Curte reține că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu ambele părți din proces, conform procesului-verbal și a dovezii de înmânare atașate la dosar, astfel cum rezultă, de altfel și din practicaua încheierii de ședință întocmită pentru termenul de judecată din data de 15 iunie 2021.

Deși încheierea de ședință din data de 15 iunie 2021 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva încheiere fiindu-le comunicată conform Dovezilor de înmânare atașate la dosar.

Constată, așadar, Înalta Curte că, în cauză, de la momentul suspendării judecății, din data de 15 iunie 2021, până la data de 01.02.2022, când s-a dispus de către un membru al completului de judecată fixarea termenului pentru data de 17.05.2022, în vederea efectuării de verificări, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 84 punctul 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 15 decembrie 2021, nici una dintre părți nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri " de redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ., iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar părțile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății, înainte de a se împlini termenul de perimare și nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor, Înalta Curte urmează a constata perimat recursul promovat de reclamantul A., admițând excepția de perimare invocată din oficiu.

Reține Înalta Curte că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părților începând cu data de 15 iunie 2021, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 alin. (1) și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., admițând excepția perimării, invocată din oficiu, va constată perimat recursul formulat de recurentul - reclamant A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 8/R-CONT din 12 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 mai 2022.