ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3419/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3419/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 152 din 2 decembrie 2008, pronunțată

de Tribunalul Olt, secția penală:

I. În baza art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul

V.T.A.

(fiul lui D. și A.), la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 10 din Legea nr. 196/2003,

a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea minorilor în acte cu

caracter obscen.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 196/2003,

a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de distribuirea materialelor cu caracter obscen, care

prezintă imagini cu minori având un comportament explicit sexual.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr.

161/2003, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani, după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de

materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau într-un mijloc

de stocare a datelor informatice.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art.

34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul V.T.A. să execute pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o

durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 86

1

C. pen.

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, pe o durată de 6 ani reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat

executarea pedepselor accesorii.

II. În baza art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul

T.I.D.

(fiul lui T. și D.), la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.

În baza art. 10 din Legea nr. 196/2003,

a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea minorilor în acte cu

caracter obscen.

Potrivit art. 33 lit. a) raportat la

art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul T.I.D. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen. și

art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, pe o durată de 5 ani reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a dispus

suspendarea executării pedepselor accesorii.

III. În baza art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul

S.N.G.

(fiul lui F. și D.), la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr.

161/2003, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durată de 2 ani, după executarea

pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de

materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau într-un mijloc de

stocare a datelor informatice.

Potrivit art. 33 lit. a) raportat la

art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.N.G. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., pe durata

executării pedepsei, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 86

1

C. pen. și

art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, pe o durată de 5 ani reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat

executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca toți inculpații să se prezinte

la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, unde

vor anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, vor comunica și

justifica schimbarea locurilor de muncă și vor da informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lor de existență.

S-au pus în vedere inculpaților dispozițiile

art. 86

4

C. pen. raportat la art. 83 și 84 C. pen.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 196/2003

raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.T.A.

a unității centrale cu carcasă de culoare gri, purtând inscripția D.M.S., un CD

marca T.D., un CD marca T. și 81 suporturi optice tip CD și DVD numerotate de

la 1 la 81, iar de la inculpatul S.N.G. a unității centrale PC cu carcasă de

culoare gri și negru ce prezintă în partea superioară inscripția M.C.S.,

prevăzută cu DVD-Writer și un CD Writer, ambele marca A.

S-a dispus restituirea către

inculpatul S.N.G. a unei imprimante și către inculpatul V.T.A. a unei

imprimante marca H. model D., cu carcasă gri și albastru, un cablu de conexiune

pentru imprimantă și un cablu de alimentare.

Au fost obligați inculpații V.T.A. și

S.N.G., în solidar, la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale către

partea civilă B.R.M.

Au fost obligați inculpații V.T.A. și

S.N.G. la plata sumelor de câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar

inculpatul T.I.D. la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

s-a dispus a fi avansată din fondul M.J. în contul Baroului Olt.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.

Inculpații V.T.A., T.I.D. și S.N.G.,

cunoscând-o bine pe partea vătămată minoră B.R.M., în vârstă de 15 ani, elevă

în clasa a IX-a la Colegiul Național I.M. din Slatina, într-o seară din luna

februarie 2007, întâlnind-o toți trei în zona Administrației Financiare Olt -

Slatina, au invitat-o la o „plimbare” cu autoturismul condus de inculpatul V.T.A.

Partea vătămată a acceptat

propunerea și, după ce au circulat un timp pe străzile municipiului Slatina, au

ieșit în afara orașului, autoturismul fiind oprit în apropierea Barajului

Arcești, pe câmp.

Inculpații T.I.D. și S.N.G. au

coborât din autoturism, iar inculpatul V.T.A. și partea vătămată au rămas în

habitaclu, unde au început să întrețină un raport sexual normal, fiind

surprinși de către ceilalți doi inculpați, care au revenit la scurt timp, în

autoturism. Inculpatul T.I.D. a luat telefonul mobil al inculpatului V.T.A. și

i-a filmat pe cei doi, în timp ce întrețineau raport sexual. După aceea, și

inculpatul V.T.A. a luat telefonul mobil și s-a filmat în timp ce întreținea

raport sexual cu minora, după care i-a dat telefonul inculpatului T.I.D., care

a continuat filmarea.

Aflându-se în autoturism, în

prezența minorei B.R.M., inculpații T.I.D. și S.N.G., s-au dezbrăcat și au

săvârșit o serie de acte obscene, cu caracter pornografic, fiind filmați de

către inculpatul V.T.A. De asemenea, inculpatul V.T.A. i-a filmat pe inculpatul

T.I.D. și pe partea vătămată B.R.M., în timp ce întrețineau raport sexual

normal în habitaclul autoturismului.

După consumarea raporturilor

sexuale, inculpații au revenit în municipiul Slatina, lăsând-o pe minora B.R.M.

în zona Administrației Financiare Olt, de unde o luaseră.

Materialul cu caracter pornografic

realizat de către cei trei inculpați, în care a fost implicată minora B.R.M.,

compus din mai multe filme, cu durate variabile, a fost stocat de către

inculpatul V.T.A. pe computerul de la domiciliul său.

De asemenea, și inculpatul S.N.G. a

stocat în computerul său, unul din filmele realizate în autoturism, în care a

fost implicată minora B.R.M.

În plus, inculpatul V.T.A. a

transmis altor tineri, pe telefoanele mobile, materialul cu caracter

pornografic realizat.

În cele din urmă, materialul

respectiv a fost postat și pe internet, după care a fost distribuit și preluat

de către un număr mare de tineri, în special elevi de la colegiile din

municipiul Slatina.

Evenimentul respectiv a fost

prezentat, pe larg, și în presa locală, producându-se astfel o puternică

reacție din partea opiniei publice, mai ales că protagoniștii materialului cu

caracter pornografic erau elevi din colegii.

Efectuându-se percheziția în sistem

informatic asupra computerului ridicat de la inculpatul V.T.A., s-a găsit

materialul cu caracter pornografic realizat de inculpați.

La data de 16 mai 2007, organele de

poliție au inscripționat pe un CD, un fișier timp imagine, în care se afla unul

din filmele cu caracter pornografic în care a fost implicată minora B.R.M.,

film ce a fost găsit înmagazinat pe hard-discul inculpatului S.N.G. (procesul-verbal

de la fila 76 dos.urm.pen.)

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat apel inculpații V.T.A. și S.N.G.

Prin apelul declarat inculpatul S.N.G.

a învederat pe de o parte că, în mod greșit, a fost condamnat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar pe de altă parte

că, pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub

supraveghere, este mult prea mare, în raport de datele ce caracterizează

persoana sa.

Inculpatul V.T.A. a criticat

sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul pedepselor aplicate,

solicitând reducerea cuantumului acestora, întrucât nu este cunoscut cu

antecedente penale, a recunoscut faptele săvârșite și a avut o bună conduită în

societate.

Totodată, ambii inculpați apelanți

au solicitat exonerarea de la plata daunelor morale față de partea vătămată

minoră B.R.M., apreciind că acestea nu se justifică.

Prin Decizia penală nr. 62 din 23

martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații V.T.A.

și S.N.G. împotriva sentinței penale nr. 152 din 02 decembrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Olt, secția penală.

A fost obligat apelantul inculpat S.N.G.

la plata sumei de 30 lei, iar apelantul inculpat V.T.A. la plata sumei de 330

lei (din care 300 lei reprezintă onorariu apărător oficiu), cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie,

Curtea de Apel Craiova a reținut că, motivul de nelegalitate invocat de

inculpatul S.N.G. este nefondat întrucât, prin activitatea desfășurată,

filmând-o pe minora B.R.M. pe telefon, pentru activități pornografice, pe care

le-a răspândit ulterior în rețeaua informatică „Internet”, acesta a săvârșit

infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr.

678/2001. Totodată, instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate

inculpaților, au fost corect individualizate, prima instanță dând eficiență

tuturor criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., iar obligarea inculpaților,

în solidar, la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale către partea

civilă B.R.M. este întemeiată, față de oprobiul public la care a fost supusă

aceasta.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul S.N.G. care, prin apărătorul ales, a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18

și pct. 14 C. proc. pen.

În principal, inculpatul a susținut

că, în cauză, s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință greșita

sa condamnare pentru infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 18

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, solicitând a se dispune achitarea sa, în

conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât nu a comis vreun act material ce ar putea fi apreciat ca

reprezentând pornografie infantilă.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

să-i fie recunoscute circumstanțe atenuante personale, întrucât în prezent este

student și a avut o bună conduită în cursul cercetărilor, cu consecința

reducerii pedepselor sub limita minimă prevăzută de textele incriminatorii și

stabilirea ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată.

Totodată, inculpatul a susținut că,

în mod nelegal, a fost obligat la plata de daune morale către partea civilă B.R.M.,

față de conduita pe care aceasta a avut-o anterior săvârșirii faptelor.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect,

situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste

aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta

încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a

efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

1.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt

trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției

cauzei, iar, pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul

probator o susține.

Verificând probatoriul administrat

în cauză, prin prisma apărărilor formulate de inculpat, Înalta Curte constată

că este nefondată susținerea acestuia în sensul că nu a comis vreun act

material ce ar putea fi apreciat ca reprezentând pornografie infantilă.

Astfel, din examinarea mijloacelor

de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele

administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte reține

că, în timp ce se aflau în autoturism, în afara orașului Slatina, mai exact în

apropierea Barajului Arcești, în prezența minorei B.R.M., inculpații T.I.D. și

S.N.G., s-au dezbrăcat și au săvârșit o serie de acte obscene, cu caracter

pornografic, fiind filmați de către inculpatul V.T.A. De asemenea, inculpatul V.T.A.

i-a filmat pe inculpatul T.I.D. și pe partea vătămată B.R.M., în timp ce

întrețineau raport sexual normal în habitaclul autoturismului.

Materialul cu caracter pornografic

realizat de către cei trei inculpați, în care a fost implicată minora B.R.M.,

în vârstă de 15 ani, compus din mai multe filme, cu durate variabile, a fost

stocat de către inculpatul V.T.A. pe computerul de la domiciliul său.

De asemenea, și inculpatul S.N.G. a

stocat în computerul său, unul din filmele realizate în autoturism, în care a

fost implicată minora B.R.M. (a se vedea procesele-verbale de percheziție

domiciliară și de percheziție în sisteme informatice de la filele 28-29; 31;35;

40-41; 72-73; 78-79 dos.urm.pen.).

În plus, inculpatul V.T.A. a

transmis altor tineri, pe telefoanele mobile, materialul cu caracter

pornografic realizat.

În cele din urmă, materialul

respectiv a fost postat și pe Internet, după care a fost distribuit și preluat

de către un număr mare de tineri, în special elevi de la colegiile din

municipiul Slatina.

La data de 16 mai 2007, a fost

inscripționat pe un CD marca T., un fișier timp imagine, (unul dintre filmele

cu caracter pornografic, în care a fost implicată minora B.R.M.), înmagazinat

pe hard-disk-ul aparținând inculpatului S.N.G. (procesul-verbal de la fila 76

dos.urm.pen.).

Ulterior, la percheziția informatică

efectuată la data de 10 octombrie 2007, filmul respectiv nu a mai fost găsit în

hard-disk-ul computerului acestui inculpat, întrucât a fost șters din memorie.

Fiind audiată de instanța de

judecată, partea vătămată B.R.M. a precizat că

își menține în totalitate depozițiile date pe parcursul urmăririi

penale și a arătat că într-adevăr, după ce s-a plimbat prin oraș cu

autoturismul condus de inculpatul V.T.

A.

în care se aflau și ceilalți doi inculpați, a fost de acord să se deplaseze cu

aceștia în afara orașului Slatina și să întrețină relații intime în autoturism.

Aceasta a mai arătat că,

în timp ce întreținea relații intime cu

inculpatul V.T.A., au intrat peste ei

în

autoturism și ceilalți doi inculpați și au început să folosească telefoanele

mobile, fără a-

și da seama că

filmează cu ele, deoarece i-au spus că le folosesc doar pentru a ilumina

interiorul autoturismului și, cu toate că în două

rânduri i-a întrebat dacă filmează, aceștia i-

au precizat că nu

filmează.

Partea

vătămată a mai arătat că a întreținut relații sexuale de bună voie și cu

ceilalți

doi inculpați,

fără a-și da seama că actele respective erau filmate, aflând despre acest

aspect la scurt timp de la martorul D.I., care

i-a spus că la ora de informatică

fratele inculpatului T. viziona

pe internet filmul în care se derulau imaginile

înregistrate de către inculpați, în timp ce întrețineau relații sexuale

cu ea, precum și în timp ce săvârșeau o serie de acte obscene (fila 84 dosar

instanță).

Cu ocazia

audierii de către instanță, inculpații V.T.A., T.

I.D. și S.N.G. și-au menținut în totalitate

depozițiile date pe parcursul urmăririi penale și au recunoscut săvârșirea

faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, arătând că într-adevăr,

într-o seară din luna februarie 2007, în timp ce se

plimbau cu autoturismul pe străzile municipiului Slatina s-au întâlnit

cu partea vătămată B.R.M., pe care au invitat-o la plimbare, după care au ieșit

în afara orașului pentru a

întreține

relații intime cu aceasta și, în timp ce întrețineau relații intime, toți trei

s-au filmat reciproc cu

telefonul mobil.

Inculpatul V.T.A.

a relatat că înregistrarea a rămas pe telefonul

său și a descărcat-o în

calculator (filele 85, 86 și 87 dosar instanță).

Martorul B.O.T.

a declarat că, în luna februarie sau martie 2007, s-a

întâlnit cu inculpatul V.T.A. care

i-a spus că are un filmuleț porno, pe care îl va trimite pe telefonul său

mobil. Martorul a precizat că inculpatul V.T. i-a transmis pe telefonul său

mobil, prin intermediul dispozitivului „bluetooth", un film în

care acesta apărea în timp ce întreținea raport

sexual cu B.R.M.,

film despre care i-a spus că l-a mai dat și altor

persoane

.

La data de 22

octombrie 2008, instanța în prezența apărătorului celor trei inculpați

a procedat la vizionarea a două

CD-uri marca T.D. și T., vizionare în urma

căreia

s-a constatat existența unui număr de 12 fișiere video, care conțineau imagini

obscene cu aceștia și expresii triviale pe care le-au folosit în timp ce au

filmat-o pe partea vătămau

B.R.M. (fila 107 dosar instanță).

În aceste condiții, Înalta Curte constată că

invocarea nevinovăției de către inculpatul S.N.G. în raport de faptele

săvârșite, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmație a unei stări

de fapt, fără

coroborarea

acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea

de apărare, utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu

poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001

(privind prevenirea

și combaterea traficului de persoane)

constituie infracțiunea de pornografie infantilă,

printre altele, și

fapta de a deține în vederea

răspândirii de obiecte, file, fotografii, diapozitive, embleme sau alte

suporturi vizuale

, care

reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau

implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Fapta inculpatului S.N.G. care a

contribuit la realizarea materialului cu caracter pornografic, fiind filmat de

către inculpatul V.T.A. în timp ce săvârșea acte cu caracter obscen, film în

care a fost implicată minora B.R.M., în vârstă de 15 ani și de a stoca și

deține, fără drept, în computerul său, unul din filmele realizate în seara

respectivă constituie infracțiunile de pornografie infantilă, prevăzută de art.

18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și deținerea, fără drept, de materiale

pornografice cu minori într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare

a datelor informatice, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

2.

Înalta Curte constată, de asemenea că este

neîntemeiată solicitarea recurentului inculpat vizând recunoașterea de

circumstanțe atenuante personale și stabilirea ca modalitate de executare a

pedepsei, suspendarea condiționată a acesteia.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa

are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea

concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta

penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor

săvârșirea de fapte penale.

Înalta Curte contată că la

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanțele de fond și apel

au reținut și au dat eficiență, atât împrejurărilor concrete ale comiterii

faptelor, cât și aspectelor de circumstanțiere personală invocate de inculpat,

interpretând și aplicând corect prevederile art. 72 C. pen.

Exigențele impuse de principiul

legalității nu se rezumă doar la cerința ca individualizarea pedepsei să se

facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este

necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de

apreciere, determinate, de asemenea, de lege.

Alegerea mijloacelor de

individualizare a pedepsei și a modalității de executare nu se fac în mod

arbitrar, ci, dimpotrivă, instanța este obligată să țină seama de anumite

criterii prevăzute de lege. Aceste criterii sunt elemente de care instanța de

judecată este obligată să țină seama în activitatea de individualizare a

pedepsei.

Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate

inculpatului S.N.G. au fost stabilite într-un cuantum corespunzător, la

individualizarea acestora, cât și la stabilirea modalității de executare a

pedepsei rezultante, fiind avute în vedere atât modul și mijloacele de

săvârșire a faptelor, cât și datele care caracterizează persoana inculpatului (tânăr,

cu o anumită pregătire școlară, absolvent al Colegiului Național I.M. din

Slatina, în prezent student), aspecte ce au determinat instanțele de fond și

apel să-i stabilească ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub

supraveghere.

Nu trebuie ignorat însă pericolul

social deosebit al faptelor săvârșite de inculpat.

Prin infracțiunea de pornografie

infantilă se aduce atingere nu numai unor valori sociale individuale, ci și

colectivității în ansamblul său care, conștientizând existența unei piețe ce

oferă sau cere un astfel de produs, încearcă să înlăture pericolul repetării în

viitor a abuzurilor sau a actelor de exploatare împotriva minorilor, acte care

servesc la elaborarea de noi materiale pornografice.

Prin Decizia-cadru 2004/6.8/JAI din

22 decembrie 2003 (privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a

pornografiei infantile) Consiliul Uniunii Europene

a calificat pornografia infantilă

ca reprezentând o formă extrem de gravă a exploatării sexuale a copiilor care, datorită

faptului că în ultima perioadă a luat o deosebită amploare, răspândindu-se tot

mai mult prin intermediul utilizării noilor tehnologii și a Internetului,

trebuie contracarată, printr-o abordare globală, care să cuprindă elementele

esențiale ale dreptului penal, comune tuturor statelor membre, în special în materie

de sancțiuni efective, proporționale și disuasive și care să fie însoțită de o

cooperare judiciară cât mai extinsă.

În condițiile în care în România au

început să apară cazuri din ce în ce mai dese de pornografie infantilă,

instanțele, alături de celelalte autorități ale statului, au un rol deosebit de

important în eradicarea acestui tip de flagel, în a atrage  atenția - inclusiv

prin sancțiunile aplicate - tinerilor, cu deosebire elevilor, asupra riscurilor

la care se expun săvârșind astfel de fapte de pornografie infantilă, de

confecționare de materiale cu caracter obscen, deținere și împrăștiere de

materiale pornografice.

Tinerețea inculpatului, faptul că în

prezent este student, precum și lipsa antecedentelor penale - invocate de

apărare - au justificat aplicarea de către prima instanță a unor pedepse

orientate spre minimul special prevăzut de textele incriminatorii și stabilirea

ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere.

Recunoașterea unor astfel de

împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă, decât dacă

împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei

în ansamblul ei sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana

făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special ar satisface,

în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, situații care

în cauză nu se regăsesc.

3.

Înalta Curte constată, totodată, că nu poate fi

primită nici critica recurentului inculpat vizând greșita sa obligare la plata

daunelor morale

către partea civilă B.R.M., cu

motivarea că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu moral produs

prin faptele sale.

Una din principalele diviziuni cu

care se poate opera asupra noțiunii de prejudiciu, ca element al răspunderii

civile delictuale, constă în împărțirea acesteia, pe baza naturii sale

intrinseci, în prejudiciu patrimonial și prejudiciu nepatrimonial (denumit în mod

concret și daună morală).

Dauna morală a fost denumită în

doctrina dreptului ca reprezentând „orice atingere adusă uneia dintre

prerogativele care constituie atributul personalității umane” sau „prejudiciu

care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor persoanelor și care se

manifestă prin suferința fizică sau morală pe care o resimte victima”.

Pornografia - și cu deosebire

pornografia infantilă - în ansamblul său și în formele sale moderne este

pedepsită ca o infracțiune contra moralității publice sau contra bunelor

moravuri, referitoare la onoare și pudoare sexuală.

Spre deosebire de alte infracțiuni

sexuale, în care autorul aduce atingere libertății sexuale a unui minor (spre

exemplu la viol) și unde valoarea juridic protejată este integritatea sexuală a

minorului, respectiv integritatea personalității sale sexuale, în cazul

pornografiei, și alte valori concurente sau complementare, cum ar fi „dreptul

la imagine” sau chiar „demnitatea” minorului sunt atinse.

În cazurile de elaborare a

materialelor pornografice este evident că aceste valori sociale de natură

individuală, al căror titular este minorul sunt cele lezate, în măsura în care

minorul este folosit direct în scena pornografică - așa cum s-a petrecut în

cauza de față.

Mai mult difuzarea unor astfel de

imagini ale minorului aduce atingere dreptului la onoare, la intimitate și la

propria imagine a acestuia, difuzarea implicând și un risc de leziune în masă a

acestor drepturi.

Este vorba totodată despre o ruptură

a limitelor personale, emoționale și sexuale ale minorului, care de cele mai

multe ori provoacă răni profunde și lasă în timp cicatrici la nivel fizic,

emoțional, spiritual și psihologic.

Având în vedere că minora B.R.M. a

fost filmată și expusă în materialele cu caracter pornografic, fără a cunoaște

acest aspect, iar ulterior, prin difuzarea pe internet a acestor materiale,

fără acceptul minorei, aceasta a suferit o puternică traumă psihică, datorită

faptului că a fost convinsă că gesturile sale vor rămâne în intimitate și nu

vor fi expuse publicului larg, cu atât mai mult cu cât aceasta locuia într-un

oraș de provincie, unde oamenii se cunosc bine între ei, Înalta Curte constată

că, în mod corect instanțele de fond și apel au admis cererea de acordare a daunelor

morale formulate de reprezentantul legal al părții vătămate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N.G. împotriva

Deciziei penale nr. 62 din 23 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu până la prezentare apărătorului ales și suma de 150 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă B.R.M.,

se vor avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N.G.

împotriva Deciziei penale nr. 62 din 23 martie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentare apărătorului ales

și suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimata parte civilă B.R.M., se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2009.