ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 140/2014

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpatul G.V. împotriva sentinței penale nr. 581 din 1 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 581 din 01 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 6658/2/2013, în temeiul art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată.

În temeiul art. 26 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la dare de mită, în formă continuată.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului G.V., stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a) și lit. b) teza a II-a C. pen. anterior.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.V., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 12 septembrie 2013-1 noiembrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul G.V. la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 291/P/2013 din data de 7 octombrie 2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial București s-a dispus, printre altele, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților T.S. și G.V., ultimul sub aspectul comiterii infracțiunilor de complicitate la trafic de influență prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale) și complicitate la infracțiunea de dare de mită prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În actul de sesizare s-a reținut faptul că la data de 23 august 2013, D.B. a sesizat D.N.A.- Serviciul Teritorial București cu privire la faptul că P.Ș., administrator al grupului de firme A.G.R.O.F.A.M., prin intermediul lui T.S., comisar de poliție în cadrul I.P.J. Călărași - S.I.F., G.V., comisar șef al Comisariatului Județean Călărași din cadrul G.N.M. și G.M., asociat unic și administrator la SC M.G.M. E.M.P. SRL, i-a oferit sume de bani pentru soluționarea favorabilă a litigiilor firmelor reprezentate de P.Ș. cu A.P.I.A. Călărași și pentru eliberarea unor adeverințe care să-i permită accesarea unor credite bancare.

La data de 11 septembrie 2013, P.Ș. a sesizat D.N.A. - Serviciul Teritorial București cu privire la faptul că în cursul lunii septembrie 2013, T.S., comisar de poliție în cadrul I.P.J. Călărași - S.I.F., a pretins sumele de 100.000 euro și 40.000 euro pentru a interveni pe lângă D.B. în scopul soluționării favorabile a litigiilor firmelor reprezentate de P.Ș. cu A.P.I.A. Călărași și pentru eliberarea unor adeverințe care să-i permită acestuia accesarea unor fonduri europene pentru agricultură. Din sumele pretinse, o parte urma a fi remisă lui D.B. și o parte lui G.V.

În fapt, acuzarea a reținut că între SC A.H. SRL și SC A.P. SRL, administrate de P.Ș. și A.P.I.A., Centrul județean Călărași, al cărei director executiv adjunct este D.B., au apărut divergențe legate de acordarea de plăți unice pe suprafața agricolă, nerambursabile, din fonduri comunitare, A.P.I.A. constatând că s-au acordat subvenții pentru suprafețe de teren mai mari decât cele exploatate. în acest context, A.P.I.A. a întocmit procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, creanțe a căror valoare este de 7.088.751,36 lei pentru perioada 2007-2010, iar pentru recuperarea prejudiciului au fost instituite măsuri asigurătorii.

Litigiile generate de contestarea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor se află în diverse stadii de soluționare, însă situația creată l-a împiedicat pe P.Ș. să acceseze alte fonduri, oferite prin programul S.A.P.S.

Această situație litigioasă a fost cunoscută de inculpatul T.S., comisar în cadrul S.I.F. din Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași, inclusiv din cele relatate lui de martorul G.M.. Situația dificilă a lui P.Ș. a fost percepută ca o oportunitate de către inculpatul T.S., deoarece acesta deținea un teren în suprafață de cea 50.000 mp în satul Cegani, corn. Burdușani, jud. Ialomița și era interesat să îl vândă, iar P.Ș. era persoana în măsură să cumpere un teren de o asemenea mărime la un preț bun pentru inculpat. Discuții cu privire la vânzarea acestui teren au existat și anterior anului 2013 între inculpatul T.S. și P.Ș., însă acesta din urmă, deși interesat de cumpărarea terenului, nu a dat un răspuns ferm, amânând mereu luarea unei decizii.

Conform declarației martorului G.M., care era la curent cu intenția inculpatului T.S. de a vinde terenul menționat lui P.Ș., în cursul anului 2013 s-a întâlnit cu inculpatul T.S., iar acesta, știind că este în relații foarte apropiate cu P.Ș., l-a întrebat dacă P.Ș. a luat vreo decizie. Martorul G.M. a precizat că i-a relatat lui P.Ș. despre întâlnirea cu inculpatul T.S. și despre întrebarea adresată de acesta, ocazie cu care P.Ș. a afirmat că ar fi dispus să cumpere terenul, dar că mai întâi ar vrea să vadă actele și poziționarea acestuia. După această discuție, P.Ș. a menționat că, dacă recolta din anul 2013 va fi vândută la un preț bun, ar putea să cumpere acest teren.

Ulterior, întâlnindu-se din nou cu inculpatul T.S. și întrebat fiind de acesta dacă are noutăți cu privire la cumpărarea terenului de către P.Ș., martorul G.M. a declarat că i-a spus acestuia despre condițiile în care P.Ș. ar fi în măsură să cumpere terenul, cu precizarea că, deocamdată, acesta are dificultăți financiare din cauză că fondurile sale sunt blocate de A.P.I.A. Călărași ca urmare a existenței unor litigii, în urma unor demersuri inițiate de D.B.

Martorul G.M. a arătat că, aflând acest lucru, inculpatul T.S. a susținut că îl cunoaște pe D.B. și că poate discuta cu acesta pentru rezolvarea problemelor întâmpinate de P.Ș., fără a preciza în acel moment alte detalii. Date fiind acestea, martorul G.M. a discutat cu P.Ș. despre cele afirmate de către inculpatul T.S., P.Ș. fiind de acord cu demersul inculpatului, dacă totul ar fi legal și, în cazul în care fondurile societăților sale ar fi deblocate, ar putea să cumpere terenul inculpatului.

În paralel, inculpatul T.S. a căutat o modalitate de a discuta cu D.B.D., în condiții favorabile, care să îi permită să aducă în atenția directorului executiv adjunct de la A.P.I.A. Călărași situația lui P.Ș. și, urmărind strict interesul său, să facă tot ce era necesar să asigure,o soluție convenabilă tuturor, chiar dacă detaliile intervenției pe lângă D.B.D. nu fuseseră expuse în discuția cu martorul G.D.

Cunoscând relația de prietenie a lui D.B.D. cu inculpatul G.V., inculpatul T.S. l-a contactat pe acesta pentru a îi facilita o întâlnire cu directorul executiv adjunct de la A.P.I.A. Călărași și i-a relatat totodată că P.Ș. ar fi dispus să remită suma de 100.000 de euro pentru soluționarea favorabilă a litigiilor cu A.P.I.A. Călărași, în sensul anulării sau reducerii debitelor societăților administrate de P.Ș.. Cu același prilej, inculpatul T.S. i-a promis inculpatului G.V. o parte din suma pe care o va primi de la P.Ș. pentru sprijinul pe care i-l va acorda în demersul său pe lângă D.B.D.

Existența acestei înțelegeri anterioare între inculpații T.S. și G.V. rezultă din evenimentele care au urmat, când, pentru început, inculpatul G.V. a intermediat o primă întâlnire, a pus la dispoziție un loc propice, într-un cadru confidențial, pentru discuțiile ce urmau a avea loc și a garantat seriozitatea și credibilitatea inculpatului T.S., apoi a continuat să îl sprijine pe inculpatul T.S. în demersul său, facilitând întâlnirile cu D.B.D., insistând față de acesta să accepte propunerea făcută de inculpatul T.S. și să accepte banii pe care urma să îi remită P.Ș. prin intermediul ofițerului de poliție.

În data de 20 august 2013 D.B. a fost apelat de inculpatul G.V., care i-a solicitat o întrevedere, ocazie cu care i-a spus că vine din partea unui prieten de-al său, fără a îi menționa numele, care îl roagă să ajungă la o înțelegere cu P.Ș. și că acesta din urmă este dispus să ofere suma de 100.000 de euro pentru rezolvarea tuturor problemelor. D.B.D. a refuzat această ofertă, însă în seara aceleiași zile, considerând că ar fi util să cunoască cine este persoana care a intervenit pentru P.Ș., s-a întâlnit din nou cu inculpatul G.V., căruia i-a cerut detalii cu privire la cele discutate anterior și la identitatea "prietenului comun" care a intervenit pentru P.Ș. Cu acest prilej, inculpatul G.V. i-a comunicat că persoana care a făcut acest demers este inculpatul T.S., ofițer în cadrul S.I.F. din cadrul I.P.J. Călărași.

În continuare, inculpatul G.V. i-a adus la cunoștință lui D.B.D. că a fost identificată o modalitate de disimulare a sumei de 100.000 de euro ce trebuia să fie remisă, aceasta urmând a fi inclusă în prețul unui teren pe care inculpatul T.S. l-ar vinde lui P.Ș.. în acest mod, terenul ar fi fost supraevaluat și, din suma de 130.000 de euro reprezentând prețul mărit artificial, ar putea fi retrasă suma de 100.000 de euro. Inculpatul G.V. i-a explicat și că, din suma de 100.000 de euro o parte ar reveni și inculpatului T.S. și l-a sfătuit să se gândească bine la ofertă, iar dacă va accepta, s-a obligat să îl pună în legătură cu inculpatul T.S.. Deși denunțătorul i-a subliniat inculpatului G.V. că nu este interesat de propunerea făcută, acesta a insistat să reflecteze în continuare.

Imediat după ce a luat cunoștință despre aceste aspecte, D.B.D. a sesizat D.N.A. - Serviciul Teritorial București.

În data de 25 august 2013, în jurul orei 14:30, D.B.D. a fost apelat de inculpatul G.V., care i-a solicitat să vină la imobilul său situat în Călărași, unde are un depozit de lemne, spunându-i că vine "prietenul".

D.B.D. a declarat că la depozit l-a găsit pe inculpatul G.V. și că, după circa două minute, a venit și inculpatul T.S. Inculpatul G.V. i-a condus pe inculpatul T.S. și pe denunțătorul D.B.D. într-un birou și i-a lăsat să discute.

D.B.D. i-a spus inculpatului T.S. că ar fi de acord cu cele transmise de P.Ș., moment în care inculpatul T.S. a început să îi explice detaliile remiterii mitei. Astfel, inculpatul T.S. i-a relatat că primirea sumei de 100.000 de euro va fi ascunsă prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru un teren între T.S. și P.Ș., în prețul căruia să intre și suma remisă pentru rezolvarea problemelor lui P.Ș., astfel că nimeni nu va cunoaște destinația banilor. După exprimarea acordului de către D.B.D., inculpatul T.S. a susținut că va lua legătura cu G.M., care este prietenul lui și al lui P.Ș., pentru finalizarea "tranzacției." Totodată, au stabilit o întâlnire pentru data de 26 august 2013.

D.B.D. l-a contactat pe inculpatul G.V. în data de 26 august 2013 și a amânat întâlnirea pentru a doua zi, 27 august 2013, dar pentru că și D.B.D. și inculpatul G.V. au fost ocupați, au convenit să se vadă în data de 28 august 2013, la ora 17:00, la depozitul de lemne al inculpatului G.V.

În data de 28 august 2013, D.B.D. a ajuns la depozitul din Călărași, unde se afla inculpatul G.V. înainte de a ajunge inculpatul T.S., D.B.D. a ținut să se asigure de seriozitatea acestuia, a lui G.M. și a lui P.Ș., iar inculpatul G.V. a garantat siguranța celor discutate și seriozitatea persoanelor implicate.

După sosirea inculpatului T.S., acesta a reluat discuțiile legate de crearea unei aparențe de legalitate pentru circuitul sumei de 100.000 de euro pe care pretindea că P.Ș. intenționa să o dea pentru rezolvarea conflictelor cu A.P.I.A. Călărași, prin încheierea acelui contract de vânzare-cumpărare la un preț supraevaluat, din care urma să fie extrasă suma de 100.000 de euro.

Pe parcursul discuției, inculpatul G.V. a fost prezent și, la curent cu intențiile frauduloase ale inculpatului T.S., l-a susținut pe acesta, fiind direct interesat în obținerea unei sume de bani din cei 100.000 de euro pentru "serviciile sale".

Convorbirea purtată în data de 28 august 2013 evidențiază faptul că suma de 100.000 de euro nu era destinată în întregime lui D.B.D., ci din această sumă o parte urma să revină și celor doi inculpați pentru intervenția făcută, iar inculpatul G.V. i-a explicat lui D.B.D. care ar fi modalitatea de distribuire a banilor între ei.

Fiind puse la punct detaliile cu D.B.D. și asigurându-se de disponibilitatea acestuia pentru rezolvarea problemei analizate așa cum și-a dorit, inculpatul T.S. s-a întâlnit în data de 02 septembrie 2013 cu martorul G.M. pentru a îi comunica rezultatul întrevederii cu D.B.D. Dacă până la această dată inculpatul T.S. nu a avansat nicio sumă de bani pentru anularea/reducerea debitelor înregistrate de firmele lui P.Ș. la A.P.I.A. Călărași, cu această ocazie inculpatul a fost tranșant și a pretins suma de 100.000 de euro, sumă din care urma să primească o parte pentru intervenția făcută și care urma să fie continuată, oferindu-se totodată să remită lui D.B.D. o altă parte din sumă în numele lui P.Ș. pentru ca directorul executiv adjunct de la A.P.I.A. Călărași să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu. Inculpatul T.S. a explicat în detaliu ce urma să se întâmple, a garantat rezolvarea problemelor existente și a arătat cum se vor împărți banii între persoanele implicate, inclusiv inculpatul G.V.

Pentru că P.Ș. și G.M. au avut suspiciuni cu privire la intențiile inculpatului T.S., au convenit ca martorul G.M. să înregistreze convorbirea purtată cu acesta.

După întâlnire, martorul G.M. l-a înștiințat pe P.Ș. cu privire la conținutul convorbirii și, constatând că este vorba despre săvârșirea unor infracțiuni de corupție, P.Ș. a decis să sesizeze autoritățile competente.

Până la depunerea unui denunț de către P.Ș., inculpatul T.S. l-a vizitat la domiciliul său din satul Căscioarele, jud. Călărași, pe martorul G.M. în data de 04 septembrie 2013, ocazie cu care martorul a înregistrat din nou discuția purtată cu acesta.

Așa cum rezultă din înregistrarea pusă la dispoziție de G.M., acesta și inculpatul T.S. au părăsit locul în care se aflau mai multe persoane și s-au retras într-o încăpere, unde a avut loc o discuție legată de necesitatea emiterii unor adeverințe de către D.B.D. pentru trei dintre firmele lui P.Ș., care să ateste că societățile nu înregistrează debite, fapt care i-ar fi permis lui P.Ș. să obțină un credit bancar total de aproximativ 920.000 de euro, reprezentând 90% din cuantumul de 110 euro/ha din plata unică pe suprafața agricolă finanțată de U.E.-S.A.P.S.

Conform celor prezentate anterior, două dintre societățile administrate de P.Ș. nu îndeplineau condițiile de eligibilitate, fiind înregistrate cu debite la A.P.I.A. Călărași, însă inculpatul T.S. și-a exprimat întreaga disponibilitate de a rezolva și această situație, subliniind că are o mare influență asupra lui D.B.D. și că nu va fi nicio problemă, chiar dacă nu a discutat în prealabil cu acesta, pentru că va face cum îi va spune. Totodată, inculpatul T.S. a explicat că, pentru aceasta, P.Ș. va trebui să dea suma de 40.000 de euro, din care urma să îi revină suma de 10.000 de euro. Pentru aceasta, inculpatul T.S. urma să apeleze din nou la inculpatul G.V. pentru a îi facilita o nouă întâlnire cu D.B., în cadrul căreia să îi solicite ajutorul pentru P.Ș. și să îi ofere, din partea acestuia, suma de 10.000 de euro. La rândul său, inculpatul G.V. urma a fi recompensat cu suma de 10.000 de euro.

Discuția purtată de inculpatul T.S. cu martorul G.M. și înregistrată de acesta a fost prezentată lui P.Ș., și, așa cum rezultă din declarațiile lui P.Ș. si G.M., au stabilit să sesizeze D.N.A., având în vedere că au strâns suficiente probe.

Pentru aceasta, în data de 06 septembrie 2013, G.M. s-a prezentat la sediul D.N.A., la Serviciul de Registratură, Grefă, Arhivă și Relații cu Publicul, unde a dorit să înmâneze suportul conținând înregistrările care dovedeau săvârșirea unor infracțiuni de corupție, însă a fost îndrumat să depună un denunț în scris, în care să explice cele petrecute și cine sunt persoanele implicare. După ce i-a adus la cunoștință lui P.Ș. cerința procedurală, acesta din urmă a luat legătura cu avocatul său, care l-a îndrumat cu privire la redactarea denunțului, astfel că imediat după acest moment, P.Ș. a depus un denunț la D.N.A., unde a venit însoțit de G.M., care a dat declarații cu privire la cele constatate.

După discuția dintre martorul G.M. și inculpatul T.S., care a avut loc în data de 04 septembrie 2013, acesta din urmă a luat legătura cu inculpatul G.V. și au organizat o nouă întâlnire cu denunțătorul D.B.D. pentru a îi prezenta și această ofertă și a-i promite o parte din suma de 40.000 de euro pretinsă de inculpatul T.S.

A doua zi, în 05 septembrie 2013, a avut loc întâlnirea dintre D.B. și inculpații T.S. și G.V., la imobilul acestuia din urmă, discuțiile fiind înregistrate în mediu ambiental în baza autorizației emise de instanță. Modul în care au decurs discuțiile dovedește fără dubiu că inculpatul G.V. cunoștea că, de această dată, era necesar să îl convingă pe D.B.D. să elibereze adeverințele necesare lui P.Ș. pentru accesarea unor fonduri europene pentru agricultură, în schimbul unor sume de bani, dovedind existența unor discuții anterioare ale inculpatului G.V. cu inculpatul T.S.

Discuția s-a purtat inițial între D.B.D. și inculpatul G.V., timp în care denunțătorul a fost pus la curent cu toate detaliile problemei de rezolvat de către acesta, însă apoi s-a alăturat lor și inculpatul T.S., acesta confirmând că, în plus față de rezolvarea litigiilor societăților administrate de P.Ș., acesta are nevoie și de emiterea unor adeverințe care să-i permită accesarea unor fonduri suplimentare și că, pentru aceasta, prin intermediul lui, P.Ș. îi va da suma de 10.000 de euro. Discuția s-a încheiat cu promisiunea denunțătorului că va face demersuri în vederea eliberării adeverințelor, urmând ca inculpatul T.S. să facă demersuri pe lângă P.Ș. pentru a obține suma de 40.000 de euro până în data de 09 septembrie 2013.

Declarațiile lui D.B.D., P.Ș. și G.M. sunt convergente în ceea ce privește modul în care s-au derulat evenimentele și se completează, descriind întreaga activitate infracțională derulată de cei doi inculpați, așa cum a fost deja prezentată. Acestea sunt susținute de convorbirile telefonice și cele în mediu ambiental interceptate, care complinesc ansamblul probator administrat în cauză.

Declarațiile inculpaților T.S. și G.V. nu pot fi reținute în acest context, acestea fiind contrare probatoriului administrat în cauză. Aceștia au susținut că discuțiile purtate cu D.B.D. vizau cumpărarea de lemne de foc, iar eventualele sume de bani apărute în discuțiile lor se referau la prețul pentru lemnele ce urmau să le cumpere. De asemenea, în ceea ce privește relația cu G.M. și P.Ș., aceasta ar fi vizat exclusiv vânzarea terenului deținut de inculpatul T.S.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2013 inculpatul G.V., înainte de începerea cercetării judecătorești, a cerut ca judecata să aibă loc în baza procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen. anterior. în acest sens, Curtea a procedat la audierea inculpatului, acesta declarând că recunoaște acuzațiile astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Constatând îndeplinite cerințele art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen. anterior, Curtea a încuviințat solicitarea inculpatului G.V. de aplicare a procedurii recunoașterii vinovăției și, în raport de poziția procesuală a coinculparului T.S., a dispus disjungerea cauzei în privința acestuia, formarea unui nou dosar și continuarea judecării cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Cu privire la inculpatul G.V., Curtea a constatat că situația de fapt reținută în actul de sesizare este reală și confirmată de probatoriul administrat în cauză.

În perioada august-septembrie 2013 inculpatul G.V. l-a ajutat pe inculpatul T.S. să intervină pe lângă D.B.D., director executiv adjunct la A.J.P.I.A. Călărași, pentru ca inculpatul T.S. să-l determine să anuleze ori să diminueze debitele înregistrate de societățile agricole administrate de martorul P.Ș. la A.P.I.A. Călărași în schimbul remiterii sumei de 100.000 euro, din care 25.000 euro urma să-i revină inculpatului G.V., 25.000 euro inculpatului T.S., 25.000 martorului-denunțător D.B.D. și 25.000 euro martorului G.M. Totodată, ajutorul dat de inculpatul G.V. a privit și eliberarea a trei adeverințe pentru societățile reprezentate de P.Ș. care să permită acestuia accesarea unor fonduri europene, în schimbul remiterii sumei de 40.000 euro, din care 10.000 euro urma să-i revină inculpatului G.V., 10.000 euro inculpatului T.S., 10.000 euro martorului-denunțător D.B.D. și 10.000 euro martorului G.M.

De asemenea, în acest mod inculpatul G.V. l-a ajutat pe P.Ș., prin stabilirea întâlnirilor pe care le-a avut cu D.B. și inculpatul T.S., să îi ofere lui D.B.D., suma de 25.000 euro, pentru ca D.B.D. să anuleze sau să diminueze debitele înregistrate de societățile administrate de P.Ș. la A.P.I.A. Călărași și suma de 10.000 euro pentru ca aceeași persoană să elibereze trei adeverințe pentru societățile reprezentate de P.Ș. care să permită acestuia accesarea fondurilor europene.

În concret, inculpatul T.S. care s-a oferit să-l ajute pe martorul P.Ș. să-și rezolve problemele cu A.P.I.A. Călărași, sens în care a apelat la inculpatul G.V., pentru a-l pune în legătură cu D.B., directorul executiv adjunct al A.P.I.A. Călărași, cunoscând relația de prietenie dintre aceștia. Inculpatul T.S. i-a adus la cunoștința inculpatului G.V. faptul că P.Ș. este dispus să ofere suma de 100.000 euro pentru soluționarea favorabilă a solicitărilor sale, din care urma să-i remită o parte și inculpatului G.V. pentru ajutorul acordat.

Probatoriul administrat în cauză a dovedit, în mod neechivoc, faptul că inculpatul G.V. a acceptat propunerea coinculpatului T.S., astfel că după două întâlniri prealabile cu martorul D. (în ziua de 20 august 2013), în data de 25 august 2013 la ora 14,30 l-a sunat pe martorul D.B.D. cerându-i să vină la depozitul de lemne din Călărași, pentru a se întâlni cu un prieten (în speță inculpatul T.S.).

Rolul inculpatului G.V. a fost acela de a intermedia întâlnirile, de a pune la dispoziție un cadru confidențial pentru discuțiile ce urmau a avea loc și de a garanta seriozitatea și credibilitatea inculpatului T.S.

Întâlnirea din data de 25 august 2013 a fost urmată de o a doua, în ziua de 28 august 2013, ocazie cu care inculpatul G.V. l-a încredințat pe martorul-denunțător de seriozitatea inculpatului T.S., implicându-se activ în discuțiile legate de disimularea mitei ce urma a fi primită de martorul-denunțător în cuprinsul contractului de vânzare-cumparare a suprafeței de teren deținută de inculpatul T.S.. Mai mult, inculpatul G.V. îi explică cu acea ocazie martorului-denunțător D.B.D. modalitatea de împărțire a banilor între ei "Ia, B. jumătate și-mi opresc și eu jumătate." De asemenea, pentru că martorul-denunțător își exprimă temerea că P.Ș. s-ar putea să nu mai plătească a doua tranșă de 50.000 euro, inculpatul G.V. îi dă asigurări că acest risc nu există deoarece vor încheia un antecontract legalizat la notar.

O a treia întâlnire intermediată de inculpatul G.V. a avut loc în ziua de 5 septembrie 2013, la aceeași locație, ocazie cu care inculpatul G.V. i-a adus la cunoștință martorului-denunțător faptul că P.Ș. mai are încă o solicitare, respectiv să-i fie eliberate adeverințe care să-l ajute să acceseze fonduri europene, în schimbul remiterii unei sume de bani. In cadrul discuțiilor purtate în trei (G., D., T.) inculpatul T.S. i-a spus martorului-denunțător "patruzeci de mii zice să-i cer.să iau eu cu el două zeci de mii și să vă dau vouă două zeci", referindu-se la cele spuse de martorul G.M. în sensul ca 20.000 euro să-i împartă G. și T., iar 20.000 euro să-i împartă D. și inculpatul G.

În cursul urmăririi penale inculpatul G.V. a negat acuzațiile, afirmând că discuțiile purtate au vizat achiziționarea de lemne de foc de la depozitul său. Probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor D.B.D., P.Ș. si G.M., coroborat cu înregistrările convorbirilor telefonice interceptate autorizat, cu înregistrările audio-video în mediu ambiental autorizate de instanță, cu înregistrările efectuate de martorul G.M., dovedesc implicarea inculpatului G.V. în a-i acorda ajutor inculpatului T.S., ambii având rolul de intermediari, alături de martorul G.M., în cumpărarea de către martorul P.Ș. a influenței inculpatului T.S. asupra martorului D.B.D., precum și a oferirii către acesta a sumelor de 100.000 euro și respectiv 40.000 euro, pentru ca martorul-denunțător să anuleze/diminueze debitele înregistrate la A.P.I.A. Călărași și să elibereze trei adeverințe necesare accesării fondurilor europene. Discuțiile purtate în mediu ambiental, unele în șoaptă, indică cu claritate destinația sumelor de bani ce urmau a fi remise de martorul P.Ș., scopul pentru care urmau a fi dați, persoanele ce urmau a beneficia de acești bani și cota parte ce revenea fiecăruia.

În drept, fapta inculpatului G.V., comisar șef al Comisariatului Județean Călărași din cadrul G.N.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august-septembrie 2013, de a-l ajuta și de a-l susține pe inculpatul T.S. să facă demersurile necesare pentru a interveni pe lângă D.B.D., director executiv adjunct la A.P.I.A. Călărași, profitând de relația de prietenie pe care o avea cu acesta, pentru a îl determina să anuleze sau să diminueze debitele înregistrate de societățile administrate de P.Ș. la A.P.I.A. Călărași și pentru a îl determina să elibereze trei adeverințe pentru societățile reprezentate de P.Ș., care să permită acestuia accesarea fondurilor europene, acceptând pentru serviciile sale promisiunea remiterii sumei de 25.000 de euro, respectiv a sumei de 10.000 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat, care în perioada august-septembrie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe P.Ș. să îi ofere lui D.B.D., prin intermediul inculpatului T.S., suma de 25.000 de euro pentru ca D.B.D. să anuleze sau să diminueze debitele înregistrate de societățile administrate de P.Ș. la A.P.I.A. Călărași si suma de 10.000 de euro pentru ca aceeași persoană să elibereze trei adeverințe pentru societățile reprezentate de P.Ș., care să permită acestuia accesarea fondurilor europene, fapte urmate de demersurile necesare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale).

Dispozițiile art. 7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 sunt aplicabile întrucât persoana pe lângă care se exercita traficul de influență și respectiv oferea mita, D.B.D., este un funcționar cu atribuții de control-director executiv adjunct A.P.I.A.-Centrul Județean Călărași.

Reținând vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunilor sub forma intenției directe, Curtea l-a condamnat pe acesta la câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune concurentă, în limitele speciale reduse cu o treime ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

La individualizarea pedepsei, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. anterior și art. 27 C. pen. anterior, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor reflectat prin modul și mijloacele de comitere, urmarea acestora, persoana inculpatului și gradul de participație penală, respectiv contribuția concretă a inculpatului.

În acest sens, Curtea a reținut că inculpatul G.V. răspunde penal pentru patru acte materiale, toate sub forma complicității, respectiv a ajutorului pe care l-a acordat coinculparului T.S. și martorului P.Ș. în activitatea de cumpărare a influenței și respectiv dării de mită către martorul D.B.

Curtea a mai constatat faptul că inculpatul G.V. a avut rolul de intermediar, că inițiativa infracțională nu i-a aparținut lui, ci inculpatului T.S., că sumele de bani oferite nu au fost remise, că inculpatul a comis infracțiunile fără a uza de calitatea sa oficială și independent de această calitate, că se află la primul conflict cu legea penală, provine dintr-o familie organizată și are o stare precară a sănătății.

Punând în balanță aspectele reliefate mai sus, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse orientate spre limita minimă a textului sancționator, redusă cu o treime, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, a apreciat că simpla condamnare este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, constituind un avertisment serios pentru conduita viitoare a inculpatului G.V. Pentru a conchide astfel, Curtea a avut în vedere faptul că inculpatul este infractor primar și, chiar dacă pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră, în fața instanței a recunoscut acuzațiile.

În cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere atitudinea de negare manifestată de inculpat în cursul urmăririi penale, iar lipsa antecedentelor penale este o situație firească unei conduite sociale.

În privința pedepselor accesorii, Curtea a observat că inculpatul G.V. nu a comis infracțiunile în virtutea funcției deținute și fără vreo legătură cu exercitarea acestei funcții (comisar șef la Garda de Mediu), astfel că a fost primită solicitarea procurorului de interzicere a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior.

Totodată, Curtea, față de natura și gravitatea infracțiunilor și persoana inculpatului, nu a găsit necesară aplicarea pedepselor complementare.

Împotriva sentinței penale nr. 581 din 01 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpatul G.V.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 13 5/2010 privind Codul de procedură penală, la termenul din data de 27 mai 2014, cu respectarea principiului contradictorialității, a calificat căile de atac ca fiind apeluri.

La același termen, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către apelantul intimat inculpat G.V.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a criticat hotărârea cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior în dispozitivul hotărârii și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului G.V. atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare. Totodată, s-a apreciat că hotărârea instanței de fond este criticabilă și sub aspectul omisiunii aplicării față de inculpat a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie și a omisiunii aplicării unei pedepse complementare.

Criticile privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, formulate de apelantul intimat inculpat G.V., se referă la individualizarea pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelurile cu care a fost sesizată sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Una dintre criticile aduse de apelantul inculpat G.V. a- avut în vedere limitele reținerii situației de fapt, susținând că instanța de fond a reținut elemente suplimentare față de actul de acuzare.

Acesta a susținut că nu cunoștea situația litigioasă de la A.P.I.A. Călărași, nu-i cunoștea pe martorii denunțători P.Ș. și G.M., nu s-a întâlnit cu aceștia, nu i-a contactat direct sau indirect, nu a pretins vreo sumă de bani, inițiativa infracțională nu i-a aparținut lui, ci coinculpatului T.S.

Din examinarea situației de fapt se constată că nu există neconcordanțe.

Astfel, din analiza coroborată a materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și l-a însușit, conform prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, respectiv declarațiile martorilor D.B.D., P.Ș. și G.M., coroborat cu înregistrările convorbirilor telefonice interceptate autorizat, cu înregistrările audio-video în mediu ambiental autorizate de instanță, cu înregistrările efectuate de martorul G.M., rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea faptelor, în raport de situația de fapt reținută.

Pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, în esență, pe situația de fapt, s-a reținut că în perioada august-septembrie 2013 inculpatul G.V. l-a ajutat pe T.S. să intervină pe lângă D.B.D., director executiv adjunct la A.P.I.A. Călărași, pentru ca T.S. să-l determine să anuleze ori să diminueze debitele înregistrate de societățile agricole administrate de martorul P.Ș. la A.P.I.A. Călărași în schimbul remiterii sumei de 100.000 euro, din care 25.000 euro urma să-i revină inculpatului G.V., 25.000 euro lui T.S., 25.000 euro martorului-denunțător D.B.D. și 25.000 euro martorului G.M. Totodată, ajutorul dat de inculpatul G.V. a privit și eliberarea a trei adeverințe pentru societățile reprezentate de P.Ș. care să permită acestuia accesarea unor fonduri europene, în schimbul remiterii sumei de 40.000 euro, din care 10.000 euro urma să-i revină inculpatului G.V., 10.000 euro lui T.S., 10.000 euro martorului-denunțător D.B.D. și 10.000 euro martorului G.M.

În acest mod inculpatul G.V. l-a ajutat pe P.Ș., prin stabilirea întâlnirilor pe care le-a avut cu D.B. și T.S., să îi ofere lui D.B.D., suma de 25.000 euro, pentru ca D.B.D. să anuleze sau să diminueze debitele înregistrate de societățile administrate de P.Ș. la A.P.I.A. Călărași și suma de 10.000 euro pentru ca aceeași persoană să elibereze trei adeverințe pentru societățile reprezentate de P.Ș. care să permită acestuia accesarea fondurilor europene.

În concret, T.S. s-a oferit să-l ajute pe martorul P.Ș. să-și rezolve problemele cu A.P.I.A. Călărași, sens în care a apelat la inculpatul G.V., pentru a-l pune în legătură cu D.B., directorul executiv adjunct al A.P.I.A. Călărași, cunoscând relația de prietenie dintre aceștia. T.S. i-a adus la cunoștință inculpatului G.V. faptul că P.Ș. este dispus să ofere suma de 100.000 euro pentru soluționarea favorabilă a solicitărilor sale, din care urma să-i remită o parte și inculpatului G.V. pentru ajutorul acordat.

În mod corect a reținut Curtea de Apel București că probatoriul administrat în cauză a dovedit, în mod neechivoc, faptul că inculpatul G.V. a acceptat propunerea lui T.S., astfel că după două întâlniri prealabile cu martorul D. (în ziua de 20 august 2013), în data de 25 august 2013 la ora 14,30 l-a sunat pe martorul D.B.D. cerându-i să vină la depozitul de lemne din Călărași, pentru a se întâlni cu un prieten (în speță T.S.).

Rolul inculpatului G.V. a fost acela de a intermedia întâlnirile, de a pune la dispoziție un cadru confidențial pentru discuțiile ce urmau a avea loc și de a garanta seriozitatea si credibilitatea lui T.S.

Întâlnirea din data de 25 august 2013 a fost urmată de o a doua, în ziua de 28 august 2013, ocazie cu care inculpatul G.V. l-a încredințat pe martorul-denunțător de seriozitatea lui T.S., implicându-se activ în discuțiile legate de disimularea mitei ce urma a fi primită de martorul-denunțător în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare a suprafeței de teren deținută de T.S.. Mai mult, inculpatul G.V. i-a explicat cu acea ocazie martorului-denunțător D.B.D. modalitatea de împărțire a banilor între ei. Totodată, deoarece martorul-denunțător și-a exprimat temerea că P.Ș. s-ar putea să nu mai plătească a doua tranșă de 50.000 euro, iar inculpatul G.V. i-a dat asigurări că acest risc nu există deoarece vor încheia un antecontract legalizat la notar.

În ziua de 5 septembrie 2013 a avut loc a treia întâlnire intermediată de inculpatul G.V., la aceeași locație, ocazie cu care inculpatul G.V. i-a adus la cunoștință martorului-denunțător faptul că P.Ș. mai are încă o solicitare, respectiv să-i fie eliberate adeverințe care să-l ajute să acceseze fonduri europene, în schimbul remiterii unei sume de bani. în cadrul discuțiilor purtate în trei (G., D., T.) inculpatul T.S. i-a spus martorului-denunțător "patruzeci de mii zice să-i cer.să iau eu cu el douăzeci de mii și să vă dau vouă douăzeci referindu-se la cele spuse de martorul G.M. în sensul ca 20.000 euro să-i împartă G. și T., iar 20.000 euro să-i împartă D. și inculpatul G.

În mod corect a reținut Curtea de Apel București faptul că în cursul urmăririi penale inculpatul G.V. a negat acuzațiile, afirmând că discuțiile purtate au vizat achiziționarea de lemne de foc de la depozitul său.

Probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor D.B.D., P.Ș. și G.M., coroborat cu înregistrările convorbirilor telefonice interceptate autorizat, cu înregistrările audio-video în mediu ambiental autorizate de instanță, cu înregistrările efectuate de martorul G.M., dovedesc implicarea inculpatului G.V. în a-i acorda ajutor inculpatului T.S., ambii având rolul de intermediari, alături de martorul G.M., în cumpărarea de către martorul P.Ș. a influenței inculpatului T.S. asupra martorului D.B.D., precum și a oferirii către acesta a sumelor de 100.000 euro și respectiv 40.000 euro, pentru ca martorul-denunțător să anuleze/diminueze debitele înregistrate la A.P.I.A. Călărași și să elibereze trei adeverințe necesare accesării fondurilor europene.

Discuțiile purtate în mediu ambiental, unele în șoaptă, indică cu claritate destinația sumelor de bani ce urmau a fi remise de martorul P.Ș., scopul pentru care urmau a fi dați, persoanele ce urmau a beneficia de acești bani și cota parte ce revenea fiecăruia.

În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 103 C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului, stabilindu-se corect că fapta inculpatului G.V., comisar șef al Comisariatului Județean Călărași din cadrul G.N.M., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august-septembrie 2013, l-a ajutat și l-a susținut pe inculpatul T.S. să facă demersurile necesare pentru a interveni pe lângă D.B.D., director executiv adjunct la A.P.I.A. Călărași, profitând de relația de prietenie pe care o avea cu acesta, pentru a îl determina să anuleze sau să diminueze debitele înregistrate de societățile administrate de P.Ș. la A.P.I.A. Călărași și pentru a îl determina să elibereze trei adeverințe pentru societățile reprezentate de P.Ș., care să permită acestuia accesarea fondurilor europene, acceptând pentru serviciile sale promisiunea remiterii sumei de 25.000 de euro, respectiv a sumei de 10.000 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale).

Totodată, fapta inculpatului G.V., care în perioada august-septembrie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat pe P.Ș. să îi ofere lui D.B.D., prin intermediul inculpatului T.S., suma de 25.000 de euro pentru ca D.B.D. să anuleze sau să diminueze debitele înregistrate de societățile administrate de P.Ș. la A.P.I.A. Călărași și suma de 10.000 de euro pentru ca aceeași persoană să elibereze trei adeverințe pentru societățile reprezentate de P.Ș., care să permită acestuia accesarea fondurilor europene, fapte urmate de demersurile necesare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale).

Dispozițiile art. 7 alin. (2) și (3) din Legea nr. 78/2000 sunt aplicabile deoarece persoana pe lângă care s-a exercitat traficul de influență și respectiv s-a oferit mita, D.B.D., este un funcționar cu atribuții de control - director executiv adjunct A.P.I.A.-Centrul Județean Călărași.

Procedând la reevaluarea întregului ansamblu probator strâns cu referire la prezenta cauză, înalta Curte, întocmai ca și instanța de fond, reține următoarele aspecte:

Probele strânse în cursul urmăririi penale au fost verificate de instanța de judecată, ajungându-se la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicare a legii penale, organele de urmărire penală și instanța de judecată au obligația de a aprecia, completa și justifica probele administrate în cauză, ceea ce instanța de fond a și făcut în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, în mod corect Curtea de Apel București a avut în vedere toate probele administrate în cursul urmăririi penale, întregul material fiind coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în fața instanței de fond și a constatat că situația de fapt reținută în actul de sesizare este reală și confirmată de probatoriul administrat în cauză.

Înalta Curte apreciază că dovezile arătate dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție legitimând tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea faptelor deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a inculpatului, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.

Criticile formulate în apel vizează și omisiunea menționării art. 320

1

C. proc. pen. anterior, în dispozitivul sentinței (critică formulată de Ministerul Public), respectiv omisiunea reducerii sancțiunii ca urmare a aplicării procedurii recunoașterii vinovăției și omisiunea reținerii circumstanțelor atenuante (critică formulată de apelantul inculpat), omisiunea interzicerii unor drepturi ca pedeapsă accesorie și complementară (critică formulată de Ministerul Public).

Cu privire la omisiunea menționării art. 320

1

C. proc. pen. anterior în dispozitivul sentinței, instanța de apel constată că procedura urmată de instanța de fond în soluționarea cauzei nu a fost contestată de Ministerul Public. în cauză inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției, Ministerul Public a formulat concluzii în sensul admiterii cererii, iar instanța a procedat în consecință. Ministerul Public nu a contestat în apel faptul că judecata în cauză s-a desfășurat în condițiile recunoașterii vinovăției și nici faptul că au fost urmate prevederile legale în materie. Nu a fost criticat nici faptul că sancțiunea nu s-ar înscrie în limitele prevăzute de procedura ce guvernează cauza de față. în concluzie, critica formulată se încadrează în noțiunea de eroare materială și nu are relevanța unor motive de apel.

Rolul Ministerului Public în formularea căilor de atac este acela de a asigura respectarea legii, prin înlăturarea unor soluții nelegale sau netemeinice. Interesul declarării unei căi de atac, în cazul Ministerului Public, ține de restabilirea ordinii de drept și nu de înlăturarea unor erori materiale, astfel cum este cazul în speță. Atât procedura cât și competența de soluționare a celor două situații este diferită: verificarea legalității și temeiniciei unei hotărâri se realizează de către o instanță superioară în grad, în condiții de publicitate și contradictorialitate, în timp ce înlăturarea unei erori materiale se îndreptă de însăși instanța care a întocmit actul, la cerere sau din oficiu.

Față de cele ce preced, critica referitoare la omisiunea menționării art. 320

1

C. proc. pen. anterior va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește apelul inculpatului, criticile referitoare la caracterul nelegal al limitelor de pedeapsă și omisiunea aplicării circumstanțelor atenuante sunt neîntemeiate.

Ascultarea inculpatului cu privire la recunoașterea vinovăției, nu are natura juridică a unui mijloc de probă (nefiind deci aplicabile prevederile art. 69-74 C. proc. pen. anterior), ci reprezintă o activitate procesuală obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul chestiunilor prealabile admiterii cererii de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 320 C. proc. pen. anterior. Caracterul obligatoriu al acestei activități procesuale este corelativ dreptului inculpatului de a opta pentru procedura simplificată. Dacă după ascultarea inculpatului, instanța admite cererea de judecare de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, inculpatul nu mai poate renunța pe parcursul procesului penal la opțiunea sa de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, putând să critice doar condițiile în care avut loc, de exemplu dacă a existat un viciu al manifestării de voință. în cazurile în care legiuitorul a dorit să prevadă posibilitatea de revenire asupra manifestării de voință, a reglementat-o în mod expres: ca în cazul renunțării la apel sau recurs. Doar în cazul în care se dovedește că există un viciu de consimțământ, instanța de apel ar putea dispune reluarea judecării cauzei potrivit procedurii de drept comun. Nu aceasta este însă situația în speță, inculpatul fiind ascultat de către instanța de fond, în prezența avocatului său, declarând că recunoaște acuzațiile astfel cum sunt descrise în actul de sesizare.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul care recunoaște săvârșirea unei infracțiuni și solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond s-a raportat la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Referitor la pedepsele aplicate, se observă că limitele legale pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior sunt cuprinse între 2-10 ani, însă în condițiile reținerii art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, limita maximă se majorează cu 2 ani, așa încât limitele de pedeapsă sunt între 2-12 ani, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, acestea sunt cuprinse între 6 luni-5 ani, însă în condițiile reținerii art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, limita maximă se majorează cu 2 ani, așa încât limitele de pedeapsă sunt între 6 luni-7 ani.

Aceste limite speciale ale pedepselor principale, reduse ca urmare a beneficiului atras de desfășurarea judecății conform procedurii simplificate bazate pe recunoașterea vinovăției, sunt cuprinse între 1 an și 4 luni - 8 ani închisoare (în cazul primei infracțiuni) și 4 luni - 4 ani și 8 luni închisoare (în cazul celei de-a doua infracțiuni).

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului, de câte 2 ani închisoare, sunt legale, prin raportare la limitele speciale menționate în normele de incriminare corespunzătoare (reduse cu o treime, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior), dar și just proporționalizate, în raport cu gravitatea concretă a faptelor, cu consecințele acestora și cu datele personale ale inculpatului.

Circumstanțele solicitate de apărare a fi luate în considerare la individualizarea sancțiunii au fost avute în vedere de către instanța de fond la evaluarea modalității de individualizare a executării și au condus la stabilirea unei sancțiuni cu suspendare condiționată a executării.

Parchetul a mai criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul omisiunii aplicării față de inculpat a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. anterior, ca peadeapsă accesorie și a omisiunii aplicării unei pedepse complementare.

În privința pedepselor accesorii, Înalta Curte constată că inculpatul G.V. nu a comis infracțiunile în virtutea funcției deținute și fără vreo legătură cu exercitarea acestei funcții (comisar șef la Garda de Mediu), motiv pentru care nu s-a dispus interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior. Totodată, față de natura și gravitatea infracțiunilor și persoana inculpatului, în mod judicios s-a stabilit că nu este necesară aplicarea pedepselor complementare.

Față de considerentele expuse, având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Înalta Curte, în