ÎCCJ, Decizia nr. 12/2024

Ședința publică din data de 22 aprilie 2024

Asupra apelurilor penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 523 din data de 30 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2014, s-au hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare în ceea ce-l privește pe inculpatul A., din infracțiunile de abuz în serviciu și represiune nedreaptă, prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 283 alin. (1) și (2) din C. pen., în infracțiunile de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (fapta din 23 octombrie 2013) și abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă după data de 1 februarie 2014).

În temeiul art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. (fapta comisă după data de 1 februarie 2014), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În temeiul art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 10 Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentință, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv 2 ani închisoare, în final, 7 (șapte) ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1), (2) lit. a) și art. 5 din C. pen., a fost obligat inculpatul să execute, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară cea mai grea constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.

II. În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare în ceea ce-l privește pe inculpatul B. MIREL, din infracțiunile de abuz în serviciu și complicitate la represiune nedreaptă, prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 48 raportat la art. 283 alin. (1) și (2) din C. pen., în infracțiunea de complicitate la represiune nedreaptă, prevăzută de art. 48 raportat la art. 283 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin sentință, inculpatul B. Mirel urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 an închisoare, în final, 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1), (2) lit. a) și art. 5 din C. pen., a fost obligat inculpatul să execute, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.

III. În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare în ceea ce-l privește pe inculpatul D., din infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 297 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea de complicitate la represiune nedreaptă, prevăzută de art. 48 raportat la art. 283 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 48 raportat la art. 283 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de represiune nedreaptă, pedeapsă ce se va executa în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

IV. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., complicitate la delapidare, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 295 și art. 308 din C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 326 din C. pen.

S-a constatat că inculpatul E. a fost reținut și arestat preventiv de la data de 24.10.2013 până la data de 26.11.2013.

V. 1. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, delapidare, prevăzută de art. 295 raportat la art. 308 din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la data de 22.05.2014 până la data de 14.11.2014.

VI. 1. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata G. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, delapidare, prevăzută de art. 295 raportat la art. 308 din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată (134 de infracțiuni), prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.

S-a constatat că inculpata G. a fost reținută și arestată la domiciliu din data de 22.05.2014 până la data de 29.07.2014.

VII. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul H. pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) cu aplicarea art. 5 din C. pen., complicitate la delapidare, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 295 și art. 308 din C. pen. și complicitate la spălare a banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată.

VIII. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) și (2) lit. d) din C. pen.

IX. 1. În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitată inculpata persoana juridică S.C. J. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

X. 1. Au fost obligați inculpații A., B. Mirel și D. la plata sumelor de 97.632 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând diferențe salariale și 100.000 euro, cu titlu de daune morale, în solidar, către partea civilă E..

XI. S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii instituite prin Ordonanța nr. 386/D/P/2013 din 04.07.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală asupra bunurilor S.C. J..

XII. S-a dispus restituirea documentelor în original aflate în volumul 10 din dosarul de urmărire penală nr. 386/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală.

XIII. 1. În temeiul art. 274 din C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. Mirel la plata sumelor de câte 8.000 RON și inculpatul D. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecata în fond și, respectiv, inculpații A. și B. Mirel la plata sumelor de câte 8.000 RON și inculpatul D. la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare pentru faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

I.1. Prin Rechizitoriul nr. x din 15 iulie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – secția de combatere a corupției s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., D., pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și la art. 297 alin. (1) C. pen. și B. Mirel, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și complicitate la infracțiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 283 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de 8.07.2013, D.I.I.C.O.T. a transmis către D.N.A. copia unei declarații date de numitul K., învinuit în dosarul nr. x/2012 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Alba Iulia, în care acesta denunța posibile fapte de corupție comise de D. – procuror (care activa în cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia) și de L. – fost judecător. K. a denunțat faptul că, în anul 2012, i-a remis procurorului D. suma totală de 3000 euro, pentru sine și pentru un magistrat judecător, procurorul promițând că va interveni pe lângă cel din urmă în vederea soluționării în mod avantajos a unei cauze penale în care K. avea calitatea de inculpat. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013.

La 4.11.2013, la dosar a fost înregistrată sesizarea formulată de numitul E. (arestat în dosarul nr. x/2011 al D.I.I.C.O.T. – S.T. Alba, instrumentat de A., procuror-șef al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia) împotriva procurorilor A. și D., precum și împotriva ofițerului de poliție B. Mirel, de la B. C. civ..O. Alba, pentru fapte de corupție, asimilate sau în legătură cu acestea, comise din anul 2010 până în prezent, precum și cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu comisă de persoanele anterior menționate, precum și de procurorul M. din cadrul D.I.I.C.O.T. – S.T. Alba Iulia, constând în "fabricarea de probe mincinoase" împotriva sa în cadrul dosarului nr. x/2011.

În esență, E. – fost șef al B. C. civ..O. Alba, a precizat că, în luna august 2012, procurorul A. i-a solicitat, în repetate rânduri, să îl numească pe ofițerul B. șef al S.C.F.T.S.B. din cadrul B. C. civ..O. Alba. În urma verificărilor în cadrul serviciului, E. a constatat o serie de nereguli privind înregistrarea cauzelor, inclusiv a unor documente clasificate, precum și lipsa din registrul de evidență a cauzelor penale a datelor privind dosare înregistrate în noiembrie - decembrie 2010 în lucru la ofițerii B. și N. (decedat în august 2012). În aceste condiții, având suspiciuni cu privire la persoana propusă, a refuzat solicitarea procurorului A..

De asemenea, E. a transmis lui A., atât direct, cât și prin intermediul altor persoane, că are informații cu privire la activități infracționale desfășurate de procurorul D. și de ofițerul B., atrăgându-i atenția că va sesiza organele ierarhic superioare cu privire la neregulile din anumite dosare, vehiculându-se și informații privind deținerea de către E. a unor înregistrări în sensul celor arătate.

În perioada următoare, procurorul A., împreună cu D. și B., ar fi inițiat, în opinia numitului E., o campanie de denigrare a acestuia și a unora dintre colegii săi, inclusiv prin determinarea unor persoane să dea declarații mincinoase împotriva sa, într-un dosar ce viza un grup infracțional organizat pe infracțiuni de evaziune fiscală, în care erau cercetate persoane pe care denunțătorul le cunoștea. Aceste aspecte au fost cunoscute de E. din mediul relațional.

La data de 1.07.2013, E. a întocmit un raport, în care descria activitățile suspecte întreprinse de procurorii A., D. și de ofițerul B. în diferite cauze penale, raport pe care l-a înaintat Inspectoratului General al Poliției Române, de unde a fost trimis, la 5.07.2013, Direcției Naționale Anticorupție – Structura Centrală.

Pe fondul acestor împrejurări de fapt, în dosarul nr. x/2011 al DIICOT – ST Alba Iulia, în care erau cercetați O. și P., s-a dispus, prin ordonanța din 21.10.2013, începerea urmăririi penale și față de E., pentru: sprijinirea unui grup infracțional nestructurat, favorizarea infractorului, omisiunea sesizării organelor judiciare, mărturie mincinoasă, fals în declarații. Acesta a fost reținut prin ordonanța din 24.10.2013, arestat, iar ulterior a fost pus în libertate la 26.11.2013, în recurs, de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Persoana vătămată E. a suspicionat că punerea sa sub învinuire în dosarul nr. x/2011 al D.I.I.C.O.T. – ST Alba, în baza declarațiilor unor persoane pe care le-a anchetat în trecut, obținute prin întrebuințarea de către anchetatori de favoruri, promisiuni sau amenințări, s-a făcut în scopul denigrării sale și înlăturării din anchetarea anumitor cazuri, vizând persoane din anturajul unora dintre oamenii legii, precum și că s-ar fi urmărit obținerea suporților pe care se aflau așa-zisele înregistrări compromițătoare pentru procurori.

S-a mai precizat că numitul Q. a formulat, la 12.11.2013, un denunț, în care a arătat că, în vara anului 2013, R., inculpat în dosarul cunoscut sub numele "Utilajele", l-a abordat din partea procurorului A., pentru a-l convinge să dea declarații mincinoase în dosar împotriva lui E., acesta urmând a fi arestat în scopul compromiterii și denigrării. Declarațiile urmau a viza împrejurarea că E. ar deține în Deva utilaje sustrase, împreună cu Q.. Susnumitul a mai declarat că R. i-a spus că lui E. "i se trage" de la arestarea colegilor săi, S. (ofițer SRI Alba) și T. (ofițer de poliție în cadrul BCCO Alba) – de asemenea inculpați în dosarul anterior menționat.

Aspectele relatate de Q. au fost confirmate de numitul U. (inculpat în dosarul "Utilajele"), care, la 20.11.2013, a declarat că numitul T. i-ar fi spus că dacă va da declarații împotriva lui E. în sensul arătat, "va fi bine".

Numitul V., apropiat al numitului W., (cercetat de DIICOT Alba în stare de arest preventiv și folosit ca martor împotriva lui E.), a formulat la 13.11.2013 un denunț, în care a menționat că, în cursul anului 2013, B. îl scotea din arest pe numitul W. de 2-3 ori pe săptămână și îi permitea să rămână singur cu V. într-un birou, unde acesta din urmă îi punea la dispoziție telefonul mobil pentru a discuta cu diverse persoane. De un tratament asemănător ar fi beneficiat și K., arestat, de asemenea folosit ca martor împotriva lui E..

Numitul I. a denunțat, la 12.11.2013, existența unor legături suspecte între diferite persoane cercetate de DIICOT Alba și A., D. și B., arătând că, pe parcursul activității sale profesionale (ofițer BCCO Alba), a constatat că aceștia protejau interesele unor grupări infracționale din zonă, furnizând date și informații în schimbul unor avantaje patrimoniale. Conform acestuia, motivul real pentru care s-a dorit înlăturarea de la conducerea BCCO Alba a lui E. a fost acela că identificase interesul acestora de a furniza date și informații către mediul infracțional.

Numiții X., Y. și Z. au denunțat, la 3.02.2014, faptul că, în cursul lunii ianuarie 2014, B. a contactat-o pe Y., promițându-i că va beneficia de o soluție favorabilă într-un dosar penal dacă va accepta să dea o declarație procurorului A., în sensul că polițiști de la BCCO Alba (X. și E.) ar fi protejat transporturi de fier vechi, precum și că X. ar fi primit o șalupă de la numitul Z..

Numitul AA. a adus la cunoștința organelor de urmărire penală, la data de 28.11.2013, faptul că, în 2008-2009, i-ar fi remis procurorului D. suma de 10.000 euro, în schimbul traficării influenței pe lângă judecători pentru stabilirea unei pedepse minime într-un dosar în care era cercetat AA., obținând achitare pentru înșelăciune și un an de închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiuni la Legea cecului. AA. a arătat că, în anul 2012, i-a dat lui D. 3.000 euro, acesta, fiind coleg cu procurorul A., promițând că va interveni în dosarul nr. x/2012 (dosarul Cupețiu), în care AA. a fost și arestat o perioadă, pentru ușurarea situației juridice a acestuia.

S-a arătat de către parchet că actele de urmărire penală efectuate în prezenta cauză au relevat existența unei activități infracționale extrem de elaborate a inculpaților A., D. și B. Mirel, subtil și atent construită, prin folosirea cu rea-credință a funcției și a instrumentelor procedurale, rezultatul final constând în colectarea unui material probator cu aparență de legalitate și temeinicie, folosit pentru punerea sub inculpare și reținerea persoanei vătămate E., scopul principal decelat în anchetă fiind cel al înlăturării acestuia din funcția deținută și al intrării în posesia materialelor compromițătoare pentru oamenii legii, pe care cel vizat le-ar fi deținut.

S-a mai menționat că, pe de o parte, devenind tot mai vocal și mai determinat în a aduce la cunoștința organelor competente împrejurările cu potențial incriminator la adresa lui A., D. și B. Mirel, constatate pe parcursul derulării activității profesionale în calitate de șef al B. C. civ..O. Alba Iulia, iar pe de altă parte, efectuând anchete care vizau oameni de afaceri aflați în legătură cu aceștia, E. a determinat din partea anchetatorilor o reacție de apărare, generată de panică și concretizată în efectuarea unor demersuri infracționale care au urmărit "reducerea la tăcere" a ofițerului de poliție. Așa cum în situația în care o persoană cercetată penal care află despre această împrejurare încearcă, înainte de toate, să șteargă urmele infracțiunii sau să își construiască o apărare viabilă, tot astfel, A., D. și B. Mirel au ales ca manieră de apărare față de o posibilă anchetă penală neutralizarea inițiatorului, a persoanei care putea furniza elemente de natură a-i incrimina.

S-a considerat că această alegere a fost determinată de două motive: primul ar fi acela că natura funcției deținute (procuror, respectiv ofițer de poliție) le-a permis construirea unei cauze penale împotriva lui E., iar cel de-al doilea este acela că, doar prin intrarea în posesia materialelor incriminatoare pe care susnumitul pretindea că le deține ori prin examinarea conținutului acestora, ar fi avut un control real asupra propriei lor situații juridice. Astfel, chiar dacă inculpații și-ar fi formulat diverse apărări, în înțelegere cu alte persoane, ale căror interese se presupune că le-ar fi favorizat în schimbul unor sume de bani, chiar dacă s-ar fi preconstituit înscrisuri care să denatureze anumite împrejurări, chiar dacă s-ar fi identificat varii modalități de apărare, A., D. și B. Mirel nu ar fi avut certitudini cu privire la un eventual curs favorabil al unei potențiale cauze penale, în lipsa cunoașterii datelor compromițătoare pretins deținute de E., date la care nu puteau avea acces decât în urma efectuării unor percheziții.

Astfel, inculpatul A., în calitate de procuror șef al Serviciului Teritorial Alba Iulia al DIICOT, ajutat de inculpatul B. Mirel și cu concursul inculpatului D., a conceput un plan cu vădite conotații infracționale, în care a fost angrenat și martorul M., cu privire la care nu au rezultat suficiente indicii care să ateste cunoașterea completă a activității infracționale, acesta fiind mai degrabă îndrumat pe anumite piste la solicitarea lui A., cu larga participare a inculpatului B..

Acest plan a constat, în esență, în direcționarea anchetelor penale, cu precădere în dosarele nr. x/2012, privind pe K., W. ș.a. și nr. 71D/P/2011 privind pe BB., AA. ș.a., spre persoana numitului E., urmărindu-se, cu orice preț, demonstrarea unor aspecte infracționale în sarcina acestuia, în legătură cu persoanele învinuite în dosarele respective.

Având în vedere acest mod de lucru, de strângere a unor așa-zise probe în cauze în care nu era începută urmărirea penală împotriva lui E., s-a eludat în mod voit și dreptul la apărare al acestuia, majoritatea declarațiilor fiind luate anterior punerii sale sub învinuire, evident în lipsa apărătorilor acestuia.

Pentru încropirea unui asemenea probatoriu, A. și B. Mirel au recurs, în înțelegere, având în unele cazuri sprijinul involuntar al lui M., la acordarea unor favoruri persoanelor arestate, la efectuarea de promisiuni cu privire la lăsarea în libertate a unora dintre aceștia sau a unor membri de familie ori vizând ușurarea situației juridice, precum și la întrebuințarea unor amenințări față de anumiți martori, toate acestea cu scopul de a-i determina să facă declarații despre E. prin distorsionarea adevărului, prin relatarea unor aspecte nereale și prin acceptul de a-și însuși, prin semnare, afirmații pe care, în realitate, nu le făcuseră.

S-a apreciat de către Ministerul Public că înțelegerea dintre A. și B. Mirel rezultă, în principal, din modul similar în care au acționat în obținerea, cu încălcarea legii, a probelor, aspect ce exclude existența unor coincidențe și a unor activități infracționale identice desfășurate paralel. Au existat situații în care anumite acte materiale desfășurate de cei doi inculpați chiar s-au suprapus, cum ar fi efectuarea în actele întocmite (referat cu propunerea de arestare preventivă, respectiv procese-verbale) a unor denaturări identice cu privire la conținutul unor rapoarte de filaj. S-a mai arătat că înțelegerea infracțională anterioară reiese și din caracterul concertat al acțiunilor întreprinse pentru obținerea, în orice mod, de date sau indicii privitoare la implicarea lui E. în fapte de natură penală.

De asemenea, A. și B. Mirel au beneficiat de sprijinul inculpatului D., care, pe lângă faptul că a convins anumiți martori să dea declarații împotriva lui E., în maniera dorită de anchetatori, a livrat informații false unora dintre martori și a acceptat să fie el însuși audiat de procurorul A., cu identitate protejată, datele nereale furnizate (după cum a rezultat din cercetări) servindu-i, de fapt, propria cauză.

Înțelegerea inculpatului D. cu A. și B. Mirel este explicită, ea rezultând din convorbirile telefonice purtate între persoanele menționate.

De asemenea, s-a arătat că declarațiile obținute în astfel de moduri și valorificate direct de inculpatul A. au fost completate, acolo unde probabil s-a simțit necesar a se suplimenta probatoriul pe o anumită faptă, cu o serie de procese-verbale de investigații, întocmite preponderent în perioada august- octombrie 2013, de inculpatul B., care era și ofițer de caz, conținând aspecte neverificabile din perioada 2011-2012 privitoare la pretinse legături ale lui E. cu persoane cercetate, aspecte care, dacă ar fi fost reale, ar fi trebuit raportate în acea perioadă de către cei ce le-au cunoscut.

De asemenea, s-a precizat că același ofițer de poliție B. Mirel a întocmit mai multe procese-verbale având ca obiect constatări ale unor pretinse legături infracționale rezultate din listinguri ale unor posturi telefonice sau din supravegheri operative, prezentând date trunchiate, cu scopul de a sugera anumite filiere (altfel nefundamentate) de transmitere de către E. a unor informații către mediile infracționale. O altă categorie de procese-verbale conțin pur și simplu consemnări false efectuate de inculpatul B. Mirel.

Materialele astfel rezultate au fost disjunse din cauzele de bază, respectiv din dosarul nr. x/2012 s-a disjuns dosarul nr. x/2013, iar din dosarul nr. x/2011 s-a disjuns dosarul nr. x/2013, ambele cauze nou formate fiind conexate, la data de 30.09.2013, la dosarul nr. x/2011 privind pe O. ș.a., dosar instrumentat de procurorul A., având ca ofițer delegat în cauză pe B. Mirel.

Prin ordonanța din 21.10.2013, A. a dispus începerea urmăririi penale față de E. pentru: sprijinirea unui grup infracțional nestructurat, favorizarea infractorului, omisiunea sesizării organelor judiciare, mărturie mincinoasă, fals în declarații, iar prin ordonanța din 23.10.2013 a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și reținerea inculpatului E. pe o perioadă de 24 de ore, în absența existenței la dosar a unor probe sau indicii temeinice privind săvârșirea faptelor, așa cum prevedea art. 143 din C. proc. pen. în vigoare la acea dată. Tot la data de 23.10.2013, au avut loc percheziții domiciliare la locuința și la biroul acestuia, precum și la o casă de vacanță folosită de inculpat, dar aflată pe numele părinților săi.

S-a considerat că, în principiu, aceste percheziții nu își găsesc în mod esențial justificarea în raport cu natura infracțiunilor reținute și cu persoanele cercetate, motiv pentru care există o suspiciune întemeiată cu privire la rațiunea reală pentru care au fost efectuate, respectiv identificarea eventualelor informații deținute de E. împotriva anchetatorilor și a apropiaților acestora.

Acțiunea concertată îndreptată împotriva lui E. a culminat cu întocmirea de către inculpatul A. a referatului cu propunere de arestare preventivă din 24.10.2013, înscris oficial în cuprinsul căruia autorul a inserat în susținerea acuzării aspecte complet false, în unele situații, iar în altele s-a sprijinit pe declarațiile obținute neloial.

Ministerul Public a arătat că, în ansamblu, actul este un amalgam de raționamente șubrede și de interpretare voit distorsionată și cu rea-credință a împrejurărilor de fapt. O astfel de prezentare a cauzei, însoțită de un material probator voluminos, obținut în condiții necunoscute judecătorilor, a fost de natură a induce în eroare instanțele de judecată care au dispus arestarea, respingerea recursului și prelungirea arestării preventive a lui E.. La 26.11.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus punerea în libertate a lui E., înlocuind măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, și aceasta din urmă fiind înlăturată de Curtea de Apel Alba Iulia patru luni mai târziu.

În ceea ce privește relațiile inculpaților cu persoane cercetate penal de DIICOT Alba Iulia, prin actul de sesizare a instanței s-au arătat următoarele:

Relația inculpatului A. cu CC., cercetat penal în dosarul "Prostituate pentru VIP-uri"

În dosarul nr. x/2010 al DIICOT – ST Alba Iulia au fost efectuate cercetări față de mai multe persoane pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane, lipsire de libertate, ancheta fiind efectuată de martorul M..

Parte din activitățile de trafic de persoane au avut loc la "DD.", al cărei proprietar este CC.. În cursul urmăririi penale, postul telefonic utilizat de CC. a fost interceptat, în perioada 18.05.2010 - 16.06.2010. Cu această ocazie, a fost interceptată o convorbire telefonică purtată de CC. cu inculpatul A., privind organizarea unei partide de vânătoare. Ofițerii care efectuau activitatea de ascultare au adus această împrejurare la cunoștința procurorului de caz, constatându-se în perioada următoare diminuarea semnificativă a traficului telefonic pentru postul utilizat de CC., fapt ce a determinat renunțarea la prelungirea măsurilor de supraveghere. Ofițerii EE. și FF. au confirmat, cu ocazia declarațiilor de martori date la DNA, aceste împrejurări de fapt.

Deși anterior se procedase la redarea mai multor convorbiri telefonice între CC. și o persoană de sex feminin care, din câte rezulta, practica prostituția, acesta punând la dispoziție spațiul necesar pentru desfășurarea activității, față de CC. s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia pentru proxenetism, cauza nefiind soluționată până la data de 15.05.2014. Martorul M. (care a instrumentat dosarul respectiv) a confirmat situația menționată, punând la dispoziția organelor de urmărire penală copii ale proceselor-verbale din care rezulta implicarea lui CC. în activitățile infracționale cercetate (furnizate pe adresa de email de serviciu a procurorului de caz), fără a putea da o explicație rezonabilă pentru faptul că, față de CC., cauza a fost disjunsă și declinată la parchetul local.

În anul 2012, cu ocazia cercetărilor efectuate de DNA – ST Alba Iulia în dosarulnr. x/2012, a fost înregistrată audio-video, în baza autorizațiilor emise de instanța competentă, o întâlnire amicală între inculpatul A., inculpatul D. și numitul CC., aceștia servind masa la "DD.". Deplasarea s-a efectuat cu autoturismul inculpatului D., constatându-se că, la întoarcerea la sediul DIICOT, inculpatul A. avea asupra sa o sacoșă, pe care nu o purtase la plecare, în condițiile în care nu efectuase alte opriri de la sediu până la restaurant și înapoi.

Relația inculpatului A. și a inculpatului D. cu GG., cercetat penal în dosarele nr. x/2010, nr. y/2010, nr. z/2010 și HH.

În dosarul nr. x/2010 s-au efectuat cercetări inclusiv față de GG., reținându-se că acesta ar fi instigat o grupare infracțională la exercitarea unor acte de violență pentru recuperarea, în mod injust, a unor datorii de la diverși debitori, iar după recuperare, i-ar fi recompensat pe membrii grupării cu sume de bani. Cauza a fost instrumentată de procurorul M., care, la 28.10.2010, a dispus față de GG. măsura obligării de a nu părăsi țara, prelungită succesiv până la 24.02.2011, iar față de II. a dispus o măsură similară, cu precizarea că 13 dintre inculpații cercetați în cauză au fost reținuți și apoi arestați preventiv. Prin sentința penală nr. 449/7.12.2011, Tribunalul Alba a hotărât condamnarea inculpatului GG. la pedeapsa de un an cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, DIICOT neexercitând cale de atac împotriva acestei sentințe (procuror șef serviciu era, de la 28.11.2011, inculpatul A.).

În dosarul penal nr. x/2010, format în urma sesizării din oficiu a BCCO Alba Iulia (inculpatul B. Mirel și cms. N.), s-au efectuat cercetări față de GG. și alte persoane, pentru infracțiuni de evaziune fiscală. Cercetările au fost efectuate de inculpatul A.. În cauză s-a dispus reținerea și arestarea preventivă a inculpaților funcționari publici, în timp ce, față de GG. și alți angajați de la JJ., nu s-a luat această măsură, motivele invocate de procuror fiind acelea că inculpații au recunoscut faptele comise, inculpatul GG. și ceilalți angajați, la solicitarea acestuia din urmă, au avut o atitudine sinceră, colaborând cu organele de urmărire penală, astfel că formularea unei cereri de arestare preventivă nu a fost considerată de organele de urmărire penală în interesul anchetei (a se vedea referatul nr. x/2013 întocmit de inculpatul A.).

În cauza nr. 6D/P/2010, inculpatul KK. a denunțat o altă faptă penală comisă împreună cu GG. și II., ca urmare fiind înregistrat dosarul nr. x/2010, în care s-au efectuat cercetări cu privire la infracțiuni economice.

În dosarul nr. x/2010, a fost delegat să efectueze cercetări inculpatul A., la 29.11.2010, ulterior urmărirea fiind efectuată de M.. Prin rechizitoriul din 25.10.2012, M. a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, cu excepția lui GG., pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, apreciindu-se că faptele nu au fost comise de acesta.

La două zile după luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de GG., de către procurorul M. în dosarul nr. x/2010, respectiv la 1.11.2010, S.C. JJ. S.A., reprezentată de GG., încheie un contract de sponsorizare cu AVPS Bendis Zlatna, reprezentată de HH., asociația fiind sponsorizată cu suma de 100.000 RON. Această sumă de bani a fost ridicată în numerar de HH. și utilizată pentru efectuarea unor plăți.

Au existat indicii în sensul că, în fapt, suma respectivă era destinată unor procurori DIICOT, pentru ușurarea situației juridice a lui GG., fiind remisă acestora prin intermediul lui HH. și a inculpatului D., procuror DIICOT (aflat în relații de prietenie cu cel dintâi, dar și în bune relații cu GG.).

La DNA – ST Alba Iulia a fost înregistrat, ca urmare, dosarul nr. x/2012, în care au fost efectuate cercetări față de D. pentru trafic de influență, față de GG. pentru cumpărare de influență, precum și față de HH. pentru complicitate la cumpărare de influență.

De asemenea, în urma denunțului formulat de LL., s-a format la DNA – ST Alba Iulia dosarul nr. x/2013, în care au fost efectuate cercetări față de A. și M. pentru luare de mită, precum și față de GG. pentru dare de mită.

Deși inițial, în aceste dosare, s-au dispus soluții de neurmărire penală, din actele efectuate atât în acele dosare, cât și în prezenta cauză, au rezultat o serie de aspecte care au ridicat semne de întrebare cu privire la legalitatea anchetelor întreprinse de procurorii DIICOT A. și M.. Astfel, D. se afla în relații amicale cu GG. și HH., fiind totodată coleg cu A. și M.. Inculpatul A. are ca hobby vânătoarea, acesta mergând în repetate rânduri pe domeniul de vânătoare al AVPS Bendis, împreună cu persoanele anterior amintite (cu excepția lui M.). Inclusiv în luna decembrie 2013, inculpatul A. a participat la o vânătoare împreună cu HH. (aspect rezultat din interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice ale inculpatului A.).

Relația amicală dintre inculpatul A. și numitul HH. a fost confirmată de martorul MM., ofițer de poliție, precum și de martora NN., grefier șef la DIICOT – ST Alba, care a arătat că HH. venea în vizită la A., la biroul acestuia din DIICOT.

Deși s-a precizat că suma de 100.000 RON a fost folosită pentru plata unui avans la o cabană de vânătoare, cu privire la care s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu un cetățean german, suma a fost retrasă în numerar de HH. la 1.11.2010, iar plata s-ar fi efectuat la 2.01.2011, prin dispoziție de plată, așadar la două luni după retragerea banilor și într-o modalitate nepermisă de lege.

În dosarul nr. x/2012 al DNA – ST Alba Iulia, au fost autorizate de instanță interceptări și înregistrări audio-video. S-a constatat că, în timpul instrumentării de către DNA a cauzei penale, inculpatul D. a avut mai multe întâlniri cu HH., purtând discuții în legătură cu dosarul penal, din cuprinsul cărora a rezultat că, în fapt, antecontractul de vânzare-cumpărare ar fi fost constituit ulterior, după începerea cercetărilor, pentru a masca destinația reală a sumei de 100.000 RON.

D. și HH. s-au întâlnit de mai multe ori în perioada februarie - aprilie 2012. Totodată, s-a arătat că, din examinarea declarațiilor de avere ale inculpatului A. pe anii 2009, 2010 și 2011, reies următoarele: în 2009 inculpatul a ipotecat o casă de vacanță, până la vânzarea unui imobil, pentru obținerea sumei de 100.000 euro, reprezentând contravaloarea unor finisaje la locuință. Situația s-a menținut și în 2010. În 2011, inculpatul A. a vândut un teren de cca. 600 mp numitului OO., constructor, în baza convenției de dare în plată nr. x/2011, pentru suma de 100.000 euro, existând indicii (din piața imobiliară) că, în fapt, terenul avea o valoare mult mai mică, iar diferența până la 100.000 euro ar fi provenit din surse nelegale. De altfel, acest teren este în stare de paragină în prezent, motiv pentru care se poate aprecia că nici nu a fost util cumpărătorului.

Parchetul a mai menționat că nu poate fi trecut cu vederea faptul că, în dosarele nr. x/2010, nr. y/2010 și nr. 115D/P/2010, în care a fost cercetat GG., acesta a beneficiat de ușurarea situației juridice și chiar de o soluție de scoatere de sub urmărire penală. Dosarele nr. x/2010 și nr. y/2010 au fost înregistrate în registrul BCCO Alba Iulia fără menționarea numelor persoanelor cercetate, scopul fiind acela de a nu se cunoaște și de a nu intra în atenție modul în care urmau a se efectua cercetările, confirmându-se astfel suspiciunile persoanei vătămate E., care a adus în atenție aspectele menționate. S-a apreciat că acest mod de înregistrare a cauzelor denotă interesul în ascunderea numelor persoanelor cercetate, însă nu pentru a proteja cauzele de posibile scurgeri de informații (nu exista niciun indiciu privitor la potențiale legături între E. și acele persoane), ci pentru scopul menționat mai sus, urmărit de procurorii și ofițerii de caz.

S-a arătat că, în prezenta cauză, există declarații ale unor martori care au observat personal întâlniri între inculpatul A. și HH., precum și între GG. și inculpatul B. Mirel, care era ofițer de caz în dosarul celui dintâi. Acestea au constituit împrejurări de fapt care au condus la întocmirea de către procurorul de caz a unor solicitări de redeschidere a urmăririi penale în dosarele nr. x/2010 și nr. y/2013, conform art. 335 C. proc. pen.. De asemenea, s-a menționat că Inspecția Judiciară a inițiat cercetarea disciplinară în lucrarea nr. x/2014.

Relația inculpatului D. cu PP. și AA.

Numitul AA. a formulat în prezenta cauză un denunț, arătând, între altele, că în perioada 2008-2009 i-a remis inculpatului D. suma de 10.000 euro, acesta promițând că va interveni pe lângă magistrați în vederea pronunțării unei hotărâri favorabile într-o cauză penală, iar în anul 2012 i-a dat inculpatului D. suma de 3.000 euro, pentru a interveni în favoarea sa în dosarul nr. x/2011, AA. cunoscând de la inculpatul D. că este coleg și prieten cu A. – inculpatul A.. AA. a mai declarat că are cunoștință despre o legătură similară dintre inculpatul D. și PP., acesta din urmă povestind că și el i-ar fi dat diferite sume de bani procurorului D. cu titlu de mită.

Numitul AA., în dosarul nr. x/2011 al DIICOT – ST Alba, a fost cercetat, arestat la 11.05.2012, iar ulterior, pus în libertate, în urma "colaborării" cu organele de anchetă. AA. a apărut implicat și în dosarul nr. x/2013 al QQ., în care liderul grupării era numitul PP., apropiat al lui BB. (inculpat în dosarul nr. x/2011 al ST Alba). E. a precizat că a aflat de la procurorul RR., șeful DIICOT – QQ., că inculpatul D. a făcut o serie de intervenții pentru favorizarea lui AA., în sensul ridicării de către organele fiscale a unor măsuri asigurătorii. Procurorul RR. a confirmat faptul că N. (ofițer BCCO, decedat) i-a adus la cunoștință că șeful Gărzii Financiare, SS., a fost contactat de D. cu privire la ridicarea indisponibilizării unor produse laminate. Martorul SS. a confirmat în declarația dată în prezenta cauză că D. a încercat să îl convingă să nu pună sechestru pe bunurile lui Balint.

Acest fapt atestă existența unei legături între procurorul D., AA., PP. și, posibil, prin translație, cu numitul BB.. PP. a fost interceptat și filmat, în baza autorizațiilor emise de instanță, cu ocazia unei întâlniri pe care a avut-o cu procurorul D. în parcarea Complexului Real din Deva. Ulterior acestei întâlniri, PP., după cum el însuși a declarat, și-a achiziționat un telefon mobil și o cartelă nouă și a luat măsuri pentru refacerea stocului de mărfuri, devenind foarte rezervat în discuțiile telefonice, existând suspiciuni legate de faptul că acesta ar fi fost informat de inculpatul D. despre cercetările efectuate împotriva sa.

La 12.06.2013, inculpatul D. (aflat într-o stare de sănătate precară) s-a deplasat la sediul DIICOT – QQ., solicitând să ia legătura cu procurorul TT., pentru a se interesa de acțiunile desfășurate de QQ., iar în ziua următoare, cu ocazia perchezițiilor în cauza nr. 4D/P/2013, echipa operativă a constatat că PP. era îmbrăcat și îi aștepta, reproșându-le că "au întârziat". Aspectele de mai sus au fost confirmate de procurorul TT., care a precizat că, într-adevăr, procurorul D. a abordat-o pentru a se interesa de acțiunile ce urmau să aibă loc la DIICOT Hunedoara. Aceasta i-a relatat și lui E. cele de mai sus. Fiind audiat în prezenta cauză, PP. a declarat că îl cunoaște pe D. de circa 12 ani. La începutul anului 2013 s-a întâlnit cu acesta în parcarea magazinului Real din Deva, ocazie cu care PP. l-a întrebat pe D. dacă are un dosar la DIICOT, acesta răspunzând că nu știe. PP. a menționat că a mai avut o întâlnire în același loc cu inculpatul, discutând despre "praf de șamotă, pe care dorea să-l achiziționeze procurorul". Totuși, s-a apreciat că, în analizarea scopului real al acestor întâlniri, nu trebuie pierdut din vedere modul de stabilire și caracterul clandestin al acestora, care nu s-ar fi impus în condițiile unor simple discuții despre "praf de șamotă".

S-a mai menționat, potrivit propriilor susțineri, că PP. este în relații de prietenie cu numitul BB., una dintre persoanele cu privire la care inculpatul A. susținea că ar fi fost înștiințat de E. despre perchezițiile ce au avut loc la 8.10.2012 în dosarul nr. x/2012 al DIICOT – ST Alba. Martorul UU. a confirmat toate aceste relații, precizând că știe chiar de la AA. că cel care dădea informații lui și grupării lui Cupețiu despre dosarul de la DIICOT Alba Iulia era, de fapt, D..

S-a apreciat de către procuror că aspectele prezentate, confirmând relații de o anumită natură între AA. - D., PP. și D., pe de o parte, și PP. și BB., pe de altă parte, ar putea conduce, mai degrabă, la bănuiala că persoana care a transmis informațiile ar fi D..

Relațiile dintre D. și VV., cercetat în dosarul nr. x/2011 al DIICOT – ST Alba

În acest dosar s-au efectuat, ca urmare a sesizării din oficiu din 30.06.2011, cercetări față de VV. ș.a. pentru infracțiuni economice. Cercetările au fost efectuate de inculpatul A. și D.. Acesta din urmă a dispus reținerea persoanelor cercetate, însă propunerea de arestare preventivă a fost respinsă. Ulterior a fost întocmit rechizitoriul.

La ședințele de judecată a participat martora TT., procuror la DIICOT – QQ. Înainte de termenul din 23.01.2013, inculpatul D. a intervenit la TT., rugând-o să nu mai solicite prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru familia VV., întrucât unul dintre copii are probleme de sănătate, fiind tratat la o clinică din Germania. Martora nu a dat curs solicitării inculpatului și l-a informat pe procurorul-șef RR. despre incident.

În ceea ce privește interesul inculpaților A. și B. Mirel pentru promovarea acestuia din urmă în funcția de șef al serviciului de combatere a criminalității economico-financiare din cadrul BCCO Alba Iulia, s-a reținut că, începând cu luna august 2012, după decesul numitului N. (fost șef al Serviciului de combatere a criminalității economico-financiare), inculpatul A. a încercat să poziționeze pe funcția respectivă o persoană de încredere, în vederea deținerii în continuare a controlului pe anumite dosare. S-a arătat că acest scop rezultă inclusiv din modul în care a decurs ancheta în dosarele privind pe GG., coroborat cu modalitatea de înregistrare a acestor cauze la BCCO, cu făptuitori anonimi, precum și cu relațiile existente între A., D., B. Mirel, pe de o parte, și GG. și HH., pe de altă parte, împrejurări ce îndreptățesc bănuiala existenței unor interese oculte pe zona cauzelor economice.

Astfel, inculpatul A., în ziua înmormântării lui N., l-a abordat pe E., solicitându-i numirea inculpatului B. Mirel în funcția respectivă. S-a arătat că, deși inculpatul A. a negat acest fapt, susținând că nu s-a pus niciodată în discuție numirea lui B., ci că, din contră, E. i-ar fi transmis cu acel prilej că dorește să îl delege pe numitul WW., probele administrate în cauză au relevat contrariul. Deși a existat o discuție despre delegarea lui WW., aceasta nu s-a materializat, iar modul în care inculpatul A. a descris aceste împrejurări este oarecum diferit de cel expus de martorul WW..

S-a menționat că atât E., cât și mai mulți martori, ofițeri BCCO, au relatat că inculpatul A. i-a propus lui E., în ziua respectivă, numirea inculpatului B. Mirel în funcția de șef al SCCEF.

Martorul MM., ofițer de poliție, a menționat că, personal, are cunoștință de discuția dintre E. și inculpatul A., în care acesta din u