ÎCCJ, Decizia nr. 30/2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

JUDECATA ÎN FOND

Prin Sentința penală nr. 137 din 31 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secție penală în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., prin înlăturarea dispozițiilor art. 309 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 67 din C. pen. raportat la art. 297 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. (1) din C. pen., a suspendat executarea pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul i-a fost pus în vedere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul uneia dintre următoarele instituții: Administrația Domeniului Public București - Sector 1 sau Arhiepiscopia Bucureștilor, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Conform art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni, ale nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor dispuse pe durata termenului de supraveghere.

A fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 112 lit. e) din C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 267.577 euro (echivalent 1.248.487,52 RON), bunuri dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța nr. x/2017 din data de 20. martie 2018, astfel cum a fost modificată prin încheierea nr. 309 din 17 mai 2018 a Judecătorului de Cameră preliminară de la Înalta Curte (Dosar nr. x/2018), până la concurența sumei de 267.577 euro (echivalent 1.248.487,52 RON), asupra următoarelor bunuri, proprietatea inculpatului A.:

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 1.900 mp din acte și de 1.732 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. Jiu;

- cotă parte de 1/2 din imobilul situat în loc. Răchiți, jud. Gorj, constând în teren intravilan în suprafață de 5.100 mp din acte și de 5.307 mp - măsurată, imobil înscris în Cartea Funciară nr. x a loc. Runcu - O.C.P.I. Gorj - B.C.P.I. Tg. Jiu.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 145.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din 22 martie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, în perioada martie - septembrie 2009, inculpatul A., în calitate de secretar de stat la Ministerul Educației, a încheiat cu Fundația B. actul adițional nr. x iunie 2009 la contractul de locațiune nr. x/30 aprilie 2004, privind C.

Actul adițional nr. x iunie 2009 a fost încheiat de inculpat cu încălcarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, în lipsa unei aprobări date printr-o hotărâre de guvern și fără organizarea unei licitații publice, în condițiile legii, precum și, în lipsa avizului direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului.

La momentul încheierii actului adițional, Ministerul Educației se afla în proces cu Fundația B. tocmai pentru rezilierea contractului de locațiune nr. x/30 aprilie 2004 încheiat între RA-APPS și Fundația B. deoarece terenurile și construcțiile aferente Bazei C. fuseseră trecute în domeniul public al statului prin Hotărârea de Guvern nr. 160/2005.

Inculpatul a încheiat actul adițional cu Fundația B. în condiții total dezavantajoase pentru Ministerul Educației, fiind stabilită o chirie lunară de 9000 euro/lună, în condițiile în care valoarea reală de piață a acesteia era de 111.825,36 euro/lună.

Conform acuzației, pentru a crea aparența de legalitate a actului, în cuprinsul acestuia s-a prevăzut acordarea, de către Fundația B., a unor facilități pentru elevi estimate în mod nejustificat la o valoare de 400.000 euro/an, deși acestea nu puteau fi cuantificate în nici un mod. Astfel, scopul pentru care C. fusese trecută în proprietatea publică a statului și administrarea Ministerului Educației prin H.G. nr. 160/2005 îl constituia desfășurarea unor activități științifice, culturale, sportive și artistice de performanță, în timp ce Fundația a folosit baza în scopuri comerciale, inclusiv prin subînchirierea parțială către firme al căror obiect de activitate este alimentația publică, acțiuni de divertisment ori tratamente de întreținere și relaxare (restaurante, cluburi, baruri, fitness, SPA), pe terenul proprietate publică a statului funcționând terase, pizzerii, cluburi, baruri ș.a.

Conform acuzației, după semnarea actului adițional, inculpatul A. nu l-a transmis celorlalte direcții din cadrul ministerului, iar facilitățile prevăzute în act nu au fost acordate în perioada 2009 - 2013.

Din examinarea actelor legislative raportat la starea de fapt reținută prin rechizitoriu, instanța de fond a constatat că, la momentul semnării actului adițional nr. x iunie 2009, imobilul C. se afla în proprietatea publică a statului și, prin urmare, orice activitate de închiriere - inițiată la acest moment - trebuia să fie în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, în vigoare, respectiv art. 14 și 15 din Legea nr. 213/1998, dispoziții care reglementau cadrul legal prin îndeplinirea a trei condiții exprese:

(1) închirierea bunului proprietate publică a statului să fie aprobată printr-o hotărâre a Guvernului,

(2) contractul de închiriere să se încheie de către titularul dreptului de administrare și

(3) închirierea acestor bunuri să se facă prin organizarea unei licitații publice, în condițiile legii.

Se reține că primul contract de locațiune nr. 269/30 aprilie 2004 avea în vedere acest imobil ca aparținând proprietății private, nu publice, însă actul adițional a fost încheiat în anul 2009 când erau în vigoare și erau incidente situație din cauză dispozițiile Legii nr. 213/1998, la care s-a făcut referire anterior.

Teza apărării, potrivit căreia, regimul actului adițional urmează regulile aplicabile contractului la data încheierii acestuia, nu a putut fi acceptată, tocmai datorită schimbărilor intervenite în privința naturii juridice a obiectului contractului.

Astfel, dacă inițial, la data încheierii contractului de închiriere, bunul se afla în circuitul civil, fiind bun proprietate privată, existând posibilitatea închirierii acestuia, după transferul în domeniul public al statului, bunul nu mai putea forma obiectul unei închirieri, fiind supus regimului specific de administrare a bunurilor din patrimoniul public.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, putând fi date în administrare, concesionate și închiriate în condițiile legii, în cazul închirierii operând, desigur, alte cerințe, deosebite de închirierea recunoscută în dreptul comun, pentru bunurile proprietate privată.

Pe cale de consecință, s-a constata că din moment ce bunul în cauză a suferit o schimbare a naturii juridice, fiind trecut din domeniul privat în domeniul public al statului, nu mai pot fi recunoscute efectele contractului de închiriere încheiat inițial, devenind caduce implicit efectele actului adițional la acest contract.

Astfel, prin actul adițional nr. x iunie 2009 au fost prevăzute modificări substanțiale, cu privire la termenul contractului, la contractele de concesiune:

- potrivit art. 11 din actul adițional, locatorul convenea cu locatarul prelungirea contractului cu 25 de ani, respectiv până la data de 05 martie 2034: "Prezentul contract se încheie pe o perioadă de 25 de ani, începând cu data de 05 martie 2009, până la data de 05 martie 2034. Contractul va putea fi prelungit cu acordul ambelor părți contractante pe bază de act adițional" (deși contractul de locațiune nr. x/30 aprilie 2004 încheiat pentru o perioadă de 10 ani între RAAPPS și Fundația "B." urma să expire la data de 05 martie 2014);

- prin clauzele prevăzute în actul adițional, la pct. III, locatarului i s-a dat libertatea cesionării drepturilor din contract și a asocierii în participațiune cu bunurile proprietate publică a statului, având obligația de a informa locatorul cu privire la asocieri sau cesiuni de drepturi, în condițiile în care încheierea unui contract de închiriere/concesiune pentru bunuri proprietate publică a statului se efectuează, conform legii, doar prin licitație publică;

- locatorul a acceptat să fie informat ulterior despre orice îmbunătățiri, amenajări și instalații la bunurile închiriate, deși locatarul Fundația "B.", în perioada 2004 - 2009, a încălcat în mod frecvent prevederile art. 8 din contractul de locațiune nr. x/30 aprilie 2004 (după cum a constatat Curtea de Conturi a României cu ocazia controlului din 2013 - dosar urmărire penală). Astfel, s-a constatat faptul că: a) a efectuat îmbunătățiri, amenajări și instalații la bunurile închiriate fără acordul scris al locatorului (perioada 2007 - 2009); b) a edificat o serie de construcții și s-a asociat în participațiune cu bunuri care făceau obiectul contractului, fără acordul prealabil în scris al locatorului. Astfel, a obținut autorizații de construire și a edificat construcții, precum: spații alimentație publică - D. (conform autorizației de construire nr. x/27 februarie 2007), centru de întreținere (conform autorizației de construire nr. x/17 iulie 2008), centru de întreținere, sală evenimente și restaurant (autorizație de construire nr. x/08 aprilie 2009). După încheierea actului adițional nr. x iunie 2009, a continuat să efectueze îmbunătățiri, amenajări și instalații, fără a-l informa pe locator în legătură cu acestea, deși și-a asumat această obligație.

De altfel, Fundația B. a efectuat lucrări de construcții, modificări, extinderi etc, și în perioada când se afla în proces cu Ministerul Educației și Cercetării pentru încetarea contractului de locațiune (2005 - 2009).

Totodată, prevederile actului adițional nr. x iunie 2009 în legătură cu acordarea și derularea facilităților nu s-au aplicat. Programul la care s-au angajat părțile contractante pentru derularea facilităților nu a fost întocmit/stabilit până la acea dată, astfel că, Fundația B. nu a pus la dispoziția ministerului facilități sub formă de abonamente pentru perioada 05 martie 2009 - 30 iunie 2013.

- modificări la capitolul II - plata chiriei din contractul de locațiune nr. x/2004 în sensul că, pe lângă chiria de 9000 euro/lună (la care se adaugă TVA), s-a stabilit acordarea de facilități în sumă de 400.000 euro/an, gratuit de către Fundația B., care urmau să se deruleze conform unui program stabilit ulterior încheierii actului adițional, agreat de ambele părți (programul la care s-au angajat părțile contractante pentru derularea facilităților nu a fost întocmit/stabilit, iar la data efectuării acțiunii de verificare de către Curtea de Conturi a României la Ministerul Educației - iunie 2013 - s-a constatat faptul că prevederile actului adițional în legătură cu acordarea și derularea facilităților nu s-au aplicat).

Având în vedere principiul potrivit căruia accesoriul urmează soarta lucrului principal, s-a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 166 din Legea învățământului nr. 84/1995 (modificată și completată prin Legea nr. 354 din 15 iulie 2004, publicată în M. Of. nr. 687 din 30 iulie 2004), ci dispozițiile Legii nr. 213/1998. Astfel, dispozițiile legale menționate reglementează activitatea de închiriere a bunurilor, inclusiv a terenurilor, disponibile temporar, însă doar cu privire la cele aflate în patrimoniul instituțiilor de învățământ superior de stat sau în administrarea acestora. Or, în cauză, ulterior intrării în vigoare a acestei legi, prin Hotărârea de Guvern nr. 160 din 03 martie 2005, publicată în M. Of. nr. 215 din 14 martie 2005 a fost modificată situația juridică a Bazei C., prin trecerea acesteia în proprietatea publică a statului, chiar dacă rămânea în administrarea Ministerului Educației. Prin urmare, inculpatul a încălcat dispoziții prevăzute de legislația primară - prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică - fapta reținută în sarcina sa corespunzând elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Distinct de încălcarea acestui cadru legal, din examinarea actelor dosarului, a rezultat că inculpatul A. a încheiat actul adițional și în lipsa avizului direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului, astfel cum impunea procedura pentru acest tip de acte.

Existența faptei de abuz în serviciu, sub aspectul conținutului juridic obiectiv și subiectiv prevăzut în norma de incriminare, rezultă din coroborarea probelor testimoniale cu înscrisurile administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, precum și cu proba cu caracter științific efectuată în cursul judecății.

Astfel, din coroborarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale și menținute în cadrul cercetării judecătorești, de către martorii E. (director general adjunct la Direcția Generală Juridică și Control din cadrul Ministerului Educației), F. (director general la Direcția Generală Buget Finanțe Patrimoniu și Investiții) și G. (director general la Direcția Generală Logistică), a rezultat că aceștia nu au avut cunoștință de existența actului adițional, fiindu-le prezentat doar la epuizarea mandatului inculpatului A., când cutuma impunea semnarea tuturor documentelor din minister.

În acest context au fost apreciate ca fiind relevante: declarația martorului E. (declarația dată în fața instanței la data de 26 septembrie 2019), declarația martorului G. (declarația în fața instanței la termenul din 26. septembrie 2019), care se coroborează cu declarația martorului E., prezent în aceleași împrejurări în cabinetul inculpatului A. - ministru secretar de stat din cadrul Ministerului Educației și cu declarația dată de martorul F.

În cursul urmăririi penale, martorilor le-a fost prezentat actul adițional purtând semnăturile din partea Direcției Generale Juridice, E. cu numele în clar și cu semnătură, Direcția logistică cu numele G. cu o semnătură, Direcția Generală Buget Finanțe cu numele F. și semnătură.

Toți martorii au susținut că semnătura de pe acest act adițional nu le aparține, aspect pe care l-au adus la cunoștință în momentul audierii de către procuror.

Aceleași împrejurări au fost relatate de către martori și în cursul cercetării din faza de urmărire penală .

Chiar dacă inculpatul A. nu a recunoscut aceste aspecte, instanța de fond a reținut, contrar susținerilor apărării, că deși acești martori au avut calitatea de persoane acuzate - și prin urmare nu s-ar putea da o relevanță mai mare informațiilor ce reies din declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale - valoarea probatorie a declarațiilor acestora nu este afectată, fiind validată în cursul cercetării judecătorești, prin audierea în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, în fața instanței. Prin urmare, în lipsa altor elemente de natură să le invalideze, aceste probe testimoniale fac parte din materialul probator avut în vedere la analiza acuzației aduse inculpatului A.

Chiar dacă, din declarațiile martorilor sus-menționați a rezultat că inculpatul nu a insistat în solicitarea adresată martorilor de a semna pe verso-ul actului adițional nr. x din 23 iunie 2009, ulterior acest act conținea semnăturile necesare pentru legalitatea lui. Martorii F., G., H. și E. nu și-au recunoscut semnăturile, iar conform raportului de expertiză criminalistică nr. x din data de 14 decembrie 2017, a rezultat că semnăturile executate pe verso-ul contractului nu aparțin martorilor.

Prin urmare, în condițiile în care, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. x din data de 14 decembrie 2017 s-a concluzionat că semnăturile directorilor din cadrul direcțiilor de specialitate sunt falsificate, aspect confirmat și de declarațiile martorilor F., E., G., H., concluzia care se impune este că nu a existat avizul direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului.

Edificatoare, în acest sens, au fost apreciate relatările cuprinse în declarațiile date în calitate de martori în fața instanței - menționate mai sus în expunere - de către E., F. și G., din care a reieșit demersul inculpatului A. de a acoperi această lipsă de conformitate a actului și de a-i conferi o aparență de legalitate, prin semnarea acestuia și de către reprezentanții direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului, astfel cum le-a solicitat la sfârșitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie 2009, la finalul mandatului.

Din verificarea actelor dosarului, instanța de fond a identificat 32 de contracte semnate de inculpatul A. pentru ministrul I., toate îndeplinind condiția datării, a semnăturii Secretarului General, precum și ștampila direcției inițiatoare .

Toate aceste contracte, precum și actele adiționale încheiate de minister și care au un obiect similar prezintă semnătura reprezentanților direcțiilor de specialitate și ștampila direcției inițiatoare, lucru pe care actul adițional nu îl prezintă. De asemenea, actul cu semnăturile reprezentanților direcțiilor de specialitate rămânea la minister.

Instanța de fond a reținut că toate aceste elemente conturează, fără dubiu, concluzia că inculpatul A. avea cunoștință de procedura care prevedea obligativitatea semnării contractelor de către direcțiile de specialitate din minister, precum și înaintarea spre comunicare, către acestea, a actului adițional la un contract.

În ce privește nota de fundamentare care ar fi stat la baza actului adițional, s-a constatat că aceasta nu este înregistrată, datată și nu a fost găsită în original în cadrul Ministerului Educației. Sub acest aspect, este reală împrejurarea că martora I. a relatat că, pe această notă, există semnătura sa, însă reprezenta doar faptul că a luat la cunoștință de existența notei de fundamentare, nefiind un acord în sensul încheierii unui astfel de contract.

În fața instanței, au fost audiați martorii încuviințați în apărarea inculpatului la termenul din 23 ianuarie 2020, printre care J. - la termenul din 27 mai 2021, K. - la termenul din 30 septembrie 2020, L. - la termenul 15 octombrie 2020, declarații care nu modifică starea de fapt expusă anterior.

Astfel, martora J., care a exercitat, în perioada iunie - iulie 2009, funcția de secretar la cabinetul inculpatului A., a arătat că: "(...) s-a prezentat la cabinet d-na director K. care a prezentat un act adițional încheiat între Ministerul Educației și Fundația M. (...). Doamna director a venit să-l informeze pe inculpatul A. cu privire la această eroare materială, după care inculpatul a luat legătura cu doamna I., telefonic, conversația purtându-se pe difuzor care i-a prezentat situația doamnei ministru, i-a solicitat să îndrepte această eroare materială, fiind de acord să fie trecut în locul domnului M., domnul B.".

Martora K., care a exercitat funcția de șef de cabinet în cadrul ministrului educației, în perioada ianuarie 2009 - septembrie 2009, a relatat că: "s-a prezentat la minister B. sau o altă persoană în calitate de reprezentant al fundației. Mi-a adus la cunoștință faptul că actul adițional nr. x din 23 iunie 2009 conținea o eroare în sensul că la locatar era trecut numele M., în loc de B.. Întrucât doamna ministru I. nu era în acel moment în minister am luat legătura telefonic cu dumneaei, i-am spus despre ce este vorba și am intrat în cabinetul domnului A., dumnealui fiind singurul secretar de stat care avea delegare de semnătură. Îmi amintesc că în prezența mea, inculpatul A. a luat legătura cu I. și a primit consimțământul de a înlătura eroarea din actul adițional. Îmi amintesc că în cabinetul inculpatului A. se aflau două persoane, respectiv J. și domnul L.".

Martorul L., audiat în fața instanței, la data de 15 octombrie 2020, a arătat că: "Știu că actul adițional a fost încheiat până la urmă, pe care l-am văzut ulterior, respectiv în cursul lunii iunie, iulie 2009. Știu că la un moment dat, i-a fost prezentat inculpatului A. de către K. actul adițional în care era strecurată o eroare materială, în sensul că era trecută nu Fundația B., ci Fundația M.. Inculpatul A. a întrebat-o pe K. dacă doamna ministru cunoaște despre această eroare. Doamna ministru cunoștea despre această eroare și a dispus modificarea actului adițional".

Deși declarațiile celor trei martori se coroborează sub mai multe aspecte, printre care conținutul discuțiilor purtate și cel al persoanelor implicate sau prezente la acel moment, instanța de fond a reținut că relatările acestora sunt infirmate de declarațiile date de martora I., care a relatat următoarele: "În perioada 2001 - 2003 exercitam funcția de ministru în cadrul Ministerului Educației și Cercetării. Urmare a discuțiilor pe care le-am avut în acea perioadă cu reprezentanții direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului, s-a ajuns la concluzia înființării unui Centru Național de Excelență în cadrul căruia să fie pregătiți copiii la un nivel performant pentru a putea participa la olimpiadele de profil. Acest Centru de Excelență urma să funcționeze la C. și, de asemenea, la nivel teritorial să fie înființate subunități ale aceluiași centru și cu aceleași obiective. Cunosc faptul că la nivelul anului 2001 C. nu avea infrastructura necesară susținerii unui asemenea proiect de anvergură, astfel încât a fost necesară încheierea unui contract de cooperare între Ministerul Educației și Fundația B. În cadrul acestui contract de cooperare reprezentanții Bazei C., mai exact B. se angaja să facă investiții pe care să le pună la dispoziția ministerului, ministerul educației neavând niciun fel de obligație.

Ca și procedură de încheiere a acestui contract de cooperare, ca de altfel și a altor contracte, cunosc faptul că în prealabil documentația era verificată de către departamente de specialitate din cadrul ministerului, care își dădeau un aviz negativ sau favorabil, după caz.

Cu privire la acest contract de cooperare, cred că au fost date toate avizele, inclusiv avizul de legalitate. Personal nu îmi amintesc să fi avut întâlniri instituționale cu reprezentanții Bazei C., mai precis cu B. și cu siguranță, direcțiile de specialitate din minister au purtat astfel de întâlniri.

(...) În perioada decembrie 2008 - septembrie 2009 am exercitat aceeași funcție de ministru în cadrul Ministerului Educației. În această perioadă am luat cunoștință de existența acestui contract de locațiune și am observat că a fost încheiat pe o perioadă de 10 ani, până la data de 3.05.2014. Această perioadă a fost extrem de aglomerată, pe de o parte, în raport de problemele care trebuiau rezolvate la N., iar, pe de altă parte, de necesitatea finalizării Codului educației. Îmi amintesc faptul că în această perioadă am avut întâlniri oficiale cu reprezentantul Bazei C., care și-a manifestat intenția de a încheia un act adițional la contractul de locațiune amintit anterior, cu propuneri de a aduce îmbunătățiri contractului inițial, în favoarea Ministerului Educației.

În calitate de ministru, am refuzat această propunere, în condițiile în care contractul de locațiune încheiat în 2004 avea valabilitate 10 ani, respectiv până în 5 martie 2014.

Cunosc însă faptul că documentația întocmită de către reprezentantul Bazei C. a fost prezentată direcției de specialitate din cadrul ministerului, care a elaborat un răspuns de care eu am luat act (...).

Cât privește actul adițional nr. x din 23 iunie 2009 precizez faptul că am luat cunoștință de existența acestuia mult mai târziu, cred că în cursul anului am 2014, în cadrul unei emisiuni televizate. Nu am semnat acel act adițional, nu am avut cunoștință de împrejurările în care a fost întocmit, observând însă că poartă un număr de înregistrare dat de la registratura ministerului.

În perioada decembrie 2008- septembrie 2009, i-au fost delegate inculpatului A. atribuțiile care priveau competențele de a încheia contracte. A fost emis ordin în condițiile legii.

Pe actul adițional în discuție nu era semnătura mea, ci cred că a domnului A.. Eu am văzut doar actul adițional în copie, și nu în original. Din conținutul actului adițional am văzut doar prima pagină și ca atare nu știu dacă mai exista o altă pagină cu semnăturile persoanelor care reprezentau direcțiile de specialitate.

(...) Despre actul adițional încheiat în 2009, nu am purtat discuții cu domnul A., pe de o parte întrucât avea competența deplină să se ocupe de acest aspect, iar pe de altă parte, de perioada încărcată din acea vreme.

(...) Nu îmi amintesc să fi semnat un act adițional la contractul de locațiune, în care să fi fost trecut la locator M. Actul adițional cu semnătura la locatar a lui M. mi-a fost prezentat la parchet. Mi s-a arătat o copie, și pe acea copie era semnătura mea".

Audiat în fața instanței, la termenul din 21.10.2021, martorul B. a arătat că "doamna Ministru a fost de acord cu încheierea actului adițional, de altfel pe toată durata negocierilor și a colaborării cu Ministerul Educației doamna ministru a adoptat o atitudine pozitivă".

Instanța de fond a reținut că, și în contextul existenței acestor discuții dintre inculpat cu martora I., precum și ale martorei cu martorul B. (întâlniri oficiale confirmate de martoră în declarația dată în cursul cercetării judecătorești), această împrejurare de fapt nu îl absolvă de răspundere penală pe inculpat, în condițiile în care avea obligația, în virtutea legii și a ordinului de delegare emis în condițiile legii, să verifice dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile actului adițional pentru încheierea sa legală.

Astfel, prin Ordinul nr. 3307 din data de 02 martie 2009, au fost stabilite atribuțiile și delegarea competenței de ordonator principal de credite a inculpatului A., Secretar de Stat în cadrul Ministerului Educației, fiind delegată acestuia competența de a exercita atribuțiile de ordonator principal de credite pentru repartizarea creditelor bugetare aprobate, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor finanțate din bugetul Ministerului Educației, precum și semnarea actelor normative și a contractelor, inclusiv cele ale proiectelor finanțate din fonduri europene sau împrumuturi interne ori internaționale .

Înalta Curte a evidențiat faptul că inculpatul A. avea ordin dat de Ministrul Educației I. și, în baza acestuia, era îndrituit să semneze orice contract/act adițional, astfel că trebuia să cunoască condițiile de semnare, prevăzute de lege, a acestor acte.

Edificatoare, sub acest aspect, au fost apreciate numeroasele contracte semnate de inculpat, atașate la dosar, din care rezultă că știa procedura, exigențele de formă și circuitul legal al acestor acte în cadrul ministerului.

Astfel, în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. x/15.11.2017, Ministerul Educației a transmis un număr de 107 contracte încheiate în anul 2008 și 65 de contracte încheiate în anul 2009.

Din analiza contractelor de mai sus a rezultat că toate au menționată data încheierii, care corespunde cu data intrării în vigoare, procedură încălcată în cazul actului adițional nr. x iunie 2009, pentru care data intrării în vigoare este anterioară datei la care a fost înregistrat la Departamentul Relații cu Publicul. Toate contractele poartă semnătura Secretarului General, care nu există în cazul actului adițional nr. x iunie 2009.

Totodată, au fost identificate 32 de contracte semnate de inculpatul A. pentru ministrul I., toate îndeplinind condiția datării, a semnăturii Secretarului General, precum și ștampila direcției inițiatoare .

După semnarea actului adițional, inculpatul A. nu l-a transmis celorlalte direcții din cadrul ministerului, iar facilitățile prevăzute în act nu au fost acordate în perioada 2009 - 2013.

Referitor la facilitățile de care ar fi trebuit să beneficieze elevii (facilități evaluate în actul adițional la suma de 400.000 euro/an), au fost audiate, la urmărirea penală, în calitate de martori, persoanele care și-au desfășurat activitatea în cadrul Palatului Național al Copiilor, în calitate de antrenori și profesori (martorul O.; martorul P.; martorul Q.; martora R.; martora S. .

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați, la termenul din 12 septembrie 2019 martora R., la 26 septembrie 2019 martorii S. și Q., O., iar la 05 decembrie 2019 martorul P., declarațiile acestora confirmând imposibilitatea utilizării Bazei C. pentru antrenamente cu copiii începând cu anul 2008, dat fiind că au fost impuse condiții care nu puteau fi respectate de cadrele didactice, părinți și copii.

Dat fiind că infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, urmarea imediată a acțiunii inculpatului constă în paguba produsă în patrimoniul Ministerului Educației în sumă de 267.577 euro (echivalent 1.248.487,52 în RON) și, respectiv, un folos patrimonial în același cuantum, în favoarea Fundației B.

Latura subiectivă a infracțiunii este caracterizată de intenția directă sau indirectă, cu care trebuie să acționeze subiectul activ atunci când săvârșește fapta ce definește elementul material al laturii obiective.

Din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat că inculpatul A. a acționat cu intenție raportat la întreaga activitate de semnare a actului adițional, dovadă în acest sens fiind și implicarea sa efectivă, astfel cum reiese din împrejurările de fapt.

Din materialul probator analizat în cauză, a rezultat că inculpatul A. a semnat actul adițional nr. x iunie 2009 la contractul de locațiune nr. 269/30 aprilie 2004, privind C., fără a exista o aprobare dată printr-o hotărâre de guvern, fără organizarea unei licitații publice în condițiile legii, precum și în lipsa avizului direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului, în condițiile în care terenurile și construcțiile aferente Bazei C. se aflau în proprietatea publică a statului.

La momentul semnării actului adițional, se afla în curs de judecată cererea formulată de Ministerul Educației tocmai pentru încetarea contractului de locațiune nr. 269/30 aprilie 2004, dat fiind că terenurile și construcțiile aferente Bazei C. fuseseră trecută în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Educației.

În lipsa avizelor direcțiilor de specialitate, inculpatul A. a fost singura persoană din cadrul ministerului care s-a implicat în semnarea actului adițional nr. x iunie 2009, dat fiind că numărul de înregistrare al acestuia a fost solicitat chiar de la "Cabinetul Secretarului de Stat A." după cum rezultă din declarația dată în calitate de martor de numitul E., care a arătat că: "(...) am solicitat Compartimentului de Registratură să precizeze dacă numărul de înregistrare a fost emis și dacă este în posesia exemplarului original. Mi s-a spus verbal că acel număr este real, că există numărul, că a fost solicitat de Cabinetul Secretarului de Stat A., dar că nu este în posesia documentului (...)".

Depoziția martorului a fost confirmată și de conținutul declarației martorei T., referent la Registratura Cabinetului Ministrului în perioada 2003-2013, audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, la data de 07 noiembrie 2019, aceasta relatând că: "în ceea ce privește actul adițional, știu că l-am înregistrat, dar nu știu cine mi l-a adus. De cele mai multe ori eram chemată de la cabinetul ministrului fiindu-mi date mai multe înscrisuri pe care ulterior le înregistram și le duceam înapoi pentru a fi pusă rezoluția de persoanele care aveau atribuții în acest sens".

După refuzul reprezentanților direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului, respectiv martorii E., G. și F., de a semna actul adițional nr. x iunie 2009, inculpatul A. a ascuns existența actului adițional pe care nu l-a comunicat către direcțiile de specialitate, cel puțin către Direcția economică, care avea atribuții în supravegherea încasării chiriei lunare de 9000 euro, singurul exemplar original al înscrisului aflându-se doar la Fundația B., înscris prezentat în original în cursul urmăririi penale.

Pentru a justifica chiria de doar 9000 euro/lună, au fost prevăzute anumite facilități de care să beneficieze elevii (facilități evaluate în mod nejustificat la suma de 400.000 euro/an), deși la momentul încheierii actului, Fundația B. schimbase scopul utilizării Bazei C. (care era desfășurarea unor activități științifice, culturale, sportive și artistice de performanță), folosind-o în scopuri comerciale, inclusiv prin subînchirierea parțială către firme al căror obiect de activitate este alimentația publică, acțiuni de divertisment ori tratamente de întreținere și relaxare (restaurante, cluburi, baruri, fitness, SPA), pe terenul proprietate publică a statului funcționând restaurante, cluburi, baruri ș.a.

Prin adresa nr. x/10 octombrie 2017, Ministerul Educației a transmis în fotocopie (neexistând forma originală) o Notă, neînregistrată și nedatată, privind propunerea încheierii unui act adițional la contractul de locațiune nr. x/2004 încheiat între Ministerul Educației și Fundația B., iar prin adresa nr. x/17.10.2017, Ministerul Educației a comunicat că nu se cunoaște cine a întocmit această Notă și nici circuitul acesteia .

Instanța de fond a reținut că inculpatul a cunoscut caracterul nelegal al actului adițional nr. x iunie 2009, fapt care rezultă și din împrejurarea că, după semnarea actului, a încercat să ascundă existența acestuia prin faptul că nu l-a comunicat direcțiilor de specialitate din minister, iar facilitățile prevăzute în act nu au fost acordate în perioada 2009 - 2013.

În cursul urmăririi penale, Ministerul Educației a înaintat, în fotocopie, un înscris având un conținut identic cu actul adițional nr. x iunie 2009, purtând același număr de înregistrare scris olograf, dar fără a avea ștampila de la compartimentul Relații cu publicul, cu mențiunea că, în dreptul rubricii "locatar", este trecută Fundația M. Înscrisul este semnat, din partea Ministerului Educației și Cercetării, de ministrul I., fără a exista nicio altă semnătură a direcțiilor de specialitate din cadrul ministerului .

Din punct de vedere juridic acest înscris nu a produs nicio consecință juridică, singurul act care a produs consecințe juridice este actul adițional nr. x iunie 2009, semnat, din partea Ministerului Educației, de inculpatul A. și, din partea Fundației B., de martorul B., fiind singurul act prezentat în original și în copie autentificată, prin care s-a și renunțat la procesul care avea ca obiect încetarea contractului de locațiune nr. x/30 aprilie 2004.

Actul adițional nr. x iunie 2009 semnat de inculpatul A. nu poate fi considerat ca fiind o rectificare a înscrisului prezentat în copie de către Ministerul Educației purtând mențiunea greșită a locatarului de "Fundația M.", în condițiile în care acesta din urmă nu există în original, nu are avizele direcțiilor de specialitate și nu a fost cunoscut de reprezentanții Ministerului Educației până la data de 05 decembrie 2017 când fostul Ministru al Educației U. l-a găsit într-un seif din birou .

Prin adresa nr. x/19 decembrie 2017, Ministerul Educației a comunicat că în arhiva ministerului nu se află predat, în formă originală sau copie, Actul adițional la contractul de locațiune nr. x/20 aprilie 2004, având nr. x/23 iunie 2009, în care figurează ca locator Ministerul Educației, iar ca locatar, Fundația M.

În raport de cele dezvoltate anterior, s-a reținut că inculpatul a conceput fapta și urmările acesteia, conștientizând și urmărind producerea acestora.

Latura civilă

Analizând raportul de expertiză tehnică judiciară de construcții și evaluări imobiliare dispus de instanță și având ca obiectiv "Stabilirea valorii de piață (de circulație) a chiriei aferente imobilului din Municipiul București, str. x, denumit "C." (teren + construcții, așa cum au fost preluate la nivelul anului 2001 prin Contractul de Cooperare nr. x/28.09.2001- încheiat între Ministerul Educației și Cercetării și Fundația "B."), pentru perioada 23 iunie 2009, dată la care se pretinde că a fost încheiat actul adițional nr. x/23.06.2009, semnat de inculpatul A., până la data de 22 martie 2018, data întocmirii rechizitoriului", Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că au fost avute în vedere toate elementele necesare pentru stabilirea unui prejudiciu exact, cert, exigibil.

Expertul a avizat istoricul construcțiilor și a terenului prin compararea planurilor topografice din 1957, actualizate în 1966, 1989, planul topografic din 2004 întocmit de expert V., unde au fost identificate atât construcțiile, cât și terenurile de sport indicate în inventarul din 2001, dar și construcțiile noi: bazin înot, sală de gimnastică, restaurant, terenuri de tenis acoperite, precum și o clădire în construcții.

De asemenea, s-a avut în vedere planul topografic din 2017 întocmit de expert W., dar și istoricul administrării și închirierii bazei după anul 1989.

În ceea ce privește situația terenului, aceasta este descrisă la pct. VII din Raportul de expertiză, reținându-se că baza sportivă C. are ca vecinătăți: la nord, lacul Tei, total litoral 516 m; la sud-vest, Bd. x; la sud- est, str. x și în continuare baza sportivă RR.

Suprafața terenurilor a fost indicată diferit în planurile topografice, astfel:

- planurile actualizate în 1966 și în 1989 nu indică suprafața terenului

- planul V. din 2004 indică în total 57.094 mp, suprafață care a fost preluată în Contractul nr. x/2004 încheiat între Ministerul Educației și Fundația B.

- planul X. din 2007 și planul W. din 2017 cu suprafața de 57.756 mp.

Expertul a avut în vedere planul întocmit de V. în condițiile în care s-a apreciat ca fiind cel mai apropiat de anul 2001, explicându-se motivele pentru care nu au fost avute în vedere celelalte planuri.

Descrierea construcțiilor (1 - 32) este prezentată în capitolul VIII al raportului, reținându-se că valoarea costurilor în 2009 a avut în vedere prețurile unitare din Cataloagele de reevaluare din 1964, actualizate.

Alegerea metodei de evaluare a imobilului a fost descrisă în capitolul IX.3 al Raportului de expertiză tehnică, reținându-se că: "întrucât există suficiente informații de piață - tranzacții efective - și având în vedere CMBU, cea mai potrivită metodă de evaluare a chiriei de piață este comparația cu contractele de închiriere (...). Terenul bazei C. nu poate fi comparat cu terenuri intravilane construibile, incluse în categoria Curți Construcții și pe care se pot edifica clădiri până la P+14".

În ceea ce privește evaluarea au fost avute în vedere (capitolul X) contractele de închiriere a unor baze sportive similare (Y.; Stadionul Național KK.; LL.; Baza MM.; Baza NN.; Clubul OO. București; Stadionul Z.), chiriile de piață pentru imobile (închirieri construcții pentru cazare, vestiare, grupuri sanitare, birouri, ateliere; închirieri construcții pentru spații comerciale, chioșcuri, terase; închirieri terenuri de tenis, de fotbal și volei; închirieri terenuri și dotări plaje, parcări; închirieri hale metalice; suprafețe închiriabile, tipuri de chirii pe intervale lunare și totale în perioada 23. iunie 2009 - 23 iunie 2013 și în perioada 24 iunie 2013 - 22 martie 2013, defalcate pe construcții, teren liber și total.

Răspunzând astfel la obiectivele expertizei în capitolul XI, se arată: chiriile lunare și totale în perioada 23 iunie 2009 - 23 iunie 2013, total 48 luni și în perioada 24 iunie 2013 - 22 martie 2013, total 57 luni, defalcate pe construcții, teren liber și total, în euro sunt total general 23 iunie 2009 - 22 martie 2018 - 105 luni - 1,212,577 euro, iar în echivalent RON la cursul BNR din 22 martie 2018: 5,657,763 RON.

Prin urmare, raportat la suma efectiv plătită de Fundația B. de 945.000 euro (9000 euro/lună x 105 luni în perioada iulie 2009 - martie 2018), diferența dintre valoarea reală de piață a chiriei fiind în sumă totală de 1,212,577 euro, a rezultat un prejudiciu efectiv de 267.577 euro (echivalent 1.248.487,52 RON).

Transformând în RON, conform raportului de schimb de la data de 22 martie 2018 (4,6659 RON/un euro la data emiterii rechizitoriului), rezultă o diferență de chirie de 1.248.487,52 RON (valoare sub pragul de 2.000.000 RON prevăzut de art. 183 C. pen. pentru a se putea reține consecințe deosebit de grave).

Față de cele expuse, instanța de fond a reținut că prejudiciul cauzat bugetului Ministerului Educației prin încheierea actului adițional nr. x iunie 2009 de către inculpat, pentru perioada 23 iunie 2009 - 22 martie 2018, este în sumă de 267.577 euro (reprezentând diferența dintre valoarea reală de piață a chiriei în sumă totală de 1,212,577 euro (pentru 105 luni în perioada de referință) și suma efectiv plătită de Fundația B. de 945.000 euro (9000 euro/lună x 105 luni în aceeași perioadă).

Prin răspunsul la obiectivele expertului AA., se arată, în esență, următoarele:

- pct. 2 - întrucât obiectivele expertizei se referă la C. teren +construcții, așa cum au fost preluate la nivelul anului 2001, suprafețele se extrag din planul V. din 2004, cel mai apropiat în timp de anul 2001, prezent în Anexa 6 la expertiză;

- pct. 3 - planul W. din 2017 conține construcții executate după anul 2001, care nu fac obiectul expertizei; suprafețele de teren și de construcții trebuie extrase din același plan, anume cel mai apropiat în timp de anul 2001; planul W. nu desființează planul V., ci consemnează situația imobilului din 2017, diferită de situația din 2004; nu există niciun motiv pentru a considera nereală suprafața de teren din planul V., preluată atât în contractul x/2004, cât și în evidențele contabile din epocă;

- pct. 4 - diferența dintre suprafața totală de teren din planul V. și suprafața totală din planul W. este de 57.756 - 57.094 = 662 mp, adică 1,15% din suprafața totală, procent nesemnificativ, având în vedere gradul de aproximare admis în orice evaluare imobiliară; pentru comparație, variantele de evaluare din coraportul AA. prezintă rezultate care diferă între ele, cu 55%, 75% și 163%;

- pct. 7 - chiria pentru terenul construit este inclusă în chiria pentru construcție, deoarece o construcție nu poate fi închiriată fără terenul de sub ea, iar terenul de sub construcție nu poate fi închiriat separat de construcție; în toate cele 82 de contracte de închiriere prezentate în Anexa 11 la expertiză, nu se găsește nicio suprafață de teren construit închiriată separat de construcție;

- pct. 8 - spre deosebire de planul V., planul W. nu departajează categoriile de teren cu destinații și, implicit, chirii diferite; planul W. poate fi suficient în coraport unde chiriile sunt evaluate global, dar nu și în expertiză, unde sunt avute în vedere categoriile și destinațiile diferite ale suprafețelor de teren; pct. 9 - expertiza BB. nu preia suprafețe din punct de vedere și obiecțiuni întocmit de expert consilier CC., după cum nu preia suprafețe nici din coraportul și obiecțiunile întocmite de expert consilier AA.

În ceea ce privește obiecțiunile privind stabilirea comparabilelor pentru chirii, expertul a reținut în esență următoarele:

- conform explicațiilor din cap. VI.1, imobilul este inclus în zona de spații verzi, cu restricții de construire privind POT, CUT, regim de înălțime și utilizare. Utilizarea imobilului ca bază sportivă și de agrement datează din 1972, nu s-a modificat până în prezent și nu sunt perspective de schimbare. Având în vedere și prevederile din SEV 104 art. 140, CMBU pentru C. este utilizarea existentă, respectiv baza sportivă și de agrement.

Terenul bazei C. nu poate fi comparat cu terenuri intravilane construibile, incluse în categoria Curți, Construcții și pe care se pot edifica clădiri până la P+14, așa cum se constată pe terenurile învecinate care nu sunt incluse în categoria spații verzi.

Pe piața imobiliară există contracte de închiriere pentru imobile din incinta unor baze sportive din București, inclusiv în baza Y., aflată în imediata vecinătate a bazei C. Documentele furnizate de MTS, acte 63, includ 82 de contracte de închiriere (nu oferte) și acte adiționale aferente. Prin urmare, existau comparabile de piață pentru chiria bazelor sportive.

Întrucât există suficiente informații de piață - tranzacții efective - și având în vedere CMBU, cea mai potrivită metodă de evaluare a chiriei de piață este comparația cu contractele de închiriere. Comparația cu tranzacții prezintă un grad sporit de încredere față de comparația cu oferte de închiriere, deoarece lansarea unei oferte nu implică nicio responsabilitate a emitentului, iar ofertele vechi, posibil incomplete, nu mai pot fi verificate și completate prin contactul telefonic cu foștii emitenți. Tocmai din acest motiv, în Standardele de evaluare citate în cap IX.1 din Expertiză, prima opțiune este comparația cu tranzacțiile efective, nu cu ofertele.

Contractul pentru baza Z., poz. 80 în Anexa 11, include teren (liber și construit) total 54.581 mp, similar cu C. - cu chirie 3.250 euro/lună pentru construcții și teren, adică o chirie medie de 3.250/54.581 = 0.0595 euro/mp/lună, de peste 6 ori mai puțin decât media de 0.36 euro/mp/luna calculată în obiecțiuni. Prin urmare, s-a apreciat întrebarea din obiecțiuni devine pur retorică. În plus, se observă că o comparație cu baze sportive închiriate în întregime conduce la chirii mai mici decât cele calculate în expertiză.

Evaluările chiriilor de piață pentru construcții sunt expuse detaliat în Anexa 12 la expertiză. În categoria construcții intră și terenurile de sport indicate în inventarul din 2001 și descrise în cap. VIII. S-au utilizat în evaluări numai contractele de închiriere din anii 2008 - 2018 și care indică distinct chiriile unitare pentru construcții și pentru terenuri libere.

Din analiza contractelor de închiriere din Anexa 11, se observă că unele imobile sunt închiriate și utilizate sezonier, numai vara, sau se prevăd chirii mai mici în sezonul rece. Unele contracte prevăd investiții (I) care vor fi efectuate de chiriași și recuperate din chirie. Contractul poz. 9 în baza Y. prevede facilități (F) acordate de chiriași locatorului: accese gratuite, reduceri de tarif. Toate aceste aspecte au fost introduse în evaluările din Anexa 12 la expertiză, prin corecții individuale aplicate fiecărei comparabile.

Evaluările din Anexa 12 departajează 4 categorii de chirii, explicate în cap. X.2: 1 - construcții pentru cazare, vestiare, grupuri sanitare, birouri, ateliere; 2 - construcții pentru spații comerciale, chioșcuri, terase; 3 - terenuri de tenis, fotbal, volei; 4 - terenuri și dotări plaje, parcări și închiriere hale metalice. Toate aceste imobile se închiriază la prețuri unitare diferite, care nu pot fi amestecate într-o evaluare globală, așa cum se procedează în Coraport și în Punctul de vedere.

De asemenea, în ceea ce privește evaluarea chiriilor pentru construcții, se reține, în esență, următoarele:

Suma totală de 576.169,69 euro este valoarea tehnică, cu uzură a construcțiilor din C., indicate în lista de inventar din noiembrie 2001. Această sumă nu este valoarea de piață, ci reprezintă, conform explicațiilor din cap. VIII, costurile de reconstruire, stabilite în baza prețurilor unitare din Cataloagele de reevaluare serie x, actualizate în 2009, la care se aplică uzura fizica indicată în Normativul P135/1999 cumulată cu deprecierea funcțională.

Spre deosebire de valoarea de piață, costurile de reconstruire nu depind de poziția imobilului. Costurile au fost calculate pentru a cuantifica valoric toate caracteristicile tehnice și funcționale ale imobilelor, utile în departajarea construcțiilor pentru evaluarea chiriilor. GEV 630 - art. 69 definește abordarea prin cost ca fiind procesul de obținere a unei indicații asupra valorii proprietății imobiliare subiect prin deducerea din costul de nou al construcției a deprecierii cumulate și adăugarea la rezultat a valorii terenului estimată la data evaluării. Prin urmare, costul construcției este numai o etapă intermediară în stabilirea valorii de piață.

SEV 104 - art. 40.1: definește Chiria de piață ca fiind suma estimată pentru care un drept al proprietății imobiliare ar putea fi închiriat, la data evaluării, între un locat