ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

cauzei penale privindu-l pe inculpatul P.G.C. constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 188 din 7 mai

2013, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5560/121/2012, instanța de

fond a dispus condamnarea inculpatului P.G.C. la o pedeapsă de 1 an și 10 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, în formă

continuată, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., în ref. la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen. (faptă din perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie

2012). De asemenea, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin

sisteme informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1) din

Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., în ref. la art. 76 alin. (1) lit. c)

C. pen., rap. la art. 76 alin. (3) C. pen. (faptă din perioada 17 ianuarie 2010

- 11 ianuarie 2012). În baza art. 33 lit. b) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 3

ani închisoare. Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) și c) C. pen. Potrivit art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale

și a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare

de 5 ani, stabilit în baza art. 86

2

C. pen. Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele

fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială a

hard-disk-ului marca "H.", bun ce aparține inculpatului și care a

servit la săvârșirea infracțiunilor (bunul se află la camera de corpuri delicte

a I.P.J. Galați, conform dovezii din 15 mai 2012). În temeiul art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 1.800 RON.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 40/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Galați a fost trimis în judecată, în stare de

libertate, inculpatul P.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.,

reținându-se că în perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acțiuni

repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut,

inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit și a pus la dispoziție,

un număr de 58 filme care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic,

ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani și

respectiv că, în aceeași perioadă de 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin

acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

procurat pentru sine, a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a transmis

prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deținut, fără

drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului)

un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fișiere video reprezentând

minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite. Prin același rechizitoriu

s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de

P.G.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. și, respectiv, declinarea în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a competenței materiale și

teritoriale de soluționare a cauzei disjunse, față de P.G.C., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută

de art. 290 C. pen.

Analizând și

coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut

că, la data de 13 februarie 2012, Brigada de Combatere a Criminalității

Organizate Galați - Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice s-a

sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 17 octombrie 2011, ora

19:23 - 24 octombrie 2011, ora 15:27, utilizatorul adresei I.P. 79.115.125.169

a oferit, pus la dispoziție, răspândit, transmis și procurat pentru sine

materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic. Cauza a fost

înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați sub nr. 40/D/P/2012.

La aceeași dată (13

februarie 2012), Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Galați -

Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice s-a sesizat din oficiu cu

privire la faptul că, în perioada 18 octombrie 2011, ora 23:37 - 19 octombrie

2011, ora 06:06, utilizatorul adresei I.P. 79.115.124.192 a oferit, pus la

dispoziție, răspândit, transmis și procurat pentru sine materiale pornografice

cu minori într-un sistem informatic. Cauza a fost înregistrată la Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Galați sub nr. 44/D/P/2012.

Din adresa comună nr.

649/2012 transmisă la dosar de furnizorul de servicii internet SC R. & R.

SA și din procesul-verbal din 10 aprilie 2012 de analiză a datelor comunicate

prin respectiva adresă, a rezultat că ambele adrese dinamice I.P.

(79.115.125.169 și 79.115.124.192) au fost alocate, în momentele în care au

fost descărcate și răspândite materiale pornografice cu minori, titularului de

contract P.G.C. (locația unde este instalată conexiunea internet fiind, în

cazul ambelor I.P.-uri, cea din municipiul Galați, str. B., județul Galați -

domiciliul legal al inculpatului.

Prin ordonanța din 18

aprilie 2012, Dosarul penal nr. 44/D/P/2012 a fost conexat la Dosarul penal nr.

40/D/P/2012.

Ulterior, în baza

autorizației de percheziție din 27 aprilie 2012 emisă de Tribunalul Galați în

data de 8 mai 2012, a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului

P.G.C., prilej cu care a fost identificat pe masa din bucătăria apartamentului

laptop-ul marca A., despre care P.C. (mama inculpatului, care a venit în

locație pe parcursul desfășurării percheziției) a afirmat că îi aparține fiului

său.

În baza autorizației

de percheziție din 8 mai 2012 emisă de Tribunalul Galați, s-a procedat în data

de 8 mai 2012 la percheziționarea mediului de stocare a datelor informatice

ridicat de la locuința inculpatului P.G.C., fiind astfel percheziționat

hard-disk-ul marca "H.", care a fost extras din laptop-ul ridicat.

În urma percheziționării

hard-disk-ului, au fost identificate 58 fișiere de tip multimedia (video),

având diferite extensii, toate reprezentând filme cu minori în ipostaze și

manifestări sexuale explicite, despre care s-a constatat că au fost

colecționate sistematic începând cu data de 17 ianuarie 2010 și ulterior au

fost șterse toate, în timp, ultima operațiune de ștergere fiind realizată în

data de 11 ianuarie 2012.

De asemenea, au fost

identificate 3 fișiere de tip executabil având extensia "EXE" ce

reprezintă kit-ul de instalare a aplicației e., 181 fișiere componente ale

aplicației informatice L.W., precum și un fișier de tip executabil având

extensia "EXE" ce reprezintă kit-ul de instalare a aplicației U. -

prin intermediul tuturor celor trei aplicații putându-se descărca fișiere din

rețelele de partajare.

Tot la data de 13

februarie 2012, Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Galați -

Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice s-a sesizat din oficiu cu

privire la faptul că, în perioada 1 decembrie 2011, ora 06.43 - 8 decembrie

2011, ora 00.04, utilizatorul adresei I.P. 79.118.182.183 a oferit, pus la

dispoziție, răspândit, transmis și procurat pentru sine materiale pornografice

cu minori într-un sistem informatic. Cauza a fost înregistrată la Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Galați sub nr. 41/D/P/2012.

Din adresa nr.

2234/2012 emisă de furnizorul de servicii internet SC R. & R. SA a rezultat

că în data de 1 decembrie 2011, ora 06.43 - moment în care au fost descărcate

și răspândite materiale pornografice cu minori - adresa dinamică I.P.

79.118.182.183 a fost alocată tot inculpatului P.G.C., locația instalării

conexiunii fiind la domiciliul acestuia.

Având în vedere că

fapta din 1 decembrie 2011 constituie un act material al infracțiunilor

continuate comise de către inculpat pe parcursul perioadei 17 ianuarie 2010 -

11 ianuarie 2012, existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit.

c) C. proc. pen., în data de 22 mai 2012 Dosarul nr. 41/D/P/2012 a fost conexat

la Dosarul nr. 40/D/P/2012.

Astfel, prin

ordonanța din data de 11 iunie 2012 s-a dispus extinderea cercetării penale

față de inculpatul P.G.C. și sub aspectul săvârșirii actului material din data

de 1 decembrie 2011 al infracțiunilor continuate de pornografie infantilă și de

pornografie infantilă prin sisteme informatice pe parcursul perioadei 17

ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012.

La data de 6 iulie

2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului P.G.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 51 alin. (1) din

Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele

cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

A reținut prima

instanță că inculpatul P.G.C. are 28 de ani, are studii superioare, este

administrator la SC M. SRL Galați și locuiește singur în municipiul Galați,

str. B., județul Galați.

Din anul 2008 și până

în data de 8 mai 2012. inculpatul a utilizat laptop-ul marca A., pe care îl

achiziționase de la un prieten.

Utilizând laptop-ul

respectiv, conectat la rețeaua internet - conexiune asigurată de furnizorul de

servicii internet SC R. & R. SA, fără ca inculpatul să aibă router wireless

și fără să permită în alt mod accesul altor persoane la conexiunea sa- acesta a

descărcat periodic, începând cu luna ianuarie 2010, mai multe fișiere video

reprezentând materiale pornografice cu minori, utilizând în acest scop

programul informatic e., program dedicat pentru descărcarea de fișiere din

rețelele de partajare.

Inculpatul a

conștientizat permanent faptul că, descărcând respectivele

fișiere de pornografie infantilă prin intermediul unei rețele de tip

peer-to-peer care, prin specificul ei, realizează și upload în momentul

download-ului. Totodată el a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a

transmis prin intermediul sistemului său informatic (laptop-ul) acele materiale

pornografice cu minori către alte persoane conectate la aceeași rețea.

De asemenea, din

titulatura fișierelor, ale căror acronime, termeni și expresii indică fișierele

ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane cu vârste de sub 18 ani,

și din caracteristicile fizice, de dezvoltare corporală, ale persoanelor care

apăreau în respectivele fișiere video, inculpatul P.G.C. a realizat în

permanență că acele clipuri video reprezentau materiale cu minori în ipostaze

și manifestări sexuale explicite.

Fișierele video au

fost în timp descărcate, vizionate în mod repetat și apoi șterse, toate aceste

acțiuni succesive fiind efectuate de către inculpat începând din luna ianuarie

2010, iar ultimul fișier de pornografie infantilă a fost șters din memoria

hard-disk-ului laptop-ului în cursul lunii ianuarie 2012.

A constatat instanța

de fond că, audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a

recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea infracțiunilor de pornografie

infantilă și de pornografie infantilă prin sisteme informatice, precizând că

doar el a fost cel care a descărcat, deținut și vizionat cele 58 de fișiere

video cu minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite, menționând însă

că nu a întreținut și nu a încercat niciodată să întrețină acte sexuale cu

minori.

În apărarea sa,

inculpatul a arătat că mobilul infracțiunilor săvârșite, respectiv imboldul

psihologic care l-a determinat să descarce, să dețină și să vizioneze

materialele pornografice cu minori a fost urmare a faptului că în perioada

copilăriei, în jurul vârstei de 4 - 6 ani, a fost victima unor agresiuni

sexuale repetate comise asupra sa de către persoane de sex femeiesc ale căror

identități nu a dorit să le divulge.

Tot în cursul

urmăririi penale, inculpatul a solicitat să fie supus unei expertize

medico-legale psihiatrice, precizând că a avut permanent, pe toată perioada

săvârșirii infracțiunilor, discernământul critic asupra faptelor sale, dar că

solicită această probă ca un act în circumstanțiere în favoarea sa, pentru a

lămuri și motiva săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, probă ce a fost

admisă.

Prin raportul de

expertiză medico-legală psihiatrică din 16 mai 2012 întocmit de Serviciul

Clinic de Medicină Legală Galați s-a concluzionat:

prezintă tulburare de personalitate de tip emoțional iritabil; sindrom

psihogenetic intențional (simulare);

asupra faptelor comise a fost păstrat.

În faza cercetării

judecătorești, inculpatul a avut aceeași atitudine sinceră, susținând însă că a

deținut pentru sine 58 de filme care reprezintă poziții sau acte sexuale cu

caracter pornografic ce prezintă sau implică minori, precum și 58 de materiale

pornografice cu minori, pe care nu le-a transmis și nici nu le-a arătat

nimănui.

În apărare a

solicitat efectuarea unei expertize informatice, având următoarele obiective:

- dacă rețeaua de tip

peer-to-peer e. folosită de inculpat este utilizată de obicei pentru

descărcarea doar a fișierelor cu caracter pornografic sau prin intermediul

acestei rețele se descarcă orice fel de fișiere;

- dacă inculpatul

este un downloadator primar al fișierelor cu caracter pornografic, în sensul că

le-a descărcat mai întâi el însuși de pe site-urile porno de pe internet și

apoi le-a pus la dispoziție celorlalți utilizatori ai rețelei e. sau inculpatul

este un downloadator secundar, în sensul că a descărcat și el, la rândul lui,

fișierele de pe serverele altor utilizatori (downloadatori primari sau

secundari) ai rețelei e.;

- dacă un utilizator

al rețelei e. descarcă (download) un fișier pe calculatorul său este

obligatoriu ca acel fișier să se încarce (upload) automat și în calculatoarele

celorlalți utilizatori ai rețelei sau utilizatorul poate interzice uploadarea

automată a fișierului din calculatorul său în calculatoarele celorlalți

utilizatori.

Prin raportul de

expertiză tehnică judiciară - specializarea informatică, expertul tehnic

judiciar desemnat în cauza (N.G.) a arătat că rețeaua de tip peer-to-peer e.

este folosită pentru transferul general de fișiere de orice tip și nu este

folosită de obicei pentru descărcarea doar a fișierelor cu caracter pornografic

și respectiv că, dacă un utilizator al rețelei e. descarcă (downloadează) un

fișier pe calculatorul său, fără să șteargă track-ul acestei descărcări sau

fișierul însuși, atunci acest fișier în mod obligatoriu se încarcă (uploadează)

automat și în calculatoarele celorlalți utilizatori ai rețelei, utilizatorul

neputând interzice uploadarea automată a fișierului din calculatorul său în

calculatoarele celorlalți utilizatori decât cu dezinstalarea programului sau cu

scoaterea fișierului din filesharing, ceea ce înseamnă într-un anumit fel tot o

renunțare la utilizarea programului.

Totodată, expertul a

apreciat că inculpatul nu este un downloadator primar al fișierelor cu caracter

pornografic, în sensul că le-a descărcat mai întâi el însuși de pe site-urile

porno de pe internet și apoi le-a pus la dispoziție celorlalți utilizatori ai

rețelei e., ci că inculpatul este un downloadator secundar, în sensul că a

descărcat și el, la rândul lui, fișierele pe de serverele altor utilizatori

(downloadatori primari sau secundari) ai rețelei e.

A reținut instanța de

fond că situația de fapt expusă mai sus și vinovăția inculpatului au fost

dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de sesizare din

oficiu; procesul-verbal de percheziție domiciliară și autorizația de

percheziție; procesul-verbal de percheziție informatică; procesul-verbal de

analiză a fișierelor identificate cu ocazia percheziției informatice; planșă

fotografică cu capturi de imagini; declarațiile inculpatului date pe parcursul

întregului proces.

A conchis prima

instanță că, în drept, fapta inculpatului P.G.C. care, în perioada 17 ianuarie

2010 - 11 ianuarie 2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași

rezoluții infracționale, a deținut, inclusiv în vederea răspândirii, a

transmis, a oferit și a pus la dispoziție, un număr de 58 filme care reprezintă

poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică

minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de pornografie infantilă, în formă continuată, prevăzută de

art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. Fapta aceluiași inculpat care, în aceeași perioadă (17 ianuarie 2010 - 11

ianuarie 2012), prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții

infracționale, a procurat pentru sine, a pus la dispoziție, a oferit, a

răspândit și a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop),

respectiv a deținut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice

(hard-disk-ul laptopului) un număr de 58 materiale pornografice cu minori -

fișiere video reprezentând minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă

prin sisteme informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1)

din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia

dezbaterilor care au avut loc în fața instanței de fond, apărătorul ales al

inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute

prin rechizitoriu [prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, de art. 51 alin. (1) din

Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.], într-o singură infracțiune, prevăzută de

art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., având în vedere că inculpatul a comis infracțiunile numai prin și cu

ajutorul sistemelor informatice (calculator și internet).

Această cerere nu a

fost primită de prima instanță, care a considerat că infracțiunea de

pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută în art. 51 din Legea

nr. 161/2003 (Titlul III) se diferențiază de infracțiunea de pornografie

infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 sub următoarele aspecte:

infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută de

art. 51 din Legea nr. 161/2003, se poate realiza prin simpla procurare sau

deținere fără drept de materiale pornografice cu minori, în timp ce în cazul

infracțiunii de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr.

678/2001 este incriminată numai deținerea unor astfel de materiale în vederea

răspândirii.

A motivat prima

instanță că, din probele dosarului rezultă că inculpatul P.G.C., în perioada 17

ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza

aceleiași rezoluții infracționale, a deținut, inclusiv în vederea răspândirii,

a transmis, a oferit și a pus la dispoziție, un număr de 58 filme care

reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau

implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani și respectiv a procurat

pentru sine, a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a transmis prin

intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deținut, fără drept,

pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului), un

număr de 58 materiale pornografice cu minori - fișiere video reprezentând minori

în ipostaze și manifestări sexuale explicite, fapte care întrunesc elementele

constitutive atât ale infracțiunii prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, cât și pe cele ale infracțiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din

Legea nr. 161/2003 (Titlul III), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A mai arătat instanța

de fond că, cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs ideal,

legiuitorul înțelegând să le incrimineze distinct prin două acte normative și

pentru care a stabilit sancțiuni penale diferite.

Referitor la cererea

formulată de inculpat, prin apărător ales, de achitare a sa în baza art. 11

pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe motiv că

inculpatul nu a săvârșit cu intenție infracțiunile pentru care a fost trimis în

judecată, instanța de fond a arătat că aceasta nu poate fi primită întrucât din

însăși declarația inculpatului rezultă că acesta a conștientizat permanent

faptul că, descărcând fișierele de pornografie infantilă prin intermediul unei

rețele de tip peer-to-peer care, prin specificul ei, realizează și upload în

momentul download-ului, a și pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a

transmis prin intermediul sistemului său informatic (laptop-ul) acele materiale

pornografice cu minori către alte persoane conectate la aceeași rețea. Mai

mult, din titulatura fișierelor (ale căror acronime, termeni și expresii indică

fișierele ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane cu vârste de sub

18 ani) și din caracteristicile fizice, de dezvoltare corporală, ale

persoanelor care apăreau în respectivele fișiere video, inculpatul P.G.C. a

realizat în permanență că acele clipuri video reprezentau materiale cu minori

în ipostaze și manifestări sexuale explicite.

Pe de altă parte,

instanța de fond a arătat că nu se poate dispune nici achitarea inculpatului în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C.

proc. pen., cum a solicitat în subsidiar apărătorul ales al acestuia, având în

vedere condițiile concrete în care a acționat inculpatul și perioada mare de

timp în care acesta a desfășurat activitatea infracțională (17 ianuarie 2010 -

11 ianuarie 2012).

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a

C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune,

gradul de pericol social concret.al acestora, dar și persoana, vârsta tânără și

conduita anterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale.

Raportat la aceste

criterii, prima instanță a apreciat că, în favoarea inculpatului pot fi

reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

având ca efect aplicarea unor pedepse sub limitele minime prevăzute de textele

incriminatoare. Totodată, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 51 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003, s-a apreciat de instanța de fond că nu se impune

aplicarea pedepsei complementare, în speță devenind incident alin. (3) al art.

76 C. pen., ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.

A mai arătat instanța

de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen.,

infracțiunile de pornografie infantilă și pornografie infantilă prin sisteme

informatice fiind săvârșite în concurs ideal, astfel că, potrivit art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, stabilindu-se ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 1 an.

În privința pedepsei

accesorii aplicate inculpatului, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., prima

instanță a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor

personale ale acestuia conduc la concluzia unor nedemnități în exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, s-a apreciat că

reeducarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a acesteia,

dispunându-se în consecință suspendarea executării sub supraveghere, impunându-i-se

inculpatului, în baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., respectarea mai

multor măsuri de supraveghere (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele lui de existență). Totodată, în baza art. 86

1

și art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare stabilit în baza art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Potrivit art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus

confiscarea specială a hard-disk-ului marca "H.", bun aparținând

inculpatului și care a servit la săvârșirea infracțiunilor.

În fine, instanța de

fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc.

pen.

II. Împotriva

Sentinței penale nr. 188 din 7 mai 2013 a Tribunalului Galați au declarat apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial Galați și inculpatul P.G.C.

Procurorul a criticat

sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, dar și a modalității de executare.

S-a arătat, în esență, că nu se impunea reținerea de circumstanțe în favoarea

inculpatului, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare necorespunzând gradului

concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpatul P.G.C. și

nefiind aptă să conducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea

înscrisă în art. 52 C. pen.

Din datele dosarului,

rezultă că activitatea infracțională a inculpatului a fost întreruptă prin

intervenția organelor de urmărire penală. Cu ocazia percheziției efectuate la

domiciliul inculpatului, organele de poliție au ridicat laptopul A., utilizat

de acesta începând cu anul 2008. În urma percheziționăm hard-disk-ului au fost

identificate 58 fișiere de tip multimedia (video), având diferite extensii,

toate reprezentând filme cu minori în ipostaze și manifestări sexuale

explicite, despre care s-a constatat că au fost colecționate sistematic

începând cu data de 17 ianuarie 2010 și ulterior șterse toate, în timp, ultima

operațiune de ștergere fiind realizată în data de 11 ianuarie 2012.

Pericolul faptei de

pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

este subliniat de modalitatea de săvârșire, aceea de deținere în vederea

răspândirii fișierelor video conținând filme care reprezentau poziții și acte

sexuale cu caracter pornografic ce implicau minori pe mijloacele de stocare a

datelor informatice materiale, pe care le-a oferit și expus către alte

persoane.

De asemenea, s-a

arătat că gravitatea faptelor comise de inculpat trebuie apreciată prin prisma

numărului mare de fișiere video deținute de acesta (58), existând riscul

răspândirii acestora față de un număr mare de persoane și, în special, minori,

dar și din perspectiva perioadei mari de timp în care s-a desfășurat

activitatea infracțională (17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012).

S-a susținut de către

procuror că, raportat la gravitatea infracțiunilor comise, nu se impunea

reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia ci, dimpotrivă,

instanța de fond ar fi trebuit să aplice inculpatului pedepse situate peste

limitele minime prevăzute de lege, iar ca și modalitate de executare a pedepsei

rezultante aplicate, executarea efectivă.

Prin apelul formulat,

inculpatul P.G.C. - prin apărător ales - a arătat că instanța de fond a

încălcat dispozițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 357

alin. (2) lit. f) C. proc. pen., în sensul că nu s-a pronunțat asupra cererii

de schimbare a încadrării juridice. Or, potrivit art. 357 C. proc. pen.,

instanța este obligată să se pronunțe asupra oricărei împrejurări esențiale în

soluționarea cauzei. Raportat la acest motiv de apel, s-a solicitat

desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

Pe de altă parte,

inculpatul a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel cum

aceasta a fost susținută în fața instanței de fond. în sprijinul acestei

solicitări s-a invocat și practica instanței supreme (Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, Decizia nr. 2364 din 16 iunie 2010), care a reținut

că prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea

traficului de persoane, a fost prevăzută ca infracțiune fapta de a expune, a

vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a

produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a

deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive,

embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziții ori acte sexuale cu

caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta

de 18 ani. Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în

Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a 3-a - "Pornografia infantilă prin

sisteme informatice", art. 51 alin. (1), s-a incriminat "producerea

în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau

transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice

cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale

pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a

datelor informatice". Cum faptele de pornografie infantilă au fost

săvârșite numai prin utilizarea sistemelor informatice, acestea trebuie să

primească numai încadrarea juridică în dispozițiile art. 51 din Legea nr.

161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 din Legea

nr. 678/2001, care nu conține nicio referire la mijloacele prin care se

diseminează materialele pornografice.

Sub un alt aspect,

s-a susținut de către inculpat că faptei comise îi lipsește unul dintre

elementul constitutiv ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă. Astfel, în

mod greșit s-a reținut că inculpatul a deținut în vederea punerii la dispoziția

altor persoane fișierele respective. Dincolo de faptul că expertiza informatică

administrată în cauză a arătat că nu este downloadator primar, programul

informatic folosit, prin natura acestuia, în paralel cu descărcarea, pune la

dispoziție fișierul respectiv și altor persoane. Or, dacă ar fi avut de gând să

facă aceasta, inculpatul nu ar fi șters fișierele din calculator, acestea fiind

descărcate, vizionate și șterse, fără a fi puse la dispoziția cuiva. Astfel

fiind, se poate vorbi cel mult despre o culpă cu prevedere, în sensul că

inculpatul putea să prevadă rezultatul, dată fiind natura programului de care

s-a folosit pentru a descărca, însă, în fapt, aceasta nu a avut niciun moment

intenția de a răspândi respectivele fișiere, ci doar de a le descărca pentru

sine, cum de altfel și rezultă din întreg materialul probator. În consecință,

s-a solicitat de către inculpat achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. b), în ref. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Într-un ultim

subsidiar, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate și a modalității de

executare, s-a susținut de către inculpat că, fiind vorba despre o singură

infracțiune, exista posibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendare condiționată,

acesta având o atitudine sinceră, neavând antecedente penale și nefiind, în

general, o persoană predispusă la comiterea de infracțiuni.

Prin Decizia penală

nr. 311/A din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul P.G.C.

A desființat în parte

Sentința penală nr. 188 din 7 mai 2013 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

A repus în

individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare, aplicată inculpatului P.G.C. prin sentința penală apelată, și a

înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului P.G.C. din două infracțiuni, prevăzute de art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 51 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 51

alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 51 alin.

(1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1)

lit. c) și alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.G.C. la o pedeapsă de

2 ani închisoare.

A redus, de la 5 ani

la 4 ani, termenul de încercare pentru care s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a pedepsei aplicate.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Galați.

Potrivit art. 189 C.

proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către

Baroul Galați, a sumei de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu în apel (av. D.F.).

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina

statului.

Verificând

legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de motivele

invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform

dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima

instanță - pe baza analizei juste, complete și critice a probelor administrate

- a stabilit în mod corect situația de fapt (pe care instanța de apel și-o

însușește pe deplin ca fiind în acord cu probele administrate în cauză și a

cărei reluare nu se mai impune întrucât au fost expuse în prezenta decizie),

însă nu a dat faptelor comise de inculpat încadrarea juridică adecvată.

Astfel, din probele

administrate în cauză (procesele-verbale de sesizare din oficiu; adresele nr. 649/2012

și 2234/2012 emise de SC R. & R. SA; procesul-verbal de percheziție

domiciliară și autorizația de percheziție; procesul-verbal de percheziție

informatică; procesul-verbal de analiză a fișierelor identificate cu ocazia

percheziției informatice; planșă fotografică cu capturi de imagini;

declarațiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza

de cercetare judecătorească la instanța de fond), astfel cum au fost pe larg

prezentate și de instanța de fond în considerentele sentinței penale apelate,

rezultă atât existența faptelor deduse judecății, cât și vinovăția inculpatului

în comiterea acestora. De altfel, inculpatul P.G.C. a recunoscut comiterea

faptelor astfel cum acestea au fost reținute și de prima instanță, însă a

susținut că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei

infracțiuni.

În opinia Curții

însă, faptele inculpatului P.G.C., astfel cum au fost dovedite prin mijloacele

de probă administrate în cauză, întrunesc elementele constitutive doar ale

infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă

continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III),

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Examinând

dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a observat că, prin art. 18 din

Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, a

fost prevăzută, ca infracțiune, fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a

închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite,

a oferi sau apune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de

obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale

care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă

sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Pe de altă parte, prin

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției, în Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a

3-a - "Pornografia infantilă prin sisteme informatice", art. 51 alin.

(1) s-a incriminat producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la

dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru

altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori

deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem

informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.

În speță, instanța de

fond a reținut, sub încadrarea juridică prevăzută în art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 că inculpatul P.G.C., a deținut, inclusiv în vederea

răspândirii, a transmis, a oferit și a pus la dispoziție, un număr de 58 filme

care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă

sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, iar sub încadrarea

juridică prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, că același

inculpat a procurat pentru sine, a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și

a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a

deținut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice

(hard-disk-ul laptopului) un număr de 58 materiale pornografice cu minori -

fișiere - video reprezentând minori în ipostaze și manifestări sexuale

explicite.

Sub un prim aspect,

Curtea a observat că, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului,

inculpatul a comis faptele, în oricare dintre modalitățile alternative

imputate, numai prin și cu ajutorul sistemelor informatice. Cum, în speță,

faptele de pornografie infantilă au fost săvârșite exclusiv prin sisteme

informatice, inculpatul descărcând de pe internet și vizionând filmele

pornografice pe laptopul său, ridicat ulterior de organele de anchetă, acestea

trebuie să primească, de principiu, încadrarea juridică în dispozițiile art. 51

din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în

art. 18 din Legea nr. 678/2001, care nu conține nicio referire la mijloacele

prin care se diseminează materialele pornografice, cum corect a observat și

instanța de fond.

Pe de altă parte,

spre deosebire de infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută în art. 18

din Legea nr. 678/2001, infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme

informatice, prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003, se poate realiza doar

prin simpla "procurare" sau "deținere fără drept" a unor

astfel de materiale cu conținut pornografic, în timp ce prima infracțiune

există doar dacă "deținerea" se face în vederea răspândirii lor.

Or, în cauza de față

nu se poate afirma că inculpatul P.G.C. ar fi deținut materialele pornografice

în scopul răspândirii lor. În opinia Curții, faptul că aplicația informatică

folosită de inculpat permitea, simultan cu download-ul unui fișier,

accesarea/descărcarea acestuia și de către alți utilizatori, nu este suficient

pentru a se trage concluzia că inculpatul a și răspândit respectivul fișier, în

cauză nefiind probat că inculpatul ar fi avut cunoștință despre toate funcțiile

sau facilitățile aplicației e. În plus, după procurarea și vizionarea

fișierelor descărcate, inculpatul a procedat la ștergerea lor, ceea ce confirmă

faptul că inculpatul nu a acționat cu un astfel de scop.

Raportat la aceste

considerente, Curtea a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice a faptelor deduse judecății, din două infracțiuni prevăzute

în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 51 alin. (1) din Legea nr.

161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură

infracțiune, și anume aceea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr.

161/2003 (Titlul III), după ce în prealabil a repus în individualitatea lor

pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală apelată, și a înlăturat sporul de pedeapsă de

1 an închisoare.

În altă ordine de

idei, Curtea nu a primit cererea formulată de inculpat, de achitare în baza

art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. d)

C. proc. pen., pe considerentul că faptele comise nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr.

161/2003 (Titlul III), sub aspectul laturii subiective. Astfel cum a arătat și

instanța de fond, din titulatura fișierelor (ale căror acronime, termeni și

expresii indică fișierele ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane

cu vârste de sub 18 ani), dar și din caracteristicile fizice, de dezvoltare

corporală, ale persoanelor care apăreau în respectivele fișiere video,

inculpatul a avut în permanență reprezentarea faptului că acele fișiere video

constituiau materiale pornografice cu minori în ipostaze și manifestări sexuale

explicite. Or, astfel fiind, inculpatul a acționat cel puțin cu forma de

vinovăție a intenției indirecte, ceea ce este suficient pentru existența

infracțiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul

III).

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatului

P.G.C. pentru activitatea infracțională dedusă judecății în prezenta cauză,

raportat la modalitățile concrete în care aceasta s-a derulat (procurarea și

deținerea fiind, practic, cele mai puțin periculoase dintre modalitățile

alternative prevăzute de textul de lege), dar și la împrejurările ce caracterizează

persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate și de prima instanță (fiind

de subliniat, în acest context, că din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică întocmit în cauză rezultând că acesta prezintă tulburare de

personalitate de tip emoțional iritabil și sindrom psihogenetic intențional -

simulare, dar că discernământul asupra faptelor comise a fost păstrat), Curtea

a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată de altfel de instanța de

fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

(Titlul III) este suficientă pentru a sancționa gravitatea concretă a

infracțiunii deduse judecății, dar și periculozitatea inculpatului.

Raportat la aceleași

considerente, dar reținând în plus aspectele referitoare la întinderea în timp

a activității infracționale și la forma continuată a acesteia, Curtea a

considerat că și modalitatea de executare stabilită de instanța de fond este

una adecvată și că nu se impune modificarea acesteia, în sensul aplicării

dispozițiilor art. 81 și urm. C. pen., referitoare la suspendarea condiționată

a executării pedepsei. În opinia Curții, în perioada imediat următoare se

impune ca inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere, tocmai pentru a

se preveni reluarea activității infracționale, mai cu seamă că inculpatul

prezintă anumite afecțiuni psihice care ar putea favoriza adoptarea din nou a

unui comportament antisocial. Totuși, ca și consecință a reducerii pedepsei

aplicate inculpatului, s-a dispus și reducerea termenului de încercare pentru

care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În ceea ce privește

recursul declarat de către procuror, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat,

motivarea acestei opinii regăsindu-se deja în considerentele mai sus expuse.

Împrejurările enumerate de procuror în dezvoltarea recursului pentru a pune în

evidență necesitatea majorării pedepsei aplicate au fost avute în vedere de

către instanța de fond la dozarea acestei pedepse, astfel cum rezultă din

considerentele hotărârii apelate. Curtea a considerat că trebuie avute în

vedere datele care caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind la primul

impact cu legea penală și recunoscând faptele reținute în sarcina sa) și că

acestor împrejurări trebuie să li se acorde relevanța juridică de circumstanțe

atenuante, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special

prevăzut de lege.

În concluzie, Curtea

a reținut că pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea

prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) răspunde

exigențelor legale prevăzute în art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen., fiind de

natură să asigure finalitatea preventivă și educativă a pedepsei. Curtea

apreciază că, dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această

cale, să se obțină intimidarea acestuia, și, în cele din urmă, reeducarea lui,

în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atunci în mod necesar, ea

trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe

care este chemată să-1 intimideze și mai ales să-l reeduce.

Deși nu s-a reiterat

în fața instanței de apel susținerea potrivit căreia fapta dedusă judecății în

sarcina inculpatului P.G.C. nu ar prezenta gradul de pericol social al unei

infracțiuni, Curtea a ținut să amintească faptul că în speță nu poate fi

primită o astfel de aserțiune, procurarea și deținerea de materiale

pornografice cu copii constituind un act de exploatare sexuală a minorilor care

nu numai că nu are nicio legitimitate etică, ci constituie o infracțiune în toate

legislațiile, fie prin intermediul infracțiunilor specifice, create în acest

scop, fie prin intermediul incriminărilor tradiționale, referitoare la morala

sexuală. În fața acestui fenomen trebuie reacționat într-o manieră fermă,

deopotrivă asupra producătorilor de astfel de materiale, cât și asupra

consumatorilor, consecințele asupra victimelor minore, asupra dezvoltării lor

psihice fiind incomensurabile. În scopul stopării acestui fenomen, la nivel

internațional, au fost adoptate de altfel mai multe instrumente juridice, cum

ar fi: Protocolul facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului,

referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă,

semnat la New York în 6 septembrie 2000; Convenția privind criminalitatea informatică,

încheiată la Budapesta în 23 noiembrie 2001; Decizia Consiliului din 29 mai

2000 privind combaterea pornografiei infantile pe Internet.

În fine, Curtea nu a

îmbrățișat nici punctul de vedere al inculpatului, exprimat prin apărător ales,

potrivit căruia în speță s-ar impune desființarea sentinței penale apelate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta nu s-a

pronunțat expres cu privire la cererea de schimbare de încadrare juridică.

Potrivit art. 379

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel, admițând calea de atac, poate

desființa sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a

cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea

instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată,

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost

desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de

nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepția cazului de

necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Niciuna dintre

situațiile premisă prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. nu se regăsește

în speța de față, aspectele invocate de inculpat neputând fi circumscrise

vreunui caz de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C.

proc. pen. Totodată, nu se poate vorbi nici despre existența unei nulități

relative care, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, să

capete caracterul de nulitate absolută, deoarece instanța de fond a pus în

discuția participanților procesuali cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de inculpat și a analizat această cerere în considerentele sentinței

penale apelate. În acest context, faptul că prima instanță nu s-a pronunțat în

mod expres asupra cererii de schimbare a încadrării juridice nu are nicio

relevanță, o astfel de dispoziție fiind una pur formală, nesusceptibilă de a

produce consecințe juridice. A admite argumentația oferită de inculpat în

susținerea acestui motiv de apel ar echivala cu a admite faptul că instanța,

deși pronunță o soluție de condamnare, trebuie să se pronunțe cu privire la

fiecare solicitare de achitare formulată de inculpat, pentru fiecare temei

juridic invocat, ceea ce, în mod evident, apare ca fiind lipsit de orice

finalitate.

III. Împotriva

Deciziei penale nr. 311/A din 4 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs inculpatul

P.G.C., fără a depune motivele de recurs.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând decizia recurată din perspectiva motivelor de

casare ce se iau în considerare