ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 213/2014

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 213/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 25 iulie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (faptă comisă în legătură cu inculpatul S.C.M.).

În baza art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.S. la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, infracțiune comisă în legătură cu D.A.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la spălare de bani, în formă continuată, faptă comisă în legătură cu D.A.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (faptă comisă în legătură cu D.A.).

În baza art. 256 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 (un) an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, faptă comisă în legătură cu cele două carduri de alimentare cu carburanți emise de Rosal.

S-a dispus ca în baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestului scurs de la 10 noiembrie 2011 și până la 28 septembrie 2012.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat, de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 31 alin. (2) C. pen., spălare de bani în formă continuată sub forma participației improprii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 31 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, sub forma participației improprii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu S.C.M.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată ( faptă comisă în legătură cu S.C.M.).

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata A.M.U. la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată (faptă comisă în legătură cu D.A.).

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată (faptă comisă în legătură cu D.A.).

În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (faptă comisă în legătură cu D.A.).

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1),2 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

În conformitate cu art. 86

1

alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În baza art. 86

2

În baza art. 86

3

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86

3

alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatei A.M.U. obligația ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu D.A.

S-a atras atenția inculpatei asupra art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

S-a dispus confiscarea de la inculpații A.S. și A.M.U., a sumei de 283.157,41 lei.

S-au menținut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanțele din 11 noiembrie 2011, 22 noiembrie 2011 și 19 decembrie 2011 de către D.N.A. Serviciul Teritorial Cluj.

S-a dispus anularea contractelor de asistență juridică cu numerele 101 din 01 iulie 2008 și 6 din 01 iulie 2009 încheiate între Cabinetul de Avocatură A.M.U. și S.C. SC G.F.A.A. SRL precum și facturile fiscale din 19 mai 2009, din 30 iunie 2009, din 01 iulie 2009, din 23 septembrie 2009, din 20 noiembrie 2009, din 25 februarie 2010, din 24 februarie 201, din 23 aprilie 2010, din 26 mai 2010, din 02 august 2010, din 24 august 2010, din 28 septembrie 2010, din 29 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010, din 29 octombrie 2010, din 26 ianuarie 2010, din 30 martie 2011, din 31 mai 2011, din 14 iulie 2011, din 30 iulie 2011, din 01 septembrie 2011.

S-a dispus confiscarea cardurilor de carburanți.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații A.S. și A.M.U. la câte 21.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj la data de 22 decembrie 2011 au fost trimiși în judecată inculpații:

luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 73/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (18 acte materiale);

- complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

- complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

- trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale);

- instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);

- instigare Ia fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 5 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);

- primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.;

- totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2.

administrator al SC C.S. B.V. S.A, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-

dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale);

-

spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

- totul cu aplic, alt 33 lit. a) C. pen.

3.

avocat în cadrul Baroului Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-

complicitate la luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale);

- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

-

complicitate la trafic de influentă în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale);

- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);

- totul cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-

cumpărare de influență în formă continuată prev. de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale);

- spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale);

- totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. 1767/33/2011, la data de 18 decembrie 2011.

Având în vedere că prin sentința nr. 271 din 20 februarie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Tg.-Mureș, această instanță a fost investită cu judecarea cauzei.

La Curtea de Apel Cluj, care a efectuat cercetarea judecătorească până la strămutarea cauzei, au fost audiați inculpații A.S. (fila 9 vol. II), S.C. (fila 15 vol. II) și A.M.U. (fila 21 vol. II).

Curtea de Apel Tg.-Mureș, legal sesizată cu judecarea cauzei prin sentința penală nr. 271 din 20 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a procedat la audierea martorilor: I.O. (fila 225 vol. I), P.I. (fila 258 vol. I), T.A. (fila 259 vol. I), N.G.L. (fila 262 vol. I), M.R.M (fila 1 vol. II), L.A. (fila 4 vol. II), M.N. (fila 5 vol. II), P.B.N.D. (fila 149 vol. VI), H.S.H. (fila 151 vol. VI), L.A.A. (fila 154 vol. VI), V.A. (fila 156 vol. VI).

La data de 12 iulie 2012 (fila 95 vol. VII) în baza art. 38 C. proc. pen. a disjuns soluționarea cauzei privind-o pe D.A. formându-se Dosarul nr. 406/43/2012 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 37 din 13 iulie 2012 (fila 68 din Dosarul nr. 406/43/2012).

Această sentință a fost atacată cu recurs de către A.S. și A.M.U., iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 168 din 18 ianuarie 2013 (fila 21 Dosar nr. 406/43/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) a admis recursurile declarate de A.S. și A.M.U., a casat în parte sentința atacată, în ceea ce privește latura civilă a cauzei și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Tg.-Mureș.

La data de 21 august 2012 (fila 128 vol. VII Dosar nr. 1767/33/3011) s-a admis declarația de abținere formulată de judecătorul care a soluționat cauza față de D.A. și s-a dispus continuarea cercetării judecătorești față de inculpații A.S., S.M.C. și A.M.U.

În continuarea cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului A.S. (fila 216 vol. VII), a martorilor P.V. (fila 267 vol. VII), M.M. (fila 270 vol. VII), C.D. (fila 271 vol. VII), C.E. (fila 272 vol. VII), S.G. (fila 273 vol. VII), B.I. (fila 274 vol. VII), C.M.E. (fila 276 vol. VII), T.C.I. (fila 278 vol. VII), A.C.G. (fila 279 vol. VII), L.S.V. (fila 54 vol. VIII), M.A.L. (fila 56 vol. VIII), L.L. (fila 58 vol. VIII), L.F.A. (fila 60 vol. VIII), Ț.A.A. (fila 61 vol. VIII), F.Ș. (fila 63 vol. VIII), P.M.C. (fila 64 vol. VIII), F.M.M. (fila 65 vol. VIII), C.M.N. (fila 66 vol. VIII), M.L.M. (fila 67 vol. VIII), M.R.H. (fila 142 vol. VIII), B.T.F. (fila 143 vol. VIII), S.M.C. (fila 144), M.C.G. (fila 45 vol. VIII), T.G. (fila 146 vol. VIII), G.E. (fila 147 vol. VIII), O.I. (fila 149 vol. VIII), M.O.M. (fila 150 vol. VIII), C.O.V. (fila 151 vol. VIII), V.E. (fila 152 vol. VIII), N.S. (fila 25 vol. IX), L.R.G. (fila 26 vol. IX), V.A. (fila 189 vol. IX), s-a luat un supliment de declarație inculpaților A.M.U.) fila 191 vol. IX) și S.C.M.) fila 192 vol. IV).

La data de 14 ianuarie 2013 (fila 201 vol. IX) s-a admis audierea în calitate de martor a lui D.A.. În cauză au mai fost audiați, în calitate de martori P.V. (fila 284 vol. IX), C.V.M. (fila 249 vol. IX), R.A.A. (fila 250 vol. IX).

La termenul din 11 februarie 2013 (fila 165 vol. IX) se procedează la audierea convorbirilor telefonice și la vizionarea înregistrărilor ambientale.

La termenul din 11 martie 2013 (fila 18 vol. X dosar instanță de fond) s-a admis cererea vizând reunirea cauzei ce fac obiect al Dosarului nr. 1767/33/2011 al Curții de Apel Tg.-Mureș cu Dosarul nr. 406/43/2012 al Curții de Apel Tg.-Mureș, dosar vizând-o pe D.A., casat de Înalta Curte de Casație și Justiție și trimis spre rejudecare la Curtea de Apel Tg.-Mureș.

La termenul din 15 aprilie 2013 (fila 65 vol. X), ca urmare a reunirii la dosar a Dosarului nr. 406/43/2012, s-a constatat calitatea de inculpată a lui D.A., care a fost citată în cauză. La data de 03 iunie 2013 a fost reaudiat inculpatul A.S. (fila 238 vol. X).

La data de 13 martie 3013 s-a dispus reunirea Dosarului nr. 1767/33/2013 al Curții de Apel Tg.-Mureș cu Dosarul nr. 406/43/2012 al aceleiași Curți de Apel. S-a stabilit calitatea de inculpată a lui D.A., ținându-se cont de dispozițiile Deciziei nr. 168 din 13 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă că anularea contractelor de asistență juridică și a facturilor fiscale emise de Cabinetul de Avocat A.M.U. privește în mod direct latura penală a cauzei.

În ceea ce o privește pe D.A., s-a remarcat faptul că aceasta a fost audiată doar în faza de urmărire penală, la instanță nu a fost audiată deoarece s-a prevalat de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

În faza de urmărire penală D.A. a dat trei declarații: una olografă, aflată la fila 146 d.u.p. vol.I, o declarație în calitate de învinuită, declarație dată la 08 noiembrie 2011, (filele 148-152 d.u.p. vol. I) și o altă declarație luată, tot în calitate de învinuită, dată la data de 29 noiembrie 2011 (filele 153-154 vol. I d.u.p.), declarație dată în continuarea celei din 08 noiembrie 2011.

Cu privire le această declarație, din 29 noiembrie 2011, aflată la filele 153-154 vol. I d.u.p., apărătorul inculpatului A.S. a solicitat a se constata că a fost obținută ilegal și că nu poate fi folosită în proces, fiind incident art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

S-a susținut, în argumentarea cererii, că învinuita D.A. a fost ascultată la 29 noiembrie 2011 fără ca apărătorul inculpatului să fie încunoștințat despre acest lucru, cu toate că a formulat o cerere, în temeiul art. 172 alin. (1) C. proc. pen.

Analizând această solicitare s-au constatat următoarele:

Apărătorul inculpatului A.S., avocat B.T., formulează la data de 09 noiembrie 2011 o cerere prin care solicită să fie încunoștințat de data și ora efectuării tuturor actelor de urmărire penală, în conformitate cu art. 172 alin. (1) C. proc. pen.(fila 47 vol. I d.u.p.).

La fila 425 vol. I d.u.p., există procesul-verbal din 23 noiembrie 2011 întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj din care rezultă că domnul avocat B.T. a fost anunțat telefonic că în perioada 28 noiembrie 2011 - 30 noiembrie 2011, începând cu ora 9:00 vor avea loc audieri în dosarul de față.

Ca urmare, având în vedere că din dosar rezultă că apărătorul inculpatului a fost încunoștințat de efectuarea audierilor, declarația învinuitei D.A. din 29 noiembrie 2011 (filele 153-154 d.u.p.) este considerată ca fiind luată în condiții legale, astfel că nu va fi înlăturată, cum s-a solicitat, ci va fi avută în vedere de către instanță, urmând a fi coroborată cu restul probelor din dosar.

În legătură cu D.A., mai trebuie precizat că la fila 211 vol. I dosar al Curții de Apel Cluj există declarația acesteia, autentificată de un birou notarial, în care arată că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare.

În ceea ce privește starea de fapt reținută în rechizitoriu, cu privire la fapta inculpaților A.S. și A.M.U. comisă în legătură cu D.A., instanța a apreciat că la dosar există probe care confirmă cele reținute de acuzare.

Astfel, rezultă, atât din declarațiile inculpatului A.S. cât și din declarația inculpatei D.A., că cei doi se cunosc de peste 10 ani, inculpata A.M.U. fiind cunoscută de către D.A. mai târziu.

D.A. a început să lucreze în asigurări încă din anul 2000 iar în anul 2003 a înființat SC G.F.A.A. SRL ce avea ca principal obiect de activitate intermedieri de asigurări, printre societățile pentru care încheia polițe de asigurare fiind și SC U. SA.

În cauza de față au avut loc discuții legate de data la care D.A. l-a contactat pe inculpatul A.S. la biroul său.

În declarația dată de D.A., la fila 146 d.u.p., aceasta a susținut că l-a contactat pe inculpat în anul 2008 sau începutul anului 2009. În declarația acesteia de la fila 149 vol.I d.u.p. se indică aceeași dată. În declarația de la fila 153 vol.I. d.u.p. D.A. a arătat că l-a contactat pe A.S. în vara anului 2008.

Această dată, vara anului 2008, a fost reținută de către instanță deoarece, această declarație a fost dată după ce D.A. a consultat actele pe care le deținea, atât cu privire la cabinetul de avocatură cât și cu privire la celelalte acte legate de asigurările cu SC R.A.T.U.C. SA. În atari condiții este plauzibil că D.A. și-a amintit mai bine data când l-a vizitat pe inculpatul A.S. prima dată la birou, ocazie cu care i-a cerut să o ajute și să vorbească la SC R.A.T.U.C. SA Cluj pentru a fi sprijinită în vederea asigurării mașinilor ce se aflau în acel parc auto.

Cu acea ocazie inculpatul A.S. i-a spus că va încerca să o ajute și o va trimite la directorul parcului SC R.A.T.U.C. SA, martorul L.N., spunându-i totodată că discuția pe care o va avea cu acesta să o poarte în numele lui (fila 149 vol. I d.u.p.).

Ca urmare, D.A. s-a dus și a discutat cu L.N., ocazie cu care a făcut referire la numele inculpatului A.S., spunându-i că vine din partea acestuia.

Deoarece discuțiile cu N.L., directorul parcului SC R.A.T.U.C. SA, au decurs bine, inculpata a dorit să se revanșeze față de A.S. astfel că a avut o altă întâlnire cu acesta. A.S. i-a spus să i-a legătura cu A.M.U. pentru a încheia un contract de consultanță, sens în care D.A. s-a întâlnit cu A.M.U. căreia i-a comunicat ce a vorbit cu soțul ei. Ca urmare, s-a încheiat contractul de asistență juridică din 01 iulie 2008 nr. 101, pentru suma de 10.000 lei.

În baza acestui contract sunt emise 3 facturi, plățile efectuându-se începând cu anul 2009, respectiv în 19 mai 2009, 30 iunie 2009 și 01 iulie 2009.

Așa cum rezultă din declarația inculpatei D.A., din contractul și facturile fiscale existente la dosar, în anul 2009 s-a încheiat un nou contract, în valoare de 90.000 lei, din 01 iulie 2009, în baza acestuia fiind emise 6 facturi fiscale la datele de 23 septembrie 2009, 20 noiembrie 2009, 25 ianuarie 2010, 24 februarie 2010, 23 aprilie 2010 și 26 mai 2010. Și aceste sume de bani au fost date tot în același scop, al intervenției inculpatului A.S. în vederea obținerii unui număr cât mai mare de contracte de asigurare pentru același parc auto SC R.A.T.U.C. SA.

Așa cum rezultă din declarația inculpatei D.A., din facturile fiscale aflate la filele 195-206 vol. I d.u.p., din interceptările convorbirilor telefonice, din procesele de filaj și planșele foto, aflate la dosarul de urmărire penală, după ce contractul din 01 iulie 2009 a expirat, între părți nu s-a încheiat un alt contract de asistență juridică, părțile convenind ca plățile să continue astfel încât D.A. să se revanșeze față de A.S. pentru intervențiile ce urmau a fi făcute de acesta în vederea obținerii pe mai departe a asigurării parcului auto SC R.A.T.U.C. SA.

În acest sens au fost emise 12 facturi fiscale: din 02 august 2010, din 24 august 2010, din 28 septembrie 2010, din 29 septembrie 2010, din 30 septembrie 2010, din 29 octombrie 2010, din 26 ianuarie 2010, din 30 martie 2011, din 31 mai 2011, din 14 iulie 2011, din 30 iulie 2011, din 01 septembrie 2011.

Inculpații, în apărarea formulată, au susținut că declarațiile date de D.A. sunt contradictorii și nu au corespondent în realitate.

Această susținere, în opinia instanței, nu este reală.

Astfel, din analiza declarațiilor date de D.A., în calitate de învinuită, fila 146-153 vol. I d.u.p., nu rezultă contradicții și nici situații în care aceasta să fi revenit în legătură cu cele susținute.

Este real faptul că declarația dată de D.A. la data de 29 noiembrie 2011 cuprinde mai multe detalii în legătură cu faptele reținute, justificarea fiind aceea că această declarație a fost luată după ce D.A. a consultat actele pe care le deținea.

În opinia instanței, această declarație este de fapt o completare a celor declarate de D.A. anterior, la data de 08 noiembrie 2011, fiind credibil faptul că, în urma analizei tuturor actelor pe care le avea, aceasta și-a amintit cu exactitate cum s-a procedat, începând cu anul 2008.

Martorul L.N., în declarațiile date, face referire la anul 2009 ca fiind cel în care a fost contactat de D.A. însă, din analiza acelor declarații (fila 2 vol. II d.u.p.) rezultă că acesta s-a exprimat în sensul că, din câte își amintește, undeva în cursul anului 2009 D.A. a venit la biroul său.

Ca urmare, din declarațiile martorului nu rezultă cu certitudine că în 2009 a fost contactat de D.A., fiind posibil ca acesta să fi fost contactat anterior, în 2008, cum a susținut D.A.

În plus, din declarațiile martorului L.N. rezultă cu claritate că acesta a avut o discuție cu D.A., care i-a spus că vine din partea lui A.S. Din declarațiile martorului mai rezultă și faptul că A.S. i-ar fi spus că urmează să vină D.A., care urma să-i prezinte oferta societății, spre a fi avută în vedere la asigurarea parcului SC R.A.T.U.C. SA, acest lucru părându-i-se martorului ca o recomandare.

Prin urmare, declarația inculpatei D.A. se coroborează cu declarația martorului L.N. și susține cele reținute în rechizitoriu cu privire la starea de fapt.

În opinia instanței, declarațiile date de inculpatul A.S. în faza de urmărire penală, filele 59-66 și în fața instanței, în care arată că până la începerea urmăririi penale nu a avut cunoștință că D.A. avea contracte de asigurări cu parcul SC R.A.T.U.C. SA și că nu a încercat să-l influențeze pe N.L. la încheierea unor astfel de contracte, vin în contradicție cu declarațiile inculpatei D.A. și ale martorului N.L.

Tot în apărare, inculpații au susținut că acel contract de asistență juridică, din 01 iulie 2008, este unul real, fiind încheiat între A.M.U. și D.A. pentru ca A.M.U. să-i acorde asistență juridică societăți inculpatei în domeniul asigurărilor. Pentru a demonstra realitatea acestui contract au fost depuse la dosar, în vol. III, IV, V și VI, o serie de acte care, în opinia apărării, dovedesc în ce a constat activitatea de asistență juridică acordată societății lui D.A. De asemenea au fost invocate și convorbirile telefonice ce au avut loc între cele două și care se găsesc transcrise la filele 308, 311, 313, 315, 316, 328-329, 337, 338, 346, 360-361, 378, 380, 382 vol. IV d.u.p.

În opinia instanței, această apărare nu este verosimilă. Astfel, din declarațiile inculpatei D.A. rezultă că inculpatul A.S. i-a spus să ia legătura cu soția sa, că el i-a dat numărul de telefon a lui A.M.U. și că cele două s-au întâlnit, convenind să încheie un contract de asistență juridică pentru suma de 10.000 lei. Tot din declarațiile lui D.A. mai rezultă că A.M.U. nu a efectuat niciun act de consultanță și că atunci când a avut nevoie de un avocat a apelat la serviciile unei alte persoane. În opinia instanței, această declarație se coroborează cu raportul de percheziție informatică efectuat. Acest raport a evidențiat cu claritate că cele 17 documente din perioada 19 aprilie 2008-11 iulie 2011 au fost create și accesate la aceeași dată și că documentele conțin doar legislație, fără a se regăsi vreun raport întocmit de A.M.U., așa cum s-a susținut de către aceasta în declarațiile date.

Totodată, din actele de la dosar, constând în interceptări ale convorbirilor telefonice și rapoarte privind supravegherea operativă mai rezultă că A.M.U. și D.A. s-au întâlnit de mai multe ori, însă, nici din conținutul convorbirilor și nici din alte probe de la dosar nu rezultă că s-a acordat, fie societății Frarom, fie personal inculpatei D.A. asistență juridică de către A.M.U.

În opinia instanței, susținerea apărării, cum că s-a acordat asistență juridică este neconvingătoare și nu se coroborează cu probele de la dosar.

Tot în apărare, inculpații au susținut că procedura de selecție a ofertelor în vederea asigurării parcului auto SC R.A.T.U.C. SA a fost realizată în deplină transparență, că din actele de la dosar rezultă că în perioada 2008-2011 societatea SC U. SRL a transmis cea mai bună ofertă prin intermediul societății lui D.A., că relațiile contractuale dintre societatea inculpatei și SC R.A.T.U.C. SA sunt anterioare presupusei cumpărări de influență, aceste elemente fiind de natură a constata inexistența faptei.

Chiar dacă cele arătate mai sus de către apărare sunt reale, esențial pentru existența infracțiunii de trafic de influență este ca inculpatul A.S. să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului, ceea ce a făcut în acest dosar, inculpatul creând impresia lui D.A. că va interveni pe lângă N.L. astfel încât societatea F. să obțină încheierea unor contracte de asigurare.

Instanța, făcând o analiză a declarațiilor inculpaților A.S. și A.M.U. a constatat că acestea sunt contradictorii și nu se coroborează cu probele din dosar.

Astfel, în declarația dată de inculpatul A.S., la fila 59 d.u.p. vol. I, declarație olografă, acesta arată că nu a avut cunoștință că A.M.U. ar fi încheiat contracte de asistență juridică cu D.A., că nu avea cunoștință că D.A. dorea să asigure parcul SC R.A.T.U.C. SA. Ulterior, în declarația de la fila 66 vol. I d.u.p., din 29 noiembrie 2011, arată că abia în 2011 a aflat că D.A. se ocupa de asigurări, că de ceva vreme știe că D.A. se cunoștea cu A.M.U. și că a întâlnit-o pe D.A. odată la el acasă, când aceasta discuta cu soția sa.

În declarația dată în fața instanței de fond (fila 9 vol. II Curtea de Apel Cluj) inculpatul a susținut că nu are cunoștință că D.A. are contracte de asigurare cu SC R.A.T.U.C. SA.

Inculpata A.M.U. arată, în declarația de la fila 124 vol.I dosar de urmărire penală, că nu știe dacă soțul său A.S. o cunoaște pe D.A., că nu a discutat cu el despre aceasta, că a încheiat cele două contracte cu acesta și că plățile se făceau pe baza facturilor pe care ea le emitea lunar sau la două luni, sumele venind în funcție de munca prestată de ea. Mai arată că întâlnirile cu D.A. le realiza la domiciliu și că nu s-a „întâmplat niciodată” ca D.A. să se întâlnească la domiciliu cu inculpatul A.S., că nu i-a intermediat vreo întâlnire lui D.A. cu soțul său.

Aceste declarații sunt infirmate de declarațiile martorului L.N., care confirmă că inculpatul A.S. a vorbit cu el despre D.A., spunându-i că aceasta este interesată să asigure parcul auto SC R.A.T.U.C. SA, de declarația inculpatei D.A. și de conținutul convorbirilor telefonice și al proceselor-verbale privind activitatea de supraveghere operativă.

Din toate acestea rezultă că inculpatul a vorbit cu L.N. despre asigurarea parcului SC R.A.T.U.C. SA și despre D.A., că s-a întâlnit cu D.A. la el acasă, de cel puțin trei ori și că intermediar al acestor întâlniri a fost soția sa, A.M.U. Mai mult, rezultă și faptul că cea care fixa sumele pentru care se emiteau facturile fiscale era D.A. și nu A.M.U.

În acest sens lămuritoare sunt procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice de la fila 333 vol. IV d.u.p. din care rezultă că A.M.U. a sunat-o pe D.A. spunându-i că „acum a ajuns și după aia tre să plecăm”, făcând referire clară la soțul său. Ca urmare a acestei convorbiri D.A. vine la domiciliul soților (filele 50-63 vol. V d.u.p.) astfel că are loc o întâlnire între D.A. și A.S. la data de 30 septembrie 2011.

Tot lămuritoare sunt și convorbirile telefonice din 20 octombrie 2011 (fila 398 vol. V d.u.p.) din care rezultă că D.A. i-a cerut lui A.M.U. să-i spună lui Sorin că miercuri dimineață trece pe la ei la o cafea și convorbirea din 26 octombrie 2011, din care rezultă că în data de 27 octombrie 2011 D.A. urma să se vadă și „toți să fie în formație”, ceea ce s-a întâmplat, din activitățile de supraveghere, filele 1237-133 vol. V d.u.p., rezultând că D.A. a fost la domiciliul soților A.

Ca urmare, s-a apreciat că la dosar există probe care confirmă starea de fapt reținută de parchet și prezentată de instanță mai sus, că nu există dubii în ceea ce privește modalitatea în care inculpații au acționat în legătură cu această faptă dedusă judecății.

În ceea ce privește încadrarea juridică reținută în sarcina inculpaților, în raport de starea de fapt expusă mai sus, s-a apreciat că:

a) În drept, fapta inculpatului A.S. care,

în baza unei rezoluții infracționale unice, a pretins de la învinuita D.A. remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă față de aceasta că are influență pe lângă directorul SC R.A.T.U.C. SA Cluj, N.L.G. și-l va determina pe acesta la încheierea unor poliție de asigurare al parcului auto al regiei cu societatea învinuitei, primind în perioada mai 2009-septembrie 2011, în 21 de tranșe, suma totală de 274.330, 54 lei, disimulată prin încheierea a două contracte de asistență juridică încheiate între societatea învinuitei, SC G.F. SRL și Cabinetul de avocatură al învinuitei A.M.U.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

În legătură cu această faptă, apărarea a susținut că este necesară schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. și a nu se reține forma continuată a infracțiunii, nefiind întrunite condițiile impuse de lege pentru aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a arătat, în esență că, pentru a reține cele 21 de acte materiale este nevoie să se fi comis 21 de acțiuni de pretindere, aspect ce nu se desprinde din niciuna din probele de la dosar și nici din declarația inculpatei D.A.

În opinia instanței, modalitatea în care s-a acționat în această cauză este de natură a atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, din actele de la dosar rezultă că în anul 2008, când inculpata D.A. i-a propus inculpatului A.S. să se revanșeze, cei doi nu au stabilit pe ce perioadă urmează să se exercite influența și nici ce sumă de bani urmează a fi achitată, pentru exercitarea influenței.

În opinia instanței, dacă la data de atunci cei doi ar fi stabilit pe ce perioadă urma să se exercite influența, ce sumă de bani urma să se achite și în câte rate să se achite suma de bani se putea reține, cum s-a solicitat, infracțiunea prev.de art. 257 C. pen., fără aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rezultă din actele dosarului că D.A. se întâlnea cu A.S. înainte de organizarea fiecărei licitații vizând asigurarea parcului SC R.A.T.U.C. SA, că de fiecare dată vorbea cu acesta să o sprijine în vederea obținerii contractelor de asigurare. Cu aceste ocazii nu se fixa vreo sumă de bani, părțile convenind că se va proceda ca și anterior, respectiv D.A. urma să încheie un contract fictiv de asistență juridică cu A.M.U., în baza căruia se emiteau facturi fictive.

Mai rezultă că cea care stabilea modalitatea în care se făceau plățile și cuantumul acestora, era D.A., inculpata A.M.U. fiind de acord cu sumele fixate sens în care elibera facturi pentru aceste sume.

Mai rezultă că, pentru anii 2009 și 2010 s-au încheiat două contracte fictive în baza cărora au fost emise chitanțe fiscale iar pentru anul 2011 nu s-a încheiat un astfel de contract, făcându-se doar plăți, în modalitatea arătată atunci când a fost prezentată starea de fapt.

În această situație, în opinia primei instanțe nu se poate reține, cum s-a solicitat, forma simplă a infracțiunii de trafic de influență ci forma continuată, astfel că cererea vizând schimbarea încadrării juridice a faptei, formulată de apărare a fost respinsă.

Tot în legătură cu această faptă, apărarea a solicitat achitarea, pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În opinia instanței, această solicitare este nefondată.

S-a apreciat că, declarațiile inculpatei D.A. nu sunt echivoce și interesate, cum s-a arătat. Aceste declarații sunt credibile și se coroborează cu probele din dosar, respectiv cu declarația martorului L.N., care confirmă că inculpatul A.S. a vorbit cu el în legătură cu D.A., cu interceptările convorbirilor telefonice, procesele-verbale de supraveghere, cu cele două contracte de asistență juridică încheiate între părți și cu chitanțele fiscale existente la dosar.

În opinia instanței, așa cum s-a mai arătat, cele două contracte de asistență au fost fictive deoarece din probele de la dosar nu rezultă că inculpata A.M.U. ar fi exercitat vreo consultanță juridică pentru societatea F. sau pentru D.A., cum s-a susținut în apărare.

b) În drept, fapta inculpatului A.S., care cu intenție

,

în baza unei rezoluții infracționale unice, le-a instigat pe inculpatele A.M. și D.A. la încheierea a două contracte de asistență juridică și a unui număr de 21 de facturi fiscale, în perioada iulie 2008-septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soției sale suma de 274.330,54 lei și, totodată pentru ascunderea comiterii infracțiunii de trafic de influență de către inculpat,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În apărare, s-a solicitat, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei, prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În opinia instanței forma continuată a infracțiunii de spălare de bani există și rezultă din modalitatea în care s-a comis fapta, activitatea inculpatului, descrisă mai sus, fiind comisă de acesta la diferite intervale de timp însă în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Ca urmare, s-a respins această cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei.

Tot în apărare, inculpatul A.S. a susținut că se impune achitarea pe temeiul prev.de art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Se arată că, în cazul de față nu există îndeplinită condiția care impune ca pentru reținerea infracțiunii de spălare de bani, să existe o infracțiune prealabilă din care provin sumele de bani supuse operațiunii de spălare. S-a apreciat că, ori există infracțiunea de trafic de influență, comisă în modalitatea pretinderii și disimulată prin încheierea contractelor de asistență juridică, ori există infracțiunea prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2000, aceasta fiind condiționată de existența unor probe certe că anterior a fost comisă o infracțiune din care provin sumele de bani spălate.

În opinia instanței, infracțiunea prealabilă există, fiind vorba despre infracțiunea de trafic de influență, din această infracțiune provenind sumele de bani supuse operațiunii de spălare.

Elementul esențial care conduce la existența infracțiunii de spălare de bani, prev.de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2000, constă tocmai în intenția inculpaților de a ascunde adevărata natură a provenienței banilor. În cauza de față această intenție rezultă din modalitatea în care s-a acționat, constând în încheierea unor contracte de asistență juridică fictive și emiterea unor facturi fictive, toate acestea fiind făcute pentru a ascunde adevăratul scop al efectuării plăților, traficul de influență exercitat de inculpatul A.S.

Probele care atestă comiterea infracțiunii de spălare de bani sunt evidente și au fost arătate mai sus, astfel că nu există temei de achitare a inculpatului pentru această faptă, fiind dovedit și faptul că inculpatul cu intenție le-a determinat pe D.A. și pe A.M.U. la încheierea celor două contracte de asistență juridică și a unui număr de 21 de facturi fiscale, prin care se evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale ce au avut drept scop disimularea adevăratei proveniențe a banilor, traficarea influenței.

c) În drept, fapta inculpatului A.S.

care, cu intenție, în baza unei rezoluții infracționale unice, a instigat pe inculpatele A.M.U. și D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistență juridică din 01 iulie 2008 și din 01 iulie 2009 cât și a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influență,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul A.S., prin apărător, a susținut că această încadrare nu are bază faptică, nefiind dovedită fictivitatea contractelor deoarece cu ocazia percheziției informative asupra calculatorului au fost identificate 17 documente care conțineau legislație în materia asigurărilor iar din imaginile înregistrate și din cuprinsul convorbirilor telefonice aflate la dosar rezultă că s-a acordat asistență juridică inculpatei D.A..

Instanța nu a fost de acord cu cele susținute în apărare. Așa cum s-a arătat, cele 17 documente invocate de apărare conțin legislație în materia asigurărilor însă nu s-a confirmat, cum s-a susținut de A.M.U., că s-au întocmit mai multe rapoarte. Din raportul percheziției informatice a rezultat că cele mai multe documente au fost create și accesate la aceeași oră și dată, datele fiind introduse în calculator și păstrate, fără a mai fi accesate vreodată.

În plus, așa cum s-a mai arătat, nici din conținutul convorbirilor telefonice și nici din alte probe nu rezultă că A.M.U. ar fi prestat vreo activitate de consultanță juridică. În opinia instanței, fictivitatea contractelor de consultanță juridică și a celor 21 de facturi este dovedită, fiind dovedit faptul că inculpatul A.S. le-a instigat pe D.A. și A.M.U. la încheierea actelor în această modalitate.

Ca urmare, s-a reținut că nu există temei de achitare, cum s-a solicitat.

De asemenea, nu există nici motiv de schimbare a încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen., cum s-a solicitat, instigarea inculpatelor A.M.U. și D.A. la încheierea fictivă a contractelor și facturilor fiscale fiind realizată în baza unei rezoluții infracționale unice.

a) În drept, fapta inculpatei A.M.U.

care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în înțelegere cu inculpații A.S. și inculpata D.A., a ajutat pe soțul său, inculpatul A.S., să primească de la inculpata D.A. ca obiect al traficului de influență, dis

i

mulat prin contractele de consultanță juridică din 01 iulie 2008 și din 01 iulie 2009 încheiate de aceasta cu SC G.F. SRL SRL, cât și a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, virându-i-se în contul cabinetului de avocatură suma totală de 274.330,54 lei, banii fiind remiși pentru ca inculpatul A.S. să-și trafice influența de care se prevala că o are asupra directorului SC R.A.T.U.C. SA Cluj Napoca, N.L., în scopul determinării acestuia la încheierea unor polițe de asigurare a parcului auto al regiei cu societatea inculpatei D.A., SC G.F. SRL SRL,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond, inculpata A.M.U., prin apărător, a cerut, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei prev.de art. 26 C. pen. rap.la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. Totodată s-a solicitat achitarea, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În opinia instanței, în raport de modalitatea în care a fost comisă fapta descrisă mai sus, nu se poate reține forma simplă a infracțiunii de complicitate la trafic de influență deoarece, așa cum s-a arătat și în situația inculpatului A.S., părțile nu au stabilit pe ce perioadă urma să se exercite influența și nici ce sumă de bani urma să se plătească de către D.A. În cauză s-au dovedit că cea care stabilea sumele de bani era D.A., A.M.U. acceptând sumele de bani și emițând facturi. De asemenea s-a stabilit că la începutul fiecărei licitații D.A. se întâlnea cu A.S., prin mijlocirea lui A.M.U. Ca urmare, această modalitate de a acționa este de natură a atrage aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot în apărare s-a arătat că din dosar nu rezultă existența vreunei înlesniri sau ajutorul dat la săvârșirea faptei. S-a arătat că declarația lui D.A. dată în acest sens este contrazisă de toate probele de la dosar, în acest sens făcând referire la cele 17 documente identificate în fișierul F. și convorbirile telefonice din 07 octombrie 2011, 13 octombrie 2011.

În opinia instanței mai degrabă declarațiile inculpatei A.M.U. nu se coroborează cu probele din dosar.

Astfel, în declarațiile date inculpata A.M.U. susține că D.A. nu i-a cerut niciodată să se întâlnească cu A.S., că cei doi nu s-a întâlnit și ea nu le-a intermediat vreo întâlnire.

S-a arătat că aceste susțineri sunt nereale deoarece din conținutul convorbirilor telefonice aflate la dosar (filele 333, 398, 405, 406 vol. IV urmărire penală) și din procesele-verbale de supraveghere aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că inculpata A.M.U. a fost cea care intermedia întâlnirile între A.S. și D.A.

De asemenea, susținerile inculpatei, în sensul că ar fi acordat asistență juridică societății F., prin întocmirea unor rapoarte pentru întreaga perioadă de derulare a contractelor nu sunt reale.

Raportul de percheziție informatică nu a constatat existența unor astfel de rapoarte iar alte dovezi nu s-au depus la dosar.

Pentru a justifica faptul că A.M.U. ar fi avut mai multe întâlniri de lucru, în calitate de avocat, cu D.A. au fost invocate convorbirile telefonice ce se găsesc transcrise la filele: 308, 311, 313, 315, 316, 328-329, 337, 338, 946, 360-361, 378, 380, 382 vol. IV d.u.p.

Din acele convorbiri nu rezultă că cele două urmau să discute vreo problemă legată de asigurări după cum nu rezultă că acele întâlniri erau de lucru, cum s-a susținut.

În atari împrejurări, susținerile inculpatei nu se confirmă, neavând corespondent în probele de la dosar.

În opinia instanței, din probele de la dosar rezultă că inculpatul A.S. a fost ajutat de soția sa să primească folosul obținut de pe urma traficării influenței. Ajutorul a constat în încheierea celor două contracte de asistență juridică nereale și emiterea facturilor fiscale prin care se primeau banii.

Ca urmare, infracțiunea de complicitate la trafic de influență există astfel că nu se impune achitarea, cum s-a solicitat.

b) În drept, fapta inculpatei A.M.U.

, care în baza unei rezoluții infracționale unice în înțelegere cu inculpatul A.S. și inculpata D.A. a procedat la încheierea fictivă în numele Cabinetului său de avocatură a contractelor de asistență juridică din 01 iulie 2008 și din 01 iulie 2009 cât și a unui număr de 21 facturi fiscale emise în perioada mai 2009-septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului său de avocatură suma de 274.330,54 lei și, totodată pentru ascunderea comiterii infracțiunii de trafic de influență de către inculpatul A.S.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la această faptă, cu ocazia dezbaterii cauzei pe fond s-a solicitat ca în baza art. 334 C. proc. pen. să se schimbe încadrarea juridică prin eliminarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Această cerere este nefondată deoarece, așa cum s-a arătat în situația inculpatului A.S., în raport de modalitatea în care a acționat inculpata, modalitate descrisă mai sus, rezultă că faptele au fost comise la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Și cu privire la această faptă s-a solicitat, în apărare, achitarea, pe temeiul prev.de art. 10 lit. a)

În opinia insta

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-04-22
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 12/2024
la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, sprijinire a unui grup infra
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2014
10 lit. d) C. proc. pen., a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. b), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modi
ÎCCJ 2012-01-13
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 35/2012
. pen. (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pe
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 321/2014
baza art. 143 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din 3 infracțiuni prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a), b) din L
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 496/2013
lit. a)-c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani - pct. 3 R. În baza art. 11 pct. 2 lit. a)
Sursă