ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2218/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând
asupra recursurilor de față,
În baza
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1 din
data de 04 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 333/85/2009 al Tribunalului
Sibiu, secția penală, au fost dispuse următoarele:
În baza art.
334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice
formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia din
infracțiunile prevăzute de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000,
modificată și republicată, și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 10 lit.
b), c) din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, în ceea ce-i privește
pe inculpații P.S., C.I., C.F., G.M., Ș.F. și M.I.
În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,
a achitat pe inculpatul P.S., fost director la Banca C.R. - Sucursala Novaci, în
prezent fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, modificată și republicată,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat același
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor
publice prevăzută de art. 248-248
1
C. pen. raportat la art. 146 C.
pen. cu referire la art. 17 lit. d), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000
modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals
în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 C.
pen. cu referire la art. 17 lit. c), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000
modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la
art. 17 lit. b), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată.
În baza art.
256 C. pen. combinat cu art. 6
1
și 8
1
din Legea nr.
78/2000 modificată și republicată, a condamnat inculpatul P.S. la o pedeapsă de
1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase
necuvenite.
În baza art.
71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art.
81 C. pen., a suspendat executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare
de 3 ani.
În baza art.
83 C. pen., a atras atenția inculpatului asupra cauzelor care atrag revocarea
suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.
118 lit. a) C. pen., a confiscat de la inculpat echivalentul folosului
necuvenit în sumă de 920 RON.
În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,
a achitat inculpatul C.I., fost ofițer de credite la Banca C.R. - Sucursala Novaci,
în prezent pensionar, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat același
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu
contra intereselor publice prevăzută de art. 26 raportat la art. 248-248
1
C. pen. raportat la art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d), art. 18
pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals
în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 C.
pen. cu referire la art. 17 lit. c), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000
modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la art.
17 lit. b), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată.
În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,
a achitat inculpata C.F., fost ofițer de credite la Banca C.R. - Sucursala
Novaci, în prezent fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat aceeași
inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu
contra intereselor publice prev. de art. 26 raportat la art. 248-248
1
C. pen. raportat la art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d), art. 18
pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la
fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 raportat la art.
290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c), art. 18 pct. 1 din Legea nr.
78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
în baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la
art. 17 lit. b), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată.
În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,
a achitat inculpata G.M., fost șef de contabilitate la Banca C.R. - Sucursala
Novaci, în prezent fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat aceeași
inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu
contra intereselor publice prev. de art. 26 raportat la art. 248-248
1
C. pen. raportat la art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d), art. 18
pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la
fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 raportat la art.
290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c), art. 18 pct. 1 din Legea nr.
78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la
art. 17 lit. b), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată.
În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,
a achitat inculpata C.C., fost administrator de cont la Banca C.R. - Sucursala
Novaci, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 26 raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la
art. 17 lit. b), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată.
În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,
a achitat inculpatul Ș.F., administrator la SC S. SA Târgu Jiu și SC G.T. SRL
Târgu Cărbunești, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 26 raportat la art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000
modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat același
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea
nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat același
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub
semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu referire
la art. 17 lit. c), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat același
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu
contra intereselor publice prev. de art. 26 raportat la art. 248-248
1
C. pen. raportat la art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d), art. 18
pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de la fals în
înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu referire la
art. 17 lit. c), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la
art. 17 lit. b), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată.
În baza art.
272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 17 lit. h), art. 18 pct. 5 din
Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., condamnă inculpatul Ș.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art.
71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art.
81 C. pen. suspendă executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4
ani.
În baza art.
83 C. pen., atrage atenția inculpatului asupra cauzelor care atrag revocarea
suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,
a achitat inculpatul M.I., fost administrator la SC R. SRL Berbești și SC R.
SRL Râmnicu Vâlcea, consilier la SC P.D. SA Râmnicu Vâlcea, fără antecedente
penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 10
lit. b) din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat același
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea
nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat același
inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu
contra intereselor publice prev. de art. 26 raportat la art. 248-248
1
C. pen. raportat la art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d), art. 18
pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri
sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit.
c), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru
săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen., raportat la
art. 17 lit. b), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată.
În baza
art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,
a achitat inculpata V.E.G., fără antecedente penale, pentru săvârșirea
infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată
prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit.
c), art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a
infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art.
18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată.
În baza art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a
achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,
prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 pct. 1 din
Legea nr. 78/2000, modificată și republicată.
În baza art.
191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul P.S. la plata sumei de 1.700 RON
cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat, și inculpatul Ș.F.
la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate
de stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu,
se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Soluționând
cauza pe fond, Tribunalul Sibiu a reținut că probatoriul administrat în cursul
urmăririi penale a relevat:
Prin
rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a reținut că SC
S. SA și SC G.T. SA prin administratorii Ș.F. și M.I. au beneficiat de credite
de 83.618 milioane ROL, de la BCR, în perioada martie 2002 - februarie 2003, prin
încălcarea dispozițiilor legale de creditare, fapt posibil urmare concursului
infracțional al funcționarilor băncii, din cadrul Agenției Novaci a Băncii C.R.
(devenită sucursală la data de 21 iunie 2002), respectiv director, ofițeri
credite, contabil șef, administrator cont. Aceste credite au fost folosite
ulterior de către inculpații Ș.F. și M.I. contrar scopului pentru care au fost
acordate, dar și în interes personal.
Situația
premisă:
SC S. SA a
avut ca acționar majoritar pe inculpatul Ș.F. cu 96% din acțiuni (mandatul
acestuia expirând la data de 03 aprilie 2003), un procent de 1% a fost deținut
de către Ș.F., Ș.E., Ș.M. și P.O., iar SC G.T. SA . înființată la data de 23
iulie 1991, a avut ca acționar unic statul.
La data
rechizitoriului, atât SC S. SA, cât și SC G.T. SA își aveau sediul în orașul
Novaci, jud. Gorj și aveau cont deschis la Băncii C.R. - Agenția Novaci (devenită
sucursală în urma hotărârii din 21 iunie 2002 a Consiliului de administrare a Băncii
C.R. SA). Societățile comerciale au fost reprezentate în relația cu banca de
administratorii acestora, inculpații Ș.F., M.I. și de B.D., lucrător comercial,
împuternicit de Ș.F. cu procură specială. Evidența contabilă a societăților
comerciale era ținută în fapt de V.M. (care nu este parte în acest dosar) care
avea contract de muncă încheiat doar cu SC G.T. SA, nu și cu SC S. SA.
I.1. În
perioada ianuarie 2002 - februarie 2003, cele două societăți comerciale au
obținut de la Banca C.R. - Sucursala Novaci, 26 credite în valoare totală de
83.618 milioane ROL.
Astfel, un
prim credit global de exploatare în valoare de 3.000 milioane ROL a fost
acordat SC S. SA la data de 17 iulie 2001.
Deși SC S. SA
nu a respectat condițiile de rambursare și nici nu a achitat creditul global,
în perioada ianuarie - decembrie 2002, i-au mai fost favorizate și i-au fost
acordate alte 19 credite în valoare totală de 60.700 milioane ROL (nouă credite
facilitate cont, două credite globale de exploatare, trei credite pentru
finanțare stocuri, două credite overdraft, două credite file cec, credit
scont).
De asemenea, SC
G.T. SA i-a fost favorizată în perioada aprilie 2002 - februarie 2003 acordarea
a 7 credite (cinci credite facilitate cont în valoare totală de 17.200 milioane
ROL; un credit pe documente în curs de încasare în valoare totală de 218 milioane
ROL; un credit pentru finanțarea stocurilor în valoare de 5.500 milioane ROL)
Creditele au
fost utilizate contrar destinației stabilite prin contractele de credit, o
parte importantă din credite fiind virate altor societăți aparținând grupului
de firme al inculpatului M.I., respectiv SC R. SRL Berbești și SC R. SRL
Râmnicu Vâlcea, o altă parte fiind destinată acoperirii altor credite
anterioare ori acoperirii intereselor și nevoilor bănești ale celor doi
administratori, inculpații Ș. și M.
I.2. Din analiza
actelor de control întocmite de echipe din cadrul centralei Băncii C.R. - nota
înregistrată în 04 aprilie 2005 și din cadrul B.N.R. - Direcția de Supraveghere
- procesul-verbal din 21 august 2003, dar și din rapoartele de constatare din
17 ianuarie 2005 și 30 mai 2005, întocmite de specialistul Parchetului Național
Anticorupție, rezultă că acordarea creditelor a fost efectuată cu încălcarea
legii, a normelor bancare și/sau au fost utilizate contrar destinației
stabilite prin contractele de creditare.
I.3. În
concret, SC S. SA a contractat un credit pentru facilitare de scont conform
contractului de credit din 18 martie 2002 în valoare de 1.000 milioane ROL. Deși
potrivit pct. 2 din contract creditul a fost acordat pentru achitare furnizori
cu efectuarea plății prin virament, o parte din sumă (100 milioane ROL), a fost
ridicată în numerar, cu filă cec, semnată de martorul B.D., pe verso fiind
menționat ca scop al plății „cumpărări materiale” (30 milioane ROL), și „salarii”
(70 milioane ROL).
O parte din
suma ridicată, (17 milioane ROL), a fost justificată prin întocmirea de către contabila
V.M. a chitanței din 18 martie 2002, care menționa că ar fi fost achitată către
SC G.T. SA cu explicația contravaloare prestații auto. În realitate această plată
nu a fost efectuată, suma respectivă fiind folosită în interes personal de
inculpatul Ș.F.
De asemenea,
suma de 390 milioane ROL din același credit a fost folosită pentru rambursarea
parțială a creditului anterior din 30 ianuarie 2002, fapt posibil ca urmare a
notei contabile din 18 martie 2002 întocmită de inculpata C.C. - administrator
de cont și vizei favorabile a inculpatei G.M.
I.4. Contractul
de credit din 03 iunie 2002 în valoare de 1.000 milioane ROL a fost acordat în
aceleași condiții contractuale de încălcare a normelor bancare, din valoarea creditului
fiind încasată în numerar suma de 200 milioane ROL cu filă cec, cu explicația „cumpărări
materiale” (30 milioane ROL), și salarii (70 milioane ROL). S-a dovedit că suma
respectivă a fost utilizată de inculpatul Ș.F. în interes personal, iar pentru
justificare a fost întocmită chitanța din 03 iunie 2002, de către contabila V.M.
I.5. Contractul
de credit din 29 iulie 2002 în valoare de 850 milioane ROL, a fost încheiat cu
încălcarea Normelor de creditare nr. 1/2000 ale Băncii C.R., potrivit cărora
creditele pentru facilități cont se pot acorda până la limita sumei de 5.000
milioane ROL. Acest contract a fost semnat din partea băncii de inculpata G.M. -
șef birou contabilitate și la rubrica director de către C.I., ofițer de credite
care a semnat pentru director și referatele de credit.
Din acest
credit, acordat prin contractul de credit din 29 iulie 2002 la data de 29 iulie
2002, suma de 755 milioane ROL s-a menționat că se virează cu O.P. din 29 iulie
2002 semnat de martorul B.D., cu explicația „contravaloare mixtură asfaltică” la
SC G.T. SA, societate care a folosit din această sumă 660 milioane ROL, pentru
rambursarea totală a unui credit al său din 03 iulie 2002.
I.6.
Contractul de credit din 31 iulie 2002 în sumă de 5.000 milioane ROL a fost, de
asemenea, acordat în temeiul referatului semnat la rubrica ofițer de credite de
C.F., iar în data de 31 iulie 2002, când s-a primit creditul, acordat conform
contractului din 31 iulie 2002, O.P. din 31 iulie 2002 a fost semnat de
martorul B.D. cu explicația „contravaloare marfa” la SC R. SRL.
În aceeași
zi, 31 iulie 2002, SC R. SRL a folosit suma primită în valoare de 5.000 milioane
ROL, pentru rambursarea unui credit propriu anterior, și a obținut în cursul
aceleiași zile un alt credit, în sumă de 5.000 milioane ROL. A doua zi, 01
august 2002, a restituit din acest credit la SC S. SA suma de 5.000 milioane
ROL, sumă folosită pentru rambursarea integrală a creditului acordat cu o zi în
urmă prin contractul de credit din 31 iulie 2002.
I.7. În ce
privește contractul de credit din 20 august 2002 în valoare de 700 milioane ROL,
acesta a fost acordat tot pentru achitare furnizori, însă la data obținerii
creditului, s-a ridicat în numerar suma de 130 milioane ROL cu fila cec nr. X
semnată de B.D., cu explicația „cumpărări materiale” (30 milioane ROL) și „salarii”
(100 milioane ROL). În realitate suma a fost folosită de inculpatul Ș.F. în
interes personal și justificată prin întocmirea chitanței din data de 20 august
2002 de către contabila V.M.
De asemenea,
suma de 545,2 milioane ROL din credit a fost folosită pentru diminuarea
creditului global de exploatare din 10 iulie 2002 în baza notei contabile din
20 august 2002 întocmită de către inculpata C.C. și vizată de inculpata G.M.
I.8. Contractul
de credit din 30 septembrie 2002 în valoare de 5.000 milioane ROL, a fost
acordat în baza contractului din 20 august 2002, scadent la data de 19
septembrie 2002 și a fost rambursat cu întârziere, respectiv la data de 30
septembrie 2002. Conform pct. 319 alin. (3) din Normele de creditare nr. 1/2000
nu se mai putea acorda alt credit pentru facilitate de cont decât peste 3 luni
de la data rambursării efective. Contrar acestei prevederi și fără respectarea
termenului de 3 luni, în data de 30 septembrie 2002, s-a acordat un alt credit
de facilități cont în valoare de 5.000 milioane ROL în baza contractului de credit
din 30 septembrie 2002.
La baza
acordării acestui credit a stat procesul-verbal de ședință din 30 septembrie
2002 al Comitetului Director al Băncii C.R. - Sucursala Novaci, format din P.S.,
C.I. și G.M., care a aprobat creditul pentru facilități cont în sumă de 1.000 milioane
ROL, însă, prin contractul de credit din 30 septembrie 2002 și comunicarea de
plafon cu același număr, s-a acordat un credit mai mare, și anume de 5.000 milioane
ROL.
Referatul de
credit a fost întocmit de ofițerul de credite C.I., fiind semnat și de
directorul P.S., iar contractul de credit a fost semnat atât de director, cât
și de G.M. - șef birou contabilitate.
La data
obținerii creditului, 30 septembrie 2002, s-a folosit din credit suma de 700 milioane
ROL în baza notei contabile din 30 septembrie 2002, întocmită de inculpata C.C.
și vizată de inculpata G.M., pentru rambursarea totală a creditului obținut
anterior, în urmă cu o lună, prin contractul din 20 august 2002, iar cu ordinul
de plată din 30 septembrie 2002 semnat de B.D., s-a virat suma de 4.000 milioane
ROL, cu explicația „sume datorate” la SC R. SRL, societate care a folosit suma
de 4.000 milioane ROL, alături de alte încasări pentru rambursarea anticipată a
unor credite proprii.
Contractul de
credit din 25 noiembrie 2002 în valoare de 900 milioane ROL, a fost acordat cu
încălcarea Normelor de creditare nr. 1/2000. Creditul acordat în baza
contractului din 30 septembrie 2002, scadent în data de 29 octobmrie 2002 a
fost rambursat cu întârziere, respectiv în data de 31 octombrie 2002, suma de
746 milioane ROL și în data de 19 noiembrie 2002, suma de 36,54 milioane ROL,
însă nu s-au respectat Normele de creditare nr. 1/2000, acordându-se creditul
pentru facilități cont, conform contractului din 25 noiembrie 2002, deși aceste
facilități nu puteau să mai fie acordate, conform pct. 319 alin. (3) din Norme,
deoarece nu era plata făcută efectiv și nu trecuseră 3 luni de la data plății.
Referatul de
credit a fost întocmit de ofițerul de credite inculpatul C.I., fiind semnat de
acesta și de directorul P.S., iar contractul de credit a fost semnat doar de
director.
La data de 26
noiembrie 2002 când s-a obținut creditul, suma de 243,2 milioane ROL din credit
s-a utilizat pentru diminuarea creditului global de exploatare acordat în iulie
2001, în baza notei contabile din 26 noiembrie 2002 întocmită de inculpata C.C.
și vizată de inculpata G.M.
II.1.
Instanța de fond a reținut sub aspectul încadrării juridice că faptele pentru
care inculpații au fost trimiși în judecată s-au circumscris infracțiunilor
prevăzute de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, sub aspectul acordării de
credite cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea conform
legii sau a normelor de creditare, a destinațiilor contractate ale creditorilor
ori neurmărirea creditelor restante, infracțiuni care Ia data pronunțării
prezentei hotărâri au fost dezincriminate prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007
privind modificarea lit. b) și c) din art. 10 din Legea nr. 78/2000.
Ca atare,
pentru această infracțiune, în baza art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10
lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților P.S., C.I., C.F., G.M.
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 lit. b) din Legea nr.
78/2000 republicată și modificată prin Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 521/2004
și a inculpaților Ș.F. și M.I. pentru complicitate la aceeași infracțiune.
II.2.
Instanța de fond a reținut că în ceea ce-i privește pe inculpații Ș.F., C.C. și
M.I., aceștia au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată
prin Legea nr. 161/2003, respectiv Legea nr. 521 din 24 noiembrie 2004 pentru
prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, primul în forma
coautoratului, iar ceilalți doi în forma complicității, infracțiune de asemenea
dezincriminată prin Legea nr. 69 din 26 martie 2007, astfel că în baza art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a dispus achitarea
lor, întrucât fapta reținută în sarcina acestora nu mai era prevăzută de legea
penală.
II.3. În
sarcina inculpaților Ș.F., C.C. și M.I., s-a reținut prin rechizitoriu
săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni
prevăzută și pedepsită de art. 323 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b),
art. 18 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată prin Legea nr.
161/2003, respectiv Legea nr. 521 din 24 noiembrie 2004 pentru prevenirea, descoperirea
și sancționarea faptelor de corupție.
Analizând
conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, judecătorul instanței de fond a
reținut că în art. 323 alin. (2) C. pen. se include condiția că dacă fapta de
asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni se aplică pedepse pentru
acea infracțiune în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1), respectiv cea
pentru asociere. În înțelesul textului legal, asocierea vizează numai acele
fapte de pericol social care sunt incriminate ca infracțiuni, iar alin. (2) din
art. 323 C. pen. vizează un concurs real de infracțiuni conexe, compus din
asociere pe de o parte și infracțiunea pentru care a avut loc asocierea pe de
altă parte.
În accepțiunea
art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, asocierea se constituie în vederea
săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunea a 2-a și a 3-a din lege, în
cazul inculpaților fiind vorba de infracțiunea de acordare de credite cu
încălcarea legii sau normelor de creditare, prevăzută de art. 10 lit. b) din
Legea nr. 78/2000, inclusă în secțiunea a 3-a.
Or, această
infracțiune a fost dezincriminată, așa cum de altfel s-a descris supra. În
concluzie, din moment ce infracțiunea scop nu mai există, nici infracțiunea
mijloc nu poate exista, motiv pentru care au fost achitați toți inculpații
pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323
alin. (2) C. pen. în condițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
II.4. Instanța
de fond a mai fost sesizată și cu infracțiunea de înșelăciune cu consecințe
deosebit de grave, comisă de toți inculpații fie sub forma autoratului (coautoratului)
- cazul inculpaților P.S. și G.M., fie în forma complicității - cazul
celorlalți inculpați.
Sub acest
aspect, judecătorul instanței de fond a reținut că infracțiunea de înșelăciune
din punct de vedere al naturii juridice, face parte din infracțiunile contra
patrimoniului. Sub acest aspect, prin argumentele dezvoltate, judecătorul
instanței de fond a reținut că potrivit art. 215 alin. (1) C. pen., urmarea
imediată, ca element al laturii obiective, trebuie să se materializeze într-o
pagubă, cu alte cuvinte să existe un prejudiciu pentru persoana vătămată. În
prezenta cauză, această calitate a fost revendicată de Banca C.R. pentru că la
sucursala Novaci nu au fost recuperate creditele acordate SC S. SA și acela
constituie prejudiciul la care se adaugă și alte sume cu titlu de dobânzi,
acesta fiind și motivul pentru care banca a exercitat în cauză acțiunea civilă.
Cum
prejudiciul pretins cu ocazia exercitării acțiunii civile trebuie dovedit ca
fiind cert, iar acest lucru în cauză nu s-a făcut, și în plus banca și-a
constituit garanții la împrumuturile acordate societății de mai sus, plus
garanții suplimentare constând în ipoteci asupra unor bunuri imobile ale SC R.
SRL și ale inculpatului Ș.F., judecătorul instanței de fond a reținut ca nu a
existat o inducere în eroare a băncii.
Analizând
elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, instanța
de fond a constatat că în cauză, banca, prin reprezentanții ei legali, în speță
P.S., G.M., C.I., C.F., nu a fost indusă în eroare cu ocazia încheierii
contractelor, acestea fiind încheiate cu acordul acestora.
Ca atare,
lipsa de diligență a unei părți contractante, în lipsa unor manopere dolosive
nu poate atrage răspunderea penală a celeilalte părți contractante care nu și-a
îndeplinit obligațiile contractuale asumate. În cauză poate fi angajată
răspunderea contractuală ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate prin
contract. În consecință, sumele constituind credite restante nu constituie
prejudiciu de rezultat dintr-un fapt ilicit delictual, ci constituie o
obligație contractuală.
Chiar în
măsura în care creditele restante nu pot fi acoperite prin valorificarea
garanțiilor constituite, banca își asumă un risc previzibil de la momentul
contractării în măsura în care nu și-a constituit garanții suficiente. Ca
atare, în cauză, judecătorul instanței de fond a concluzionat că nu se poate
reține întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune
prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu referire la art.
146 C. pen.
II.5. Instanța
de fond a reținut că inculpații P.S., C.I., C.F., G.M., V.E.G. au fost trimiși
în judecată pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată prev. de art. 26 raportat la art. 290 raportat la art. 18
pct. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată prin Legea nr. 161/2003
și Legea nr. 521/2004 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor
de corupție, iar inculpații Ș.F. și M.I. în calitate de autori ai aceleiași
infracțiuni.
Analizând
elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, instanța de fond a subliniat că, sub aspectul laturii obiective,
infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. presupune două acțiuni executate
succesiv, în primul rând falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin
contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod,
urmată de folosirea înscrisului falsificat ori încredințarea sa spre folosire
altei persoane. Pentru existența infracțiunii este necesar ca falsificarea să
se realizeze într-unui din modurile de falsificare prev. de art. 288 C. pen.,
respectiv prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea lui
în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.
Ori, în
prezenta cauză, contractele și chitanțele descrise ca fiind false nu au fost
falsificate în modul arătat de art. 289 C. pen. Contractele și chitanțele la
care s-a făcut referire ca fiind false au fost falsificate cu ocazia întocmirii
acestora întrucât relevă date nereale, astfel că în cauză faptele ar fi putut
fi analizate din perspectiva art. 289 C. pen.
Însă chiar și
în cazul acestei infracțiuni prevăzută de art. 289 C. pen. pentru existența
laturii obiective este vizată acțiunea sau inacțiunea de falsificare a unui
înscris oficial, acesta fiind așa cum este definit în art. 150 alin. (2) C.
pen., orice înscris care emană de la o unitate dintre cele la care se referă
art. 145 sau care aparțin unei asemenea unități. Potrivit art. 145 C. pen.
termenul public se referă la tot ce privește autoritățile publice, instituțiile
publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public,
administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică,
serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel, care potrivit
legii, sunt de interes public. În cauză, înscrisurile falsificate emanau de la
societăți comerciale, fie că este vorba de Banca C.R., fie de SC S. SA, astfel
că niciuna dintre aceste societăți nu face parte din categoria persoanelor de
interes public, fiind persoane juridice de drept privat.
În
consecință, s-a apreciat că în cauză nu este întrunită una din cerințele
laturii obiective, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Infracțiunea
de fals, ca de altfel toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în
judecată, nu sunt descrise în expozitivul și nici în dispozitivul
rechizitoriului, care cuprinde numai o descriere globală a stării de fapt.
În concret,
acțiunea de falsificare are în vedere facturile fiscale și chitanțele fictive
întocmite de cele trei societăți SC S. SA, SC R. SRL, SC G.T. SA pentru a
acorda o aparență de legalitate utilizării creditelor obținute de la Banca CR.
II.6. În
cauză, s-a reținut de către instanța de fond că trimiterea în judecată a
inculpaților P.S. și G.M. s-a dispus pentru abuz în serviciu contra intereselor
publice în formă calificată, prev. de art. 248
1
C. pen. raportat la
art. 146 C. pen. cu referire la art. 17 lit. d), art. 18 pct. 1 din Legea nr.
78/2000 modificată și republicată prin Legea nr. 161/2003 și Legea nr.
521/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și a inculpaților C.F.,
C.I., Ș.F. și M.I. pentru complicitate la aceeași infracțiune.
Analizând
conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, instanța a constatat că Banca C.R.
ca parte vătămată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice
nu face parte din categoria persoanelor de interes public și ca atare în cauză
nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice.
De altfel,
nici în cazul acestei infracțiuni prin rechizitoriu nu se indică în concret în
ce constă latura obiectivă a acestei infracțiuni. Astfel, constatând că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, se va dispune în baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea
inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice.
II.7. În
cazul inculpatului P.S., instanța de fond a reținut că acesta a fost trimis în
judecată pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256
raportat la art. 6
1
, 8
1
din Legea nr. 78/2000 modificată și
republicată, constând în faptul că pentru facilitarea acordării creditelor
către SC S. SA și SC G.T. SA a pretins și primit produse în valoare de 940 RON,
ce au fost folosite atât pentru sine, cât și pentru organizarea unor mese cu
ocazia controalelor efectuate de echipe din Centrala Băncii C.R.
Primirea unor
produse, respectiv un miel și suma de 640 RON sunt dovedite atât cu
declarațiile martorului B.D., care a fost cel care a transportat bunurile la
locul de organizare al protocolului. În privința sumelor de bani se regăsesc
mențiunile făcute de martor în agenda personală, și pe care, cu ocazia audierii
nu le-a negat.
În conținutul
constitutiv ale acestei infracțiuni, prin actul de sesizare este inclusă și
primirea de premii, stimulente, participare la profit, acte materiale care nu
întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase
necuvenite întrucât acestea s-au acordat în condiții de legalitate conform
regulamentului intern al Băncii C.R.
Ca atare,
față de numărul de acte materiale dovedite ca formând conținutul constitutiv al
infracțiunii prev. de art. 256 C. pen. combinat cu art. 6
1
și 8
1
din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, se va aplica inculpatului P. o
pedeapsă de 1 an închisoare.
La
individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere valoarea mică a sumelor
pretinse și a bunurilor primite, împrejurarea că inculpatul se află la prima
confruntare cu legea penală, precum și atitudinea relativ sinceră, cooperantă a
inculpatului, în fața organelor judiciare.
Față de aceste
circumstanțe, instanța a apreciat ca temeinică suspendarea executării pedepsei.
Prin această modalitate de executare a pedepsei poate fi atins atât scopul
preventiv, dar și cel educativ, asigurând o reintegrare socială eficientă a
inculpatului în societate.
În baza art.
71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen.
a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.
83 C. pen., a atras atenția inculpatului asupra cauzelor care atrag revocarea
suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.
118 lit. a) C. pen., a confiscat de la inculpat echivalentul folosului
necuvenit în sumă de 920 RON.
II.8. Inculpatul
Ș.F. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a
creditului acordat societății în scop contrar intereselor acesteia, faptă
prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 17 lit. h),
art. 18 pct. 5 din Legea nr. 78/2000 modificată și republicată, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul Ș.F.
a recunoscut comiterea faptei și a avut o atitudine sinceră, recunoscând că a
solicitat și obținut credite pentru ajutarea firmelor administrate de
inculpatul M.I., cât și în interes personal, fapta întrunind elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr.
31/1990 raportat la art. 17 lit. h), art. 18 pct. 5 din Legea nr. 78/2000
modificată și republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza
căruia se va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare.
La
individualizarea judiciară a pedepsei, instanța are în vedere valoarea
creditelor solicitate, modul de operare, dar și circumstanțele personale ale
inculpatului care a cooperat cu organele judiciare, faptul că este infractor
primar.
Față de
aceste considerente, instanța apreciază că în cauză se impune suspendarea
executării pedepsei, prin acest mod de individualizare a executării pedepsei
asigurându-se atât scopul preventiv, cât și cel educativ, și totodată, o
reintegrare socială adecvată a inculpatului.
În baza art.
71 C. pen., se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. iar în baza art. 71
alin. (5) C. pen. se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.
83 C. pen., se va atrage atenția inculpatului asupra cauzelor care atrag
revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
III. În ceea
ce privește latura civilă a cauzei, prin rechizitoriu instanța nu a fost
sesizată cu o acțiune civilă și numai în faza cercetării judecătorești s-a
exercitat acțiunea civilă de către Banca C.R., solicitând obligarea la plată cu
titlu de despăgubiri a creditelor neachitate. Acțiunea civilă exercitată, s-a
reținut că este nefondată întrucât banca a acordat creditele în baza unor
contracte de credit care constituie titluri executorii, constituindu-și pentru
garantarea recuperării acestor credite garanții reale mobilare și imobiliare.
Ca atare, judecătorul instanței de fond a reținut că banca își va putea acoperi
prejudiciul executând aceste garanții în temeiul contractelor de credite care
constituie titluri executorii.
În baza art.
191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul P.S. la plata sumei de 1.700 RON
cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat, și inculpatul Ș.F.
la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate
de stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu,
se va avansa sin fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
În baza art.
192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli avansate de stat au rămas în
sarcina acestuia.
IV.l.1. Prin
apelul declarat in primul ciclu procesual, Direcția Națională Anticorupție -
Serviciul Teritorial Alba Iulia, a solicitat în scris, sub un prim aspect în
temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor
reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunile prev. de art. 10 lit. b), c)
din Legea nr. 78/2000 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în
infracțiunile prev. de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000 (în forma
coautoratului sau complicității) și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. rap. la art. 10 lit. b) C. pen., instanța de prim control judiciar să
pronunțe o soluție de achitare a inculpaților.
S-a susținut
că aceeași stare de fapt nu poate primi decât o singură încadrare juridică și
că atunci când sunt incidente mai multe norme penale, cele speciale au
prioritate față de cele generale. Inculpații au fost trimiși în judecată și
instanța s-a pronunțat asupra a două categorii de infracțiuni și anume
acordarea creditelor cu încălcarea normelor bancare, respectiv utilizarea
creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate (art. 10
lit. b), c) din Legea nr. 78/2000) și înșelăciune prev. de art. 215 C. pen.
Ca atare, s-a
susținut că, în ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune și cele prevăzute
de art 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 reținută atât în coautorat și
complicitate, faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, deoarece nu suntem
în prezența a două infracțiuni distincte (înșelăciune și infracțiunea din legea
specială) fiind vorba de aceeași stare de fapt care nu poate întruni decât elementele
constitutive ale unei singure infracțiuni, cea prev. de art. 10 lit. b) și c)
din Legea nr. 78/2000 pentru că inducerea în eroare ca și cerință esențială a
laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune s-a materializat prin
deturnarea creditelor de la scopul pentru care au fost acordate, realizându-se
astfel elementul material al infracțiunii speciale prev. de art. 10 lit. c) din
Legea nr. 78/2000.
Raportat la
latura subiectivă, de la început inculpații au urmărit acordarea și divizarea
creditelor în alte scopuri decât cele declarate în documentația bancară,
realizându-se astfel prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase. Datorită
faptului că au fost rambursate integral creditele contractate, urmarea
socialmente periculoasă sau consumarea actului infracțional poate fi
reprezentat de starea de pericol creată ab initio prin încălcarea normelor
bancare referitoare la acordarea și utilizarea creditelor.
Ca atare, a
solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 10
lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 și a art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.
pen. în infracțiunile speciale prev. de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr.
78/2000 și pronunțarea, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. a soluției de
achitare pentru aceste infracțiuni cu privire la inculpați, în condițiile în
care pe parcursul cercetări judecătorești s-a dovedit că aceste infracțiuni nu
sunt prev. de legea penală, urmare dezincriminării.
În ceea ce
privește temeiul achitării pentru infracțiunea de asociere în vederea
săvârșirii de infracțiuni în forma specială, respectiv reținerea art. 17 lit.
c) din Legea nr. 78/2000 soluția judecătorului fondului a fost criticată doar
sub aspectul temeiului achitării. S-a arătat că temeiul corect al achitării nu
este bazat pe dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece faptele
există, însă nu mai erau prevăzute de legea penală și de aceea a solicitat
achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. Pentru infracțiunile prev.
de art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000 a apreciat că nu mai subzistă
elementul material al acestei infracțiuni, deoarece asocierea a fost făcută
pentru acordarea și deturnarea creditelor de la scopurile inițiale. Ca atare a
solicitat achitarea inculpaților însă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
și de asemenea înlăturarea din încadrarea juridică cu privire la această faptă
a disp. art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru
același raționament.
IV.1.2. În
motivele de apel scrise, s-a mai susținut sub un al doilea aspect de către
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia că în speță
în mod greșit s-a reținut întrunirea doar a elementelor constitutive ale
infracțiunilor cu caracter special. Sub acest aspect, s-a arătat că inducerea
în eroare, ca cerința esențială a laturii obiective a infracțiunii de
înșelăciune, s-a materializat, în concret, prin deturnarea creditului de la
scopul pentru care a fost acordat, realizându-se astfel, elementul material al
infracțiunii prev. de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000; de la bun început
inculpații au urmărit și premeditat acordarea, respectiv utilizarea creditului
în alt scop decât cel declarat în documentația depusă la unitățile bancare,
realizându-se astfel prezentarea ca adevărată a unor fapte mincinoase. Întrucât
creditul contractat a fost rambursat integral, urmarea socialmente periculoasă,
care a dus la consumarea actului infracțional, a fost reprezentată de starea de
pericol creată ab initio prin încălcarea normelor bancare referitoare la
acordarea și utilizarea creditelor.
Întrucât faptele
prev. de art. 10 lit. b), c) din Legea nr. 78/2000 au fost dezincriminate, în
speță se impune încetarea procesului penal sub acest aspect în baza art. 10
lit. b) C. proc. pen.
IV.1.3. Sub
un al treilea aspect, în motivele de apel, s-a mai susținut de către Direcția
Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia înlăturarea
dispozițiilor art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu
referire la infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. și schimbarea temeiului
juridic al achitării inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.
323 C. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C.
proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C.
proc. pen.
Prin
dezincriminarea disp. art. 10 lit. b) și c) din Legea nr. 78/2000, conform
Legii nr. 69/2007, trebuia înlăturată și încadrarea juridică a faptei prev. de
art. 323 C. pen. reținută în sarcina inculpaților, sub aspectul disp. art. 17
lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
IV.1.4. Sub
un al patrulea aspect, în motivele de apel, s-a mai susținut de către Direcția
Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, că instanța de fond
în mod greșit a reținut ca temei juridic disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. rap. la art. 10 lit. a) C. pen., deoarece legătura existentă între
infracțiunea de asociere și faptele de acordare a creditelor cu încălcarea
normelor de creditare și de utilizare a creditelor în alt scopuri, este o
legătură de la infracțiunea mijloc la infracțiunea scop. Dezincriminându-se
infracțiunea scop, nu mai subzistă nici infracțiunea mijloc, astfel că fapta
nemaiîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii, temeiul juridic corect
a achitării inculpaților este cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
IV.1.5. Sub
un al cincilea aspect, în motivele de apel, s-a mai susținut de către Direcția
Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia înlăturarea disp. art.
17 lit. c), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la
infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.
reținută în sarcina inculpaților P.S., C.I., C.F., G.M., Ș.F., M.I. și V.E.G.,
în forma autoratului sau complicității, constatarea existenței acesteia și în
baza art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a intervenim prescripției
răspunderii penale, pronunțarea încetării procesului penal. Sub același aspect,
față de modificarea Legii nr. 78/2000 prin Legea nr. 69/2007, au rămas
sancționate doar infracțiunile de fals și uz de fals săvârșite în scopul de a
ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prev. în secțiunile a 2-a și a 3-a
din lege, așa încît se impune înlăturarea disp. art. 17 lit. c), art. 18 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000.
Cu privire la
existența infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., deși instanța de fond a
reținut că atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului în
cuprinsul unui înscris sub semnătură privată cu prilejul întocmirii acestuia,
nu este incriminată de legea penală, o asemenea incriminare existând doar în
cazul înscrisurilor oficiale, soluția este nelegală, așa încât, în motivele de
apel, s-a mai susținut de cătr