ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1843/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1843/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând
asupra recursurilor declarate, constată următoarele:
Prin
Sentința penală nr. 525 din data de 25 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul
București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 18076/3/2013, în baza
dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior s-a dispus schimbarea încadrării
juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Y.S. din infracțiunea de
dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea
nr. 78/2000 și instigare la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 25
C. pen. anterior rap. la art. 255 C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr.
78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea
de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea
nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
A fost condamnat inculpatul Y.S. la o pedeapsă de 2
(doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de
mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr.
78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320 ind. 1
alin. (7) C. proc. pen. anterior (fapta din data de 19 aprilie 2013).
În baza dispozițiilor
art. 86 ind. 1 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea executării sub
supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului
Y.S. pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani.
În baza dispozițiilor
art. 86 ind. 3 alin. (1) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare,
condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la
Serviciul de Protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de
pe lângă Tribunalul Ilfov, conform programului stabilit de acesta.
- să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice
informații de natură a putea fi consultate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția
inculpatului Y.S. asupra consecințelor art. 86 ind. 4 alin. (1) și (2) C. pen.
anterior.
În baza art. 71 C.
pen. anterior a fost aplicată inculpatului Y.S. pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)
și c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supravegherea executării
pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 88 C.
pen. anterior s-a dedus din pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni aplicată
inculpatului Y.S. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 20
aprilie 2013 la zi.
În baza art. 350
alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior s-a dispus punerea de îndată în
libertate a inculpatului Y.S. dacă nu este arestat în altă cauză.
A fost condamnat
inculpatul B.M.A.N.A.R. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior
rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. (7) C.
proc. pen. anterior, art. 74 lit. a) C. pen. anterior în referire la art. 76
lit. e) C. pen. anterior (fapta din data de 19 aprilie 2013).
În baza dispozițiilor
art. 86 ind. 1 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea, executării sub
supraveghere a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului B.M.A.N.A.R.
pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani.
În baza dispozițiilor
art. 86 ind. 3 alin. (1) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare,
condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere.
- să se prezinte la
Serviciul de Protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de
pe lângă Tribunalul București, conform programului stabilit de acesta.
- să anunțe în
prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice
informații de natură a putea fi consultate mijloacele lui de existență.
În baza dispozițiilor
art. 86 ind. 3 alin. (2) C. pen. anterior, instanța a dispus ca condamnatul să
respecte și următoarea obligație:
a) să nu intre în legătură
cu inculpatul Y.S. S-a atras atenția inculpatului B.M.A.N.A.R. asupra
consecințelor art. 86 ind. 4 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.
În baza art. 71 C.
pen. anterior s-a aplicat inculpatului B.M.A.N.A.R. pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)
și c) C. pen. anterior.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere, a executării
pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 191
alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior a fost obligat inculpatul Y.S. la plata
sumei de 8.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (7500
lei în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății).
În baza art. 191
alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior a fost obligat inculpatul B.M.A.N.A.R.
la plata sumei de 7.800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat
(7.500 lei în cursul urmăririi penale și 300 lei în cursul judecății).
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că din denunțul formulat de
numitul C.C.A. a rezultat împrejurarea că sus-numitul are calitatea de director
general adjunct al Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili -
Activitatea de inspecție fiscală din Cadrul aparatului central al A.N.A.F. și
are ca atribuții de serviciu coordonarea activității de inspecție fiscală
desfășurată la marii contribuabili de un număr de 11 servicii.
Fișa postului prevede
că scopul principal al postului este acela de a coordona, organiza și conduce
activitatea de inspecție fiscală, de a îndruma și controla, activitatea de
inspecție conform Regulamentului de organizare și funcționare, asigurând
îndeplinirea atribuțiilor ce revin activității de inspecție fiscală conform
R.O.F.
În urmă cu
aproximativ trei ani, denunțătorul l-a cunoscut pe numitul A., identificat ca
fiind inculpatul B.M.A.N.A.R., care i-a fost recomandat de numitul R.I.
La începutul lunii
martie 2013, inculpatul B.M.A.N.A.R. s-a prezentat neanunțat la biroul
denunțătorului din sediul Direcției Generale de Administrare a Marilor
Contribuabili, situat în București, împreună cu un alt cetățean, despre care
ulterior a aflat că s-ar numi Y.S. Nu i-a primit în audiență pe cei doi,
motivat de faptul că, la acel moment, coordona o amplă activitate de inspecție
fiscală care viza domeniul de activitate în sectorul legume-fructe și avea
cunoștință că Y.S. are un interes major, pentru că la acel moment se desfășurau
activități la firma pe care o coordona.
Referitor la situația
SC Y.I.F. SRL, conform documentelor depuse la dosarul cauzei de către
denunțător, a rezultat că în programul de activitate al D.G.A.M.C., la pct. 37,
era planificată activitatea de inspecție fiscală în perioada 17 septembrie 2012
- 26 aprilie 2013. La data formulării denunțului, Raportul de inspecție fiscală
urma a fi prezentat contribuabilului pentru a formula un punct de vedere, de
fapt, "Discuția Finală cu Contribuabilului" fiind ultima etapă a
finalizării raportului de inspecție fiscală.
În sinteză, în
sarcina SC Y.I.F. SRL, s-a calculat de către organul fiscal o bază suplimentară
de impozitare în valoare de 151.166.363 lei pentru care societatea datora
bugetului de stat suma de 32.486.352 lei.
Raportul de inspecție
fiscală a fost supus aprobării directorului general adjunct al D.G.A.M.C, în
speță numitului C.C.A.; prin urmare B.M.A.N.A.R., ca și trimis al acționarului
unic al societății supuse inspecției fiscale, cunoștea persoana la care ar fi
trebuit să intervină pentru o soluționare favorabilă a problemelor fiscale.
Instanța a apreciat
relevante prevederile O.U.G. nr. 92/2003 referitoare la inspecția fiscală,
respectiv art. 94 - Obiectul și funcțiile inspecției fiscale
"(1) Inspecția
fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale,
corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili,
respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau
stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor
obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora".
Art. 107 - Dreptul
contribuabilului de a fi informat
Data, ora și locul
prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
(4) Contribuabilul
are dreptul să își prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la
constatările inspecției fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data
încheierii inspecției fiscale.
Data încheierii
inspecției fiscale este data programată pentru discuția finală cu
contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că renunță la acest
drept"
Art. 109 - Raportul
privind rezultatul inspecției fiscale
(1) Rezultatul
inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție
fiscală, în care se prezintă constatările inspecției fiscale din punct de vedere
faptic și legal.
(2) Raportul de
inspecție fiscală se întocmește la finalizarea inspecției fiscale și cuprinde
toate constatările în legătură cu perioadele și obligațiile fiscale verificate.
În cazul în care contribuabilul și-a exercitat dreptul prevăzut la art. 107
alin. (4), raportul de inspecție fiscală cuprinde și opinia organului de
inspecție fiscală, motivată în drept și în fapt, cu privire la acest punct de
vedere.
(3) Raportul de
inspecție fiscală stă la baza emiterii:
a) deciziei de
impunere, pentru diferențe de obligații fiscale aferente perioadelor
verificate;
b) deciziei de
nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constată diferențe de obligații
fiscale.
(4) Deciziile
prevăzute la alin. (3) se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la
data încheierii inspecției fiscale.
Conform art. 109.3
din Normele Metodologice aplicabile în ceea ce privește finalizarea și
finalitatea raportului de inspecție fiscală, Raportul de inspecție fiscală se
semnează de către organele de inspecție fiscală, se verifică și se avizează de
șeful de serviciu. După aprobarea raportului de către conducătorul organului de
inspecție fiscală, se va emite decizia de impunere de către organul fiscal
teritorial.
În săptămâna imediat
următoare, denunțătorul s-a reîntâlnit întâmplător cu inc. B.M.A.N.A.R., care a
reiterat dorința de a discuta anumite aspecte în prezența lui Y.S.,
denunțătorul recomandându-i să vină în audiență în săptămâna ce urma.
Conform programării,
în săptămâna imediat următoare, inc. B.M.A.N.A.R. și-a făcut apariția la biroul
denunțătorului, de această dată neînsoțit, ocazie cu care i-a solicitat
"să aibă grijă" de firmele D. și M., ale căror denumiri i le-a și
scris pe un bilețel, ca fiind ale numitului Y.S. Denunțătorul a dedus că inc. B.M.A.N.A.R.
dorea fie să se evite efectuarea, vreunei inspecții fiscale la cele două firme,
fie să fie favorizate în timpul unui eventual control.
Tot cu prilejul
acestei audiențe, inc. B.M.A.N.A.R. i-a înaintat și documente privitoare la
trei societăți, reprezentând datele printate din baza R., inclusiv fotografii
ale reprezentanților acestor societăți și i-a cerut să le supună în programul
de inspecții fiscale, urmând a-i recomanda tot el când să fie lăsate în pace.
Pentru cele două
chestiuni, respectiv favorizarea firmelor D. și M. și declanșarea inspecției
fiscale asupra celorlalte trei firme, inc. B.M.A.N.A.R. i-a promis
denunțătorului suma de 50.000 euro. După ce C.C.A. a verificat cele cinci
societăți, a constatat că niciuna nu se afla în administrarea D.G.A.M.C.,
nefiind incluse pe lista marilor contribuabili.
Ulterior, inc.
B.M.A.N.A.R. s-a mai prezentat de două ori la biroul numitului C.C.A., în mod
neanunțat, solicitându-i la prima vizită să aibă grijă de SC A. SRL, aparținând
unor cetățeni turci și care comercializează legume - fructe, în sensul de a
întrerupe sau opri controalele fiscale, iar la cea de a doua vizită i-a lăsat
un alt bilețel pe care era trecut un cod de identificare fiscală, fără a-i
menționa nimic legat de această societate, întrucât denunțătorul l-a dat afară
din birou.
La data de 16 aprilie
2013, ora 10:30, inc. B.M.A.N.A.R. și-a făcut din nou apariția neanunțat la
biroul denunțătorului și i-a lăsat un bilețel pe care erau menționate două
coduri de identificare fiscală, bilețel pe care acesta din urmă l-a pus la
dispoziția organelor de urmărire penală în original.
În contextul în care
i-a lăsat acel bilețel inc. B.M.A.N.A.R. i-a spus lui C.C.A. că Y.Ș. l-a
informat că echipa de inspecție din subordinea sa s-a prezentat la firma
acestuia, în vederea stabilirii datei discuției finale cu privire la
concluziile raportului de inspecție fiscală și că neapărat dorea să vorbească
cu C.C.A.
Pentru că avea în
derulare mai multe activități, denunțătorul l-a invitat pe inculpat să vină în
data de 19 aprilie 2013, orele 12:00. Cu toate acestea, B.M.A.N.A.R. s-a
deplasat la sediul D.G.A.M.C. în data de 19 aprilie 2013, abia după ce a fost
apelat de către Y.S. care i-a cerut să poarte o nouă discuție cu denunțătorul.
În data de 19 aprilie
2013, orele 14:00, inc. B.M.A.N.A.R. s-a prezentat la biroul lui C.C.A. situat
în București, unde i-a sugerat acestuia din urmă că este dispus să plătească o
anumită sumă de bani în schimbul îmbunătățirii rezultatului controlului
efectuat de organele fiscale la SC Y.I.F. SRL.
Din verificările
efectuate a rezultat faptul că numitul Y.S. este unic asociat la SC Y.I.F. SRL,
societate care este încadrată ca mare contribuabil și a fost vizată de un
control al D.G.A.M.C, început în primăvara anului 2012.
În acest sens, inc.
B.M.A.N.A.R. a scris pe un bilet "40000" și i l-a arătat lui C.C.A.,
fără însă a verbaliza oferta, limitându-se la a face gesturi sugestive, fiind
circumspect față de posibilitatea unor eventuale înregistrări ale discuției
respective.
Conform declarației
denunțătorului C.C.A. dată în fața organelor de urmărire penală în data de 19
aprilie 2013, acesta a presupus că i s-a oferit suma de 40.000 euro, având în
vedere și discuțiile anterioare cu inc. B.M.A.N.A.R. când acesta i-a oferit în
mod explicit suma de 50.000 euro.
Din înregistrarea
discuției în mediul ambiental, a reieșit că cele arătate în denunț corespund
realității, astfel că unul dintre scopurile urmărite de B.M.A.N.A.R. a fost
coruperea înaltului funcționar public în scopul determinării acestuia să dispună
activități de control la firmele concurente. Conform imaginilor video,
B.M.A.N.A.R. scria ceva pe un stick - notes pe care l-a arătat lui C.C.A.
A rezultat deci și al
doilea obiectiv urmărit, și anume ca prin exercitarea defectuoasă a
atribuțiilor de serviciu, C.C.A. să denatureze eventual rezultatele inspecției
fiscale derulată la SC Y.I.F. SRL.
Deși este purtat în
mod cât se poate de conspirat de către B.M.A.N.A.R., dialogul certifică faptul
că acesta propune bani, bunuri sau alte servicii în numele și pe seama lui Y.S.
Cu toate acestea, la
ieșirea, din instituție, pentru că imaginile înregistrate coroborate cu
dialogul purtat au confirmat și dovedit consumarea infracțiunii de dare de
mită, s-a procedat la invitarea la sediul Direcția Națională Anticorupție a
numitului B.M.A.N.A.R. Asupra acestuia au fost descoperite trei înscrisuri
conținând date de identificare ale societăților comerciale E.I.G. SRL și L.G.
SRL, două înscrisuri reprezentând extrase interogări baze de date auto
conținând autovehicule înmatriculate pe numele acestor societăți comerciale,
trei înscrisuri reprezentând fotografii printate, format A4, având fiecare câte
o mențiune olografă în colțul din stânga sus: "M.M.L.",
"O.M.", respectiv "2012 K.E.", nefiind însă descoperit
asupra sa biletul pe care a scris "40000" și pe care i l-a arătat
numitului C.C.A. în biroul acestuia.
În acest scop,
ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție,
secția de combatere a corupției, s-au deplasat în fața sediului D.G.A.M.C., unde,
în fața intrării în curtea acestei instituții, a fost găsit, lângă trotuar, un
bilet tip post-it de culoare albă ce avea înscrisă mențiunea "40000"
cu un pix cu pastă culoare albastră.
B.M.A.N.A.R. a
recunoscut împrejurarea că oferise suma de 40.000 directorului D.G.A.M.C, însă
a ținut să precizeze că era vorba de o sumă în lei, cu motivarea că Y.S. i-ar
fi indicat anterior să ofere 10.000 de euro pentru ca firma în care este unic
asociat să fie favorizată în actul de inspecție fiscală. Cu privire la documentele
descoperite asupra sa, sus-numitul a declarat că i-au fost aduse de o persoană
tot la indicația lui Y.S. La finalul declarației, a precizat în mod expres, că
dorește să-l denunțe pe Y.S. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
Inc. B.M.A.N.A.R. a
luat legătura telefonic cu inc. Y.Ș. căruia i-a cerut să vină personal să
discute cu acesta. În aceeași zi în jurul orelor 18:49, cei doi inculpați, s-au
întâlnit în fața clădirii în care se află biroul lui C.C.A., și au mers la
acesta să discute despre inspecția fiscală la care era supusă SC Y.I.F. SRL
ocazie cu care inc. Y.Ș. i-a oferit lui C.C.A. suma de 30.000 euro în schimbul
favorizării SC Y.I.F. SRL, scriind suma respectivă pe un bilețel pe care i l-a
înmânat acestuia.
La ieșirea din sediul
D.G.A.M.C, cei doi inculpați au fost opriți de organele de urmărire penală,
care au procedat la constatarea infracțiunii flagrante.
Cu această ocazie,
C.C.A. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală biletul scris de inc.
Y.S. prin care îi promitea suma de 30.000 euro.
Așa cum a rezultat
din declarațiile date de către denunțător, coroborate și cu înregistrările
audio-video, conform proceselor-verbale de redare, a rezultat că Y.S. a
săvârșit infracțiunea de dare de mită alături de instigarea la săvârșirea
aceleiași infracțiuni, comisă anterior asupra lui B.M.A.N.A.R. și pe care
acesta a confirmat-o și în timpul celei de-a doua discuții purtate în biroul
directorului general adjunct al D.G.A.M.C.
Tribunalul, în baza
dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, a schimbat încadrarea juridică a
faptelor reținute în sarcina inculpatului Y.S. din infracțiunile de dare de
mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr.
78/2000 și instigare la dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen. anterior,
rap. la art. 255 C. pen. anterior și art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior în infracțiunea de dare de mită,
prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, deoarece infracțiunea de
instigare la dare de mită este absorbită de infracțiunea de luare de mită.
În drept, s-a reținut
că faptele inculpatului Y.S., care la data de 19 aprilie 2013, l-a determinat
pe inculpatul B.M.A.N.A.R. ca, în schimbul promisiunii făcute la data de 19
aprilie 2013, respectiv să remită suma de 40.000 de euro pentru a-l determina
pe martorul denunțător C.C.A., director general adjunct în DGAMC din cadrul
ANAF, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să determine controale la
firmele, concurente, iar la data de 19 aprilie 2013 a promis suma de 30.000
euro ca acesta să finalizeze favorabil un control fiscal la firma sa SC Y.I.F.
SRL întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută
de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Fapta inculpatului
B.M.A.N.A.R., care în temeiul unei unice rezoluții infracționale, în mod
repetat, ultimul act de executare fiind înregistrat la 19 aprilie 2013, în
numele și pentru inc. Y.S., a promis suma de 40.000 euro martorului denunțător
C.C.A., director general adjunct al D.G.A.M.C. pentru a supune activității de
control anumite societăți comerciale și pentru a denatura rezultatele
raportului, de inspecție fiscală în sensul favorizării SC Y.I.F. SRL întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 din
C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea. nr. 78/2000.
Această situație de
fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,
enumerate detaliat în considerentele sentinței.
Audiat în cursul
judecății, inculpatul Y.S. a arătat că dorește să beneficieze de dispozițiile
art. 320 ind. 1 C. proc. pen. anterior și a recunoscut fapta reținută prin
rechizitoriu. Totodată, inculpatul B.M.A.N.A.R. a arătat că dorește să
beneficieze de dispozițiile art. 320 ind. 1 C. proc. pen. anterior, a
recunoscut fapta reținută prin rechizitoriu și a dorit ca judecata să se
desfășoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
La individualizarea
pedepsei aplicate inculpatului Y.S., instanța, a avut în vedere dispozițiile
art. 52 C. pen. anterior, precum și criteriile generale de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul ridicat de pericol
social al faptei săvârșite, valorile sociale apărate prin dispozițiile legale
în baza cărora acesta va fi condamnat - buna-credință pe care s-a întemeiat
încrederea între participanții la viața socială/a autorității pe care o
reprezintă instituția din care face parte și martorul denunțător, persoana
inculpatului și împrejurările care au atenuat sau au agravat răspunderea
penală. În acest sens, instanța a reținut gradul ridicat de pericol social
concret al faptei, având în vedere perioada relativ îndelungată de timp în care
a comis fapta, dar și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea
infracțiunii ce a rezultat din lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta
este căsătorit și are 5 copii.
În aceste împrejurări,
reținând însă și împrejurările concrete și modul de comitere a faptelor (asupra
unei persoane cu atribuții de control), precum și personalitatea sa, acesta
fiind o persoană integrată social, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate
fi atins numai prin aplicarea unei pedepse orientate peste minimul special
prevăzut de lege.
În raport de natura
faptei săvârșite, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă
accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.
b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile
publice sau în funcții elective publice, dreptul, de a ocupa o funcție
implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de
a exercita o profesie de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru
săvârșirea infracțiunii.
Considerând că în
cauză sunt îndeplinite cerințele art. 86
1
C. pen. anterior,
respectiv condamnarea prin sentință fiind o pedeapsă de 2 ani și 6 luni de
închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul
pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei
aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale acestuia,
constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în societate -
instanța, în baza art. 86
1
alin. (1) C. pen. anterior, a suspendat
condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, care se
socotește de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, potrivit art.
86
2
C. pen. anterior.
La
individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.M.A.N.A.R., instanța a avut
în vedere dispozițiile, art. 52 C. pen. anterior precum și criteriile generale
de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior respectiv gradul
ridicat de pericol social al faptei, valorile sociale apărate, prin
dispozițiile legale în baza cărora acesta a fost condamnat buna-credință pe
care se întemeiază încrederea între participanții la viața socială a
autorității pe care o reprezintă instituția din care face parte și martorul
denunțător, persoana inculpatului, și împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut gradul ridicat
de pericol social concret al faptei, modalitatea în care a comis fapta, dar și
conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii ce a rezultat
din lipsa antecedentelor penale, inculpatul bucurându-se de prezumția de
nevinovatei până la soluționarea cauzelor în care este cercetat.
În aceste
împrejurări, reținând însă și împrejurările concrete și modul de comitere a
faptei, precum și personalitatea sa, acesta fiind o persoană integrată social,
instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei
pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, fiind incidente dispozițiile
legale referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute
de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.
În raport de natura
faptei săvârșite, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă
accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.
b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile
publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând
exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a
exercita o profesie de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru
săvârșirea infracțiunii.
Considerând că în
cauză sunt îndeplinite cerințele art. 86
1
C. pen. anterior,
respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 3 luni
închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul
pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei
aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale
inculpatului, constând în vârsta și integrarea sa pe deplin în familie și în
societate - instanța, în baza art. 86
1
alin. (1) C. pen. anterior, a
suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3
ani, care s-a socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe,
potrivit art. 86
2
C. pen. anterior.
Împotriva
acestei sentințe au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și
inculpatul Y.S., care au criticat soluția instanței pentru motive de
netemeinicie.
În dezvoltarea
motivelor de apel, Ministerul Public a criticat sentința, sub un prim aspect,
pentru greșita individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate
inculpatului Y.Ș. În acest sens, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile
art. 86
1
C. pen. anterior, date fiind atitudinea procesuală
oscilantă manifestată de inculpat, modalitatea în care acesta a înțeles să se
folosească de o altă persoană pentru coruperea funcționarului public, precum și
scopul demersului său respectiv acela de a evita posibila sesizare a organelor
judiciare pentru comiterea unei fapte de evaziune fiscală.
Un al doilea motiv de
apel a vizat greșita individualizare a cuantumului pedepsei aplicate
inculpatului B.M.A.N.A.R., în cazul căruia s-a subliniat faptul că a mai fost
cercetat și trimis în judecată (în Dosarul nr. 2540/1/2012 al Înaltei Curți de
Casație și Justiție), nejustificându-se reținerea unor circumstanțe atenuante
legale.
A treia critică a
Ministerului Public s-a raportat la greșita aplicare a obligației prevăzute de
art. 86
3
alin. (2) C. pen. anterior, în cazul inculpatului
B.M.A.N.A.R., căruia i s-a impus să nu intre în legătură cu inculpatul Y.S. S-a
apreciat că o atare obligație este lipsită de eficacitate juridică, cât timp o
obligație similară nu i-a fost impusă și inculpatului Y.S., solicitându-se să
se dispună în consecință și cu privire la acesta din urmă.
În fine, Ministerul
Public a criticat împrejurările în care a fost aplicată pedeapsa accesorie a
interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior în cazul
ambilor inculpați. S-a subliniat că, în cazul inculpatului Y.S., instanța de
fond ar fi trebuit să particularizeze dreptul a cărei exercitare a interzis-o,
în sensul interzicerii dreptului de a fi asociat și administrator la o
societate comercială, iar în privința coinculpatului B.M.A. nu se impunea
interzicerea acestui drept.
Inculpatul Y.S. a
criticat exclusiv modalitatea de individualizare a pedepsei, atât sub aspectul
cuantumului, cât și al modalității de executare. Invocând particularitățile,
faptice ale cauzei și circumstanțele sale personale, inculpatul a apreciat că
pot fi reținute în beneficiul său prevederile art. 74 lit. a) C. pen. anterior
iar scopul pedepsei poate fi atins prin reducerea cuantumului la 2 ani
închisoare și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. anterior.
La solicitarea
apelantului-inculpat, Curtea a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri
în circumstanțiere.
Examinând actele
dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât
și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu
disp. art. 371 C. proc. pen. anterior, Curtea a reținut următoarele:
Situația de fapt
relevantă în speță, în toate etapele derulării activității infracționale, este
necontestată. Cauza a fost soluționată, de altfel, în procedura simplificată de
judecată prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen. anterior, ambii
inculpați înțelegând să recunoască în totalitate faptele descrise în
rechizitoriu și să își însușească probatoriul administrat în faza de urmărire
penală.
Reevaluând elementele
faptice evidențiate de procesele-verbale de redare a discuțiilor în mediul
ambiental purtate succesiv de cei doi inculpați cu denunțătorul C.C.A., de
procesele-verbale de constatare a infracțiunii ori de efectuare a controlului
corporal asupra intimatului B.M.A., de planșele foto întocmite cu ocazia
desfășurării acestor activități și de declarațiile denunțătorului, Curtea a
constatat neechivoc dovedite existența faptelor și vinovăția inculpaților.
Prin urmare,
valorificând probator și declarațiile date de către inculpați în cursul
judecății a reținut că în virtutea calității sale de asociat unic al SC Y.I.F.
SRL, pe fondul supunerii societății unei activități de inspecție fiscală
planificată în perioada 17 septembrie 2012 - 26 aprilie 2013, inculpatul Y.S. a
luat hotărârea de a oferi sume de bani directorului general adjunct al
D.G.A.M.C. din cadrul. A.N.A.F. - denunțătorul C.C.A., în scopul că acesta din
urmă să favorizeze societatea prin denaturarea rezultatelor activității de
inspecție fiscală.
Inițial, la
solicitarea lui Y.S., între intimatul B.M.A.N.A.R. (prieten al celui dintâi) și
denunțător au avut loc o serie de întâlniri în perioada martie - 16 aprilie
2013, pe parcursul cărora intimatul i-a solicitat funcționarului efectuarea
unor controale fiscale la firme concurente ori favorizarea altor societăți
aparținând lui Y.S., promițându-i în schimb o sumă de bani. (cuantumul acesteia
fiind, potrivit declarațiilor lui C.C., 50.000 de euro). Motivația demersului
intimatului-inculpat a fost însă esențial legată de încercarea de a obține
favorizarea SC Y.I.F. SRL prin coruperea funcționarului și determinarea
acestuia să "cosmetizeze" rezultatele actului de control fiscal în
curs de finalizare.
În executarea acestei
rezoluții infracționale, inculpatul Y.S. l-a determinat pe coinculpatul
B.M.A.N.A.R. să îi ofere denunțătorului C.C.A., la data de 19 aprilie 2013 -
orele 14.00, suma de 40.000 de euro în scopul anterior menționat. Denunțătorul
l-a solicitat să discute peste 3 zile, când raportul de inspecție urma a fi
finalizat, iar intimatul-inculpat a părăsit instituția, fiind surprins de către
organele de poliție la ieșire. Cu această ocazie, B.M.A.N.A.R. a acceptat să
colaboreze cu acestea pentru tragerea la răspundere penală a
coinculpatului-apelant.
În acest context,
inculpatul Y.S. s-a prezentat în aceeași zi - orele 18.49, însoțit de
B.M.A.N.A.R., în biroul funcționarului public C.C.A., unde i-a oferit personal
acestuia suma de 30.000 de euro în scopul explicit de a ajuta SC Y.I.F. SRL
prin denaturarea rezultatelor inspecției fiscale.
Reținând astfel
coordonatele faptice în care s-a desfășurat activitatea infracțională, Curtea a
constatat că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul Y.S. este
eronată, în cauză nefiind incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.
anterior privind forma continuată a infracțiunii.
Activitatea
apelantului-inculpat s-a grefat neîndoielnic pe o rezoluție infracțională
unică, respectiv coruperea funcționarului public în scopul favorizării
societății supuse inspecției fiscale. În realizarea acestui scop, inculpatul
Y.S. a acționat inițial ca autor moral, instigându-l pe B.M.A.N.A.R. să încerce
să "capteze bună-voința" funcționarului public cu atribuții în
coordonarea activității de inspecție fiscală prin întâlniri repetate și,
ulterior, să îi ofere acestuia o sumă de bani în scopul menționat. Pe fondul
refuzului denunțătorului de a accepta oferta făcută, apelantul-inculpat s-a
implicat nemijlocit în activitatea infracțională, acționând de această dată în
calitate de autor și oferind el însuși o sumă de bani în același scop.
Sub un prim aspect,
Curtea a reținut însă că participarea unei persoane la comiterea aceleiași
infracțiuni nu poate fi calificată ca fiind specifică instigării și, în același
timp, acțiunii unui autor, chiar și dacă contribuțiile sale s-au realizat prin
acte succesive și ar putea fi calificate atât instigare, cât și autorat.
Aceasta deoarece contribuția specifică autorului constituie, din perspectiva
importanței sale la săvârșirea faptei, o formă principală de participație
penală, ce o absoarbe pe cea secundară a instigării.
În al doilea rând,
contrar aprecierii instanței de fond, care pare a sugera, fără o argumentare clară,
că inculpatul Y.S. ar fi săvârșit două activități distincte (de instigare la
dare de mită în scopul inspectării firmelor concurente, respectiv de dare de
mită în scopul favorizării SC Y.), Curtea a reținut că întreaga activitate a
inculpatului a fost orientată exclusiv spre favorizarea societății supuse
inspecției fiscale, modul de executare reliefând existența unei unități
naturale de infracțiune.
Atât actele de
instigare desfășurate de apelantul Y.S., cât și cele în care a acționat ca
autor al dării de mită, au fost comise în temeiul unei rezoluții infracționale
unice, urmărindu-se coruperea aceluiași funcționar prin oferirea unor sume de
bani, în realizarea unui scop unic (favorizarea SC Y.I.F. SRL prin denaturarea
rezultatelor inspecției fiscale), întreaga sa activitate având un singur
rezultat socialmente periculos (respectiv starea de pericol, pentru buna
desfășurare a activității de serviciu a denunțătorului).
Supunerea unor firme
concurente unui control fiscal - chestiune antamată tangențial în discuțiile
dintre intimat și denunțător -, a avut un rol cu totul secundar în economia
demersului infracțional, interesul real al apelantului fiind esențial și
neechivoc legat de favorizarea SC Y. O atare împrejurare rezultă din
declarațiile coroborate ale intimatului B.M.A. și ale denunțătorului în faza de
urmărire penală, în care ambii descriu favorizarea societății menționate ca
fiind scopul principal al oferirii sumei de bani la data de 19 aprilie 2013, în
împrejurările concrete ce fac obiectul judecății.
În consecință,
scindarea motivației infracționale (în maniera reținută prin sentință) este
artificială, infirmată de probele administrate, dar și insuficientă pentru a
justifica, doar prin ea însăși, reținerea formei continuate a infracțiunii.
Chiar dacă apelantul
Y.S. a desfășurat atât acte ca instigator, cât și ca autor, la un oarecare
interval de timp, acțiunile sale s-au îmbinat indisolubil și în mod natural,
fiind orientate spre atingerea aceluiași tip de relații sociale și spre
realizarea unui scop unic, neechivoc exprimat. Încercarea lui B.M.A. de a oferi
o sumă de bani funcționarului (la care a instigat Y.S.), precum și încercarea
similară a apelantului însuși reprezintă doar momente intermediare ale unei
activități infracționale unice, concepute de apelant și orientate spre
atingerea aceleiași finalități a coruperii funcționarului public și remiterii
sumei de bani.
Prin urmare, aceste
acte multiple sunt lipsite de autonomia specifică art. 41 alin. (2) C. pen.
anterior, ele îmbinându-se în mod natural într-o singură acțiune și justificând
reținerea unei infracțiuni unice de dare de mită.
Curtea a apreciat că
momentul în care s-a apreciat consumată darea de mită comisă ca autor de către
B.M.A. (astfel cum a fost reținut, de către procuror) are relevanță doar asupra
configurației faptei reținute în sarcina acestuia, nu și a apelantului Y.S.
împrejurarea că, în sarcina intimatului B.M.A au reținut în mod distinct, prin
rechizitoriu, atât o faptă de dare de mită comisă la data de 19 aprilie 2013 -
orele 14.00 (ce a făcut obiectul judecății), cât și o faptă similară comisă la
aceeași dată - orele 18.49 (pentru care a beneficiat de cauza de impunitate
prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen.) este un aspect ce nu poate fi cenzurat
în actualul cadru procesual.
O atare încadrare
juridică reținută prin rechizitoriu nu determină însă reținerea automată a unei
configurări juridice similare și în privința inculpatului Y.S.
În cazul acestuia, nu
se poate face abstracție de starea de fapt efectivă, de legătura naturală între
actele de instigare a intimatului și cele de realizare nemijlocită a
elementului material al laturii obiective (ambele vizând însă aceeași acțiune
de dare de mită), de unicitatea scopului urmărit ori a rezultatului produs.
Toate aceste elemente permit caracterizarea activității sale infracționale ca
fiind specifică unei unități naturale de infracțiune, pentru care urmează a
răspunde doar în calitate de autor.
În consecință, în
baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice
din infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din
Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în
infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea
nr. 78/2000.
Încadrarea juridică
dată faptei comise de intimatul-inculpat B.M.A.N.A.R. este corectă, oferirea
sumei de 40.000 de euro denunțătorului în circumstanțele speței întrunind
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 255 C. pen. anterior
rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Sub aspectul
individualizării pedepselor principale aplicate în cauză, Curtea a apreciat
fondată în parte critica Ministerului Public, respectiv doar cu privire la
greșita determinare a cuantumului pedepsei aplicată intimatului B.M.A.N.A.R. în
acest sens, a constatat că tribunalul a justificat reținerea incidenței
circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. anterior prin
trimiteri la lipsa antecedentelor penale ori la atitudinea sinceră a
inculpatului pe parcursul procesului penal.
Curtea a apreciat că
aceste elemente personale pot justifica o eventuală reducere a pedepsei doar
atunci când, în raport de particularitățile cauzei și de contribuția penală
concretă a inculpatului, ele relevă o periculozitate atât de scăzută a
persoanei sale încât doar aplicarea unei pedepse reduse sub minimul special
satisface exigențele unei juste individualizări.
Or, lipsa
antecedentelor penale reflectă o stare de normalitate într-un stat de drept, ce
nu poate primi valențele unei cauze de atenuare în absența altor elemente din
care să rezulte conduita substanțial pozitivă în familie și societate a
inculpatului ori încercările sale de a desfășura activități socialmente utile.
În cazul intimatului-inculpat, astfel de date nu rezultă din probele
administrate.
Pe de altă parte,
conduita procesuală sinceră manifestată de către intimat a fost suficient
valorificată din perspectiva art. 320
1
C. proc. pen. anterior,
Curtea neacordând o importanță deosebită disponibilității sale de a colabora cu
organele judiciare în faza de urmărire penală pentru prinderea coinculpatului,
în condițiile în care exista deja un denunț formulat de către funcționarul
public.
O atare
disponibilitate a fost corect valorificată la stabilirea modalității de
executare, tribunalul orientându-se just spre suspendarea sub supraveghere a
executării, în condițiile prevăzute de art. 86
1
și urm. C. pen.
anterior.
Prin
urmare, reevaluând cuantumul pedepsei, Curtea a apreciat că împrejurările
concrete în care intimatul a acționat, faptul că el a constituit punctul de
legătură între Y.S. și denunțător (fiind cel care îl cunoștea direct pe
funcționarul public), contribuind astfel determinant la punerea în executare a
rezoluției infracționale, precum și circumstanțele sale personale impun aplicarea
unei pedepse într-un cuantum de 1 an, închisoare, ușor superior minimului
special redus ca efect al aplicării art. 320
1
C. proc. pen.
anterior.
Referitor la
obligația stabilită în sarcina inculpatului B.M.A.N.A.R. conform art. 86
3
alin. (3) C. pen. anterior, respectiv aceea de a nu intra în legătură cu
inculpatul Y.S., în acord cu Ministerul Public, o apreciază lipsită de
eficacitate, în condițiile în care ea are caracter unilateral, neexistând o
obligație similară și în sarcina apelantului.
Raportat
la particularitățile cauzei, constată însă că relațiile de prietenie existente
între inculpați nu au avut un rol predominant în economia activității
infracționale (în care importantă a fost, mai degrabă, relația dintre intimat
și denunțător), astfel încât interzicerea unui contact între aceștia nu
servește în mod real reeducării lor și atingerii scopului pedepsei. Prin
urmare, Curtea nu a apreciat necesară impunerea acestei obligații în sarcina
vreunuia dintre inculpați.
În ceea ce privește
cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului Y.S., a
apreciat nefondate atât criticile Ministerului Public, cât și cele ale
inculpatului.
Reevaluând criteriile
de individualizare prin raportare la noua încadrare juridică dată faptei, a
constatat că participația concretă a acestuia la executarea rezoluției
infracționale, faptul că inculpatul a fost cel care a avut inițiativa coruperii
funcționarului, urmărind astfel să evite o posibilă sesizare a organelor de
urmărire penală ca urmare a inspecției fiscale, maniera concretă în care s-a
încercat mituirea unui înalt funcționar public și suma ce a făcut obiectul
actului de oferire reflectă un grad de pericol social ridicat al faptei, ce
impune aplicarea unei pedepse superioare limitelor medii prevăzute de lege.
Circumstanțele
personale favorabile, legate de desfășurarea unor activități socialmente utile,
de implicarea sa în acte de caritate ori de lipsa antecedentelor penale, nu pot
fi analizate izolat de împrejurările obiective ale cauzei și nu justifică, prin
ele însele, reducerea cuantumului pedepsei sub limita de 2 ani și 6 luni.
În schimb, aceste
date personale creează premisele reeducării inculpatului chiar, fără
încarcerarea sa și justifică, aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins
chiar fără executarea efectivă a acesteia, pronunțarea condamnării, însoțită de
supravegherea conduitei inculpatului pe o durată determinată de 6 ani, având
caracterul, unui avertisment suficient în sensul art. 86
1
alin. (1)
lit. c) C. pen. anterior.
Conduita procesuală a
inculpatului-apelant, chiar dacă a fost oscilantă în faza inițială a
procesului, reprezintă expresia modului în care a înțeles să își exercite
dreptul la apărare recunoscut de lege și nu ar putea justifica, doar prin ea
însăși și cu ignorarea celorlalte date personale pozitive, alegerea detenției
ca modalitate de executare.
În egală măsură,
particularitățile reale ale cauzei evidențiază o periculozitate, de ansamblu
ridicată a infracțiunii, ce legitimează alegerea unei modalități de executare a
pedepsei care să asigure supravegherea conduitei inculpatului pe un anumit
interval și crearea tuturor premiselor pentru conștientizarea consecințelor
faptei sale. Prin urmare, suspendarea condiționată în conformitate cu disp.
art. 81 C. pen. anterior nu prezintă garanții adecvate pentru atingerea acestui
scop.
În privința pedepsei
accesorii a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior
aplicată ambilor inculpați, Curtea a constatat că nu se justifică în mod
obiectiv interzicerea acestui drept, impunându-se modificarea corespunzătoare a
sentinței.
Preliminar, s-a
observat că hotărârea tribunalului nu cuprinde argumentele efective pentru care
s-a apreciat necesară aplicarea acestei pedepse, instanța de fond limitându-se
la expunerea unor considerații pur teoretice și la detalierea principiilor ce
se desprind din jurisprudența Curții Europene în materie.
Evaluând
împrejurările concrete ale cauzei din perspectiva exigențelor art. 64 lit. c)
C. pen. anterior, a reținut că inculpatul Y.S. a deținut doar calitatea de
asociat unic al SC Y.I.F. SRL, nu și pe cea de administrator, astfel încât
interzicerea dreptului de a mai deține această din urmă calitate (astfel cum a
solicitat Ministerul Public) ar fi lipsită de suport și contrară condițiilor impuse
de textul de lege analizat. Doar exercițiul funcției sau profesiei exercitate
de condamnat la momentul comiterii infracțiunii și de care s-a folosit pentru
săvârșirea acesteia poate fi interzis ca pedeapsă accesorie, nu și exercițiul
unei funcții pe care el ar putea să o dețină eventual în viitor.
În ceea ce privește
calitatea de asociat unic în cadrul SC Y.I.F. SRL, Curtea a constatat că Y.S.
nu s-a folosit în mod efectiv de atribuțiile acestei calități pentru comiterea
faptei ce face obiectul judecății.
Inculpatului îi este
imputată o infracțiune de corupție, în care subiectul activ este
necircumstanțiat (și în care calitatea de asociat unic a contribuit la nașterea
interesului său de a corupe un funcționar), iar nu o infracțiune în legătură cu
activitatea efectivă a societății comerciale ori în care calitatea de asociat
unic să fi servit în mod obiectiv la comiterea acesteia, nefiind îndeplinite,
nici din această perspectivă, cerințele legale pentru aplicarea pedepsei
accesorii analizate.
În privința inculpatului
B.M.A.N.A.R., constată că acesta nu deținea vreo calitate în cadrul SC Y.I.F.
SRL, astfel încât interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
anterior (de altfel generic indicat în sentință, fără particularizarea
funcției/calității) este lipsită de orice suport.
Pentru toate aceste
considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, a admis
apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul Y.S. împotriva
Sentinței penale nr. 525 din 25 iunie 2013 a Tribunalului București, secția a
II-a penală.
A desființat, în
parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
În baza art. 334 C.
proc. pen. anterior a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina
inculpatului Y.S. din infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap.
la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior
în infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea
nr. 78/2000.
În baza art. 255 C.
pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior a condamnat pe inculpatul Y.S. la pedeapsa de
2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
În baza art. 86
1
și art. 86
2
C. pen. anterior a suspendat sub supraveghere executarea
pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 6 ani, pe parcursul
căruia inculpatul Y.S. va respecta toate măsurile de supraveghere stabilite
prin sentință.
A înlăturat din
conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea exercițiului
dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.
A înlăturat incidența
dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. anterior și art. 76 lit. e) C. pen.
anterior față de inculpatul B.M.A.N.A.R. și, în consecință, în baza art. 255 C.
pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. anterior a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de
1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
În baza art. 86
1
și art. 86
2
C. pen. anterior a suspendat sub supraveghere executarea
pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, pe parcursul
căruia inculpatul B.M.A.N.A.R. va respecta toate măsurile de supraveghere
stabilite prin sentință.
A
înlăturat obligația impusă inculpatului B.M.A.N.A.R., conform art. 86
3
alin. (2) C. pen. anterior, de a nu intra în legătură cu inculpatul Y.S.
A înlăturat din
conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea exercițiului
dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile
judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului, onorariul cuvenit
interpretului de limbă arabă se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva Deciziei
penale nr. 262/A din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori, au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție
și inculpatul Y.S.
Analizând recursurile
declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru
următoarele considerente:
Înalta Curte constată
că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013,
conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C.
proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului
potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă
potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.
C. proc. pen.
anterior al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și
pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data
pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile
Codului de procedură penală anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea
nr. 2/2013, situație în care decizia recurată este supusă casării în limita
motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen. anterior,
astfel cum au fost mod