ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4026/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nr. 334/D/P/2007 emis la data de 20 iulie 2010 și înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. 6137/30/2010 la data de 21 iulie 2010, inculpatul P.C.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă prin sisteme informatice, fapte prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art. 18 din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului P.C.I. că în perioada 2004 - februarie 2010 a procedat, în repetate rânduri, la acte materiale din sfera pornografiei infantile prin sisteme informatice, în sensul că a produs în vederea răspândirii, a pus la dispoziție și a transmis materiale pornografice cu minori prin intermediul sistemelor informatice, deținând fără drept astfel de materiale pornografice în sisteme informatice.

De asemenea, inculpatul a comis acte din sfera traficului de persoane cu minori în sensul că a expus, a răspândit și a deținut în vederea răspândirii filme, fotografii sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziții sau acte sexuale cu caracter pornografic ce implică minori.

Prin Sentința penală nr. 42/PI din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6137/30/2010, în baza art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă cererea inculpatului privind aplicarea procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.C.I. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 25 februarie 2010 și a arestului preventiv de la data de 26 februarie 2010 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 euro, în lei la data executării, daune morale către partea civilă C.A. și au fost respinse în rest pretențiile civile ale părții civile.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că părțile vătămate C.C., P.D. și M.D.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a luat act că numiții M.A., B.D. și C.M.D. nu au participat în procesul penal în calitate de părți vătămate.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 64.760 euro, 1.443 lire sterline și 4.312 dolari SUA, bani dobândiți prin săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui laptop, un hard-disk cu capacitatea de 80 GB, un hard-disk cu capacitatea de 60 GB, un hard-disk cu capacitatea de 40 GB, un hard-disk cu capacitatea de 20 GB, un hard-disk cu capacitatea de 80 GB și un card de date O. de capacitatea 2 GB.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: un hard-disk cu capacitatea de 40 GB, un hard-disk cu capacitatea de 200 GB, un memorystick cu capacitatea de 4 GB și un număr de 26 CD-uri și DVD-uri corpuri delicte la dosarul cauzei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.130 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.A.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

În perioada 2004 - 2006, inculpatul P.C.I. a locuit în mai multe apartamente din Timișoara pe care le-a închiriat, respectiv pe str. L., Calea T., str. S.B.

În aceste apartamente, inculpatul a desfășurat mai multe activități ce pot fi circumscrise noțiunii de pornografie infantilă, activitatea acestuia fiind facilitată de proveniența socială a minorilor racolați, aceștia fiind recrutați din medii sărace, familiile lor fiind lipsite de posibilități financiare.

Inculpatul P. a procedat, în această perioadă, la racolarea unor minori din diferite zone ale municipiului Timișoara, utilizând o strategie de ademenire. Astfel, oferindu-le minorilor diferite sume de bani și alte foloase - îmbrăcăminte, mâncare, computere etc., inculpatul i-a determinat pe aceștia să se lase implicați în acte de pornografie infantilă, la cererea și indicațiile inculpatului minorii manifestând un comportament sexual explicit constând în simularea de acte sexuale și exhibarea zonelor genitale, timp în care inculpatul i-a fotografiat și filmat.

S-a reținut că aceasta este și situația părții vătămate C.C., care a fost racolat de inculpat prin intermediul martorului B.V. Inculpatul i-a propus părții vătămate ca în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 și 150 euro, să execute mai multe fotografii în care apărea dezbrăcat.

De asemenea, s-a reținut că același lucru s-a întâmplat și cu părțile vătămate P.D. și M.D.A., și acești minori fiind racolați de către inculpat în scopul fotografierii lor în timp ce manifestau acte sexuale implicite.

Pe lângă oferirea de bani, prima instanță a reținut că inculpatul le-a oferit copiilor și mici cadouri, cum ar fi cumpărarea unei biciclete sau efectuarea unor excursii.

Stimulați de posibilitatea obținerii unor câștiguri materiale, minorii au acceptat propunerea inculpatului. În acest sens, ei au fost de acord să se dezbrace și au simulat diverse activități sexuale, timp în care inculpatul i-a fotografiat și filmat.

După fotografierea și filmarea minorilor, inculpatul a procedat la stocarea materialelor pe calculatoarele deținute în imobilele închiriate. Aceste materiale au fost apoi oferite spre vânzare prin intermediul serviciilor de comunicare și transfer de fișiere disponibile pe internet, clienți fiind de regulă persoane cu preocupări din sfera exploatării sexuale a minorilor.

În acest sens, s-a reținut că inculpatul a intrat în contact cu persoane consumatoare de materiale pornografice cu minori, oferindu-le acestora spre vânzare mai multe astfel de imagini realizate personal. Astfel, materialul probator a confirmat faptul că inculpatul a procedat, în repetate rânduri, la expunerea, iar apoi la distribuirea sau vânzarea de fotografii sau filme în care minorii apăreau în diferite ipostaze de natură pornografică. În vederea atingerii scopului urmărit, inculpatul le-a solicitat personal minorilor să intre în corespondență cu diverși cetățeni străini, după ce, în prealabil, le-a creat conturi personalizate de poștă electronică. Prin intermediul acestor dialoguri, inculpații erau puși să-și afirme potențialul interes de a fi vizitați de cetățeni străini, de a locui împreună cu aceștia, de a pleca în diferite excursii, limbajul utilizat fiind de factură obscenă.

Cea mai mare parte a materialelor pornografice cu minori a fost expediată de inculpat prin serviciile de comunicare disponibile pe internet. În acest sens, el s-a folosit de poșta electronică, utilizând mai multe adrese, și, în același timp, a utilizat serviciile de comunicare în timp real - M., MS., I., S. Sumele de bani obținute în urma acestor operațiuni au fost transmise inculpatului prin serviciile de transfer monetar rapid W.U. și M.G.

Tot în cursul anului 2004, în timp ce locuia la adresa din T., str. L., inculpatul l-a găzduit și pe martorul C.M.D., care era minor la data respectivă. Martorul a fost adus la locuința inculpatului de către numitul P.P.M.F., un cetățean francez cu domiciliul în Anglia, cunoscut ca fiind implicat în acte de pornografie infantilă. În perioada cât a locuit la inculpat, martorul a acceptat, contra unor sume de bani, să fie fotografiat în ipostaze indecente și să întrețină raporturi sexuale atât cu P., cât și cu P.

Prima instanță a constatat că perseverența inculpatului s-a manifestat și în perioada care a urmat, respectiv 2007 - 2010, astfel, în această perioadă inculpatul a realizat în repetate rânduri materiale de natura pornografiei infantile, victime fiind părțile vătămate C.C. și M.A.. Activitatea infracțională s-a desfășurat în mai multe imobile din Timișoara, respectiv pe str. M.T., bd. V.B. și str. D.T.

S-a mai reținut că în cursul anului 2007 inculpatul l-a abordat și ademenit pe minorul C.A.C., care era fugit de la domiciliul său din H. și care se afla la Timișoara în căutarea unui loc de muncă plătit. Este de subliniat faptul că în acel moment, când a fost găsit de inculpat, partea civilă nu avea nici un adăpost, întreținându-se din prestarea unor munci ocazionale.

În acest context, aflând care este situația minorului în timp ce se afla pe o terasă unde partea civilă făcea curățenie, inculpatul l-a ademenit cerându-i să vină să locuiască împreună și promițându-i hrană și mici cadouri în schimbul efectuării unor servicii de curățenie. Partea civilă a acceptat, C.A. mutându-se efectiv în locuința închiriată de inculpat.

După câteva zile, inculpatul i-a propus minorului să se lase fotografiat dezbrăcat, promițându-i în schimb diferite recompense în bani sau alte bunuri (calculator, bicicletă). Minorul a acceptat această ofertă și, prin urmare, a acceptat să se dezbrace complet, la cererea inculpatului așezându-se în diferite poziții obscene.

Fotografiile în care minorul C.A.C. a apărut au fost copiate de inculpat pe calculatorul existent în locuință. Ulterior, aceste fotografii au fost vândute mai multor consumatori internaționali de pornografie infantilă - N.T., J.M., P.P.

S-a mai reținut că în cursul anului 2008 inculpatul, în aceeași manieră, a realizat diferite materiale de natură pornografică cu minori în care apar atât C.A.C., cât și C.C. Aceste materiale au fost descărcate de inculpat pe calculatorul personal în scopul distribuirii acestora prin metodele anterior arătate. Astfel, pe lângă cei trei clienți arătați mai sus, au fost identificați mai mulți cetățeni străini - P.G.M., K.B., M.S., M.R., cunoscuți de autoritățile judiciare britanice, franceze și germane pentru preocupările consecvente în domeniul exploatării sexuale a minorilor, care au expediat diferite sume de bani pe numele inculpatului.

De asemenea, prima instanță a reținut că în perioada 2008 - 2010, inculpatul a procedat în mod constant și la derularea de acte de pornografie infantilă printr-un alt serviciu pus la dispoziție de aplicațiile internet. Este vorba de procurarea și răspândirea de materiale din sfera pornografiei infantile prin serviciul online oferit de rețeaua G. Astfel, s-a constatat că materialul probator administrat în cauză vorbește despre un volum de peste 16.000 de imagini și 500 de înregistrări video de materiale pornografice cu minori procurate de inculpat și răspândite către utilizatori abonați ai rețelei G.

Prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 161/2003 constituie infracțiune producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.

De asemenea, s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiune și fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18.

Examinând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus-arătate.

S-a reținut că atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat o poziție relativ sinceră, recunoscând implicarea sa în diferite activități de pornografie infantilă.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a recunoscut faptul că în perioada 2004 - 2005 a realizat mai multe materiale pornografice în care au apărut minorii C.C., P.D., M.D.A. și C.M.D., poze pe care le-a descărcat direct în calculator.

În ceea ce privește materialele realizate ulterior, s-a constatat de către instanța de fond că inculpatul a arătat că a realizat mai multe fotografii și filme, cu caracter pornografic, în care apar minori. În aceste fotografii sau filme minorii sunt reprezentați în poziții sexuale și dezbrăcați, însă el a adăugat faptul că aceste materiale au fost realizate ca urmare a unor acte de șantaj din partea cetățeanului francez P.P., fără însă ca la dosarul cauzei să existe vreo probă în acest sens.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a recunoscut și faptul că a corespondat prin internet cu cetățeni străini interesați de pornografia infantilă. El a arătat că a realizat schimburi de materiale pornografice cu acești cetățeni, de la care a primit bani.

În acest sens, prima instanță a reținut că inculpatul a arătat că de câteva ori a primit bani de la numitul J.M., cetățean american (aproximativ 500 euro), pe care l-a cunoscut prin rețeaua I.R.C., rețea folosită în principal de persoane care erau interesate să discute despre întreținerea de raporturi sexuale cu minori. Inculpatul a mai adăugat că prin intermediul internetului a efectuat și un schimb de fișiere cu J.M., trimițându-i acestuia poze cu caracter pornografic cu minori pentru a-i câștiga încrederea. De asemenea, s-a reținut că inculpatul a menționat că i-a trimis aceleiași persoane și fotografii realizate de el în perioada 2006 - 2007, fotografii în care apăreau minorii C., M. sau B.V., pentru a-i demonstra acestuia că minorii se află în anturajul său.

Prima instanță a constatat că inculpatul a mai arătat că a primit bani și de la cetățeanul francez K.B. (aproximativ 200 euro), pe care l-a cunoscut în anul 2005 și cu care a comunicat pe h.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a recunoscut și purtarea unei corespondențe pe tema exploatării sexuale a minorilor și cu cetățeanul german S.M., căruia i-a și trimis fotografii realizate de el în care apar părțile vătămate C., C., M. în poziții sexuale și dezbrăcați.

În opinia primei instanțe, afirmațiile inculpatului au fost confirmate și de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, potrivit procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală în urma verificării conturilor inculpatului, s-a constatat de către prima instanță că numitul P.C., în urma răspândirii materialelor pornografice cu minori prin intermediul internetului, a primit de la mai mulți cetățeni străini, cunoscuți ca fiind interesați de exploatarea sexuală a minorilor, diferite sume de bani, prin serviciile W.U. și M.G., după cum urează : în perioada ianuarie - iulie 2007, 952 euro de la J.M., banii fiind trimiși de pe teritoriul S.U.A. prin 8 transferuri; în perioada octombrie 2006 - februarie 2010, 65.105 euro, 1443 lire sterline și 4.179 dolari americani, de la N.T. prin 188 de transferuri; în septembrie 2007, 794 euro de la M.R., banii fiind expediați din Anglia, prin 3 transferuri. Despre acest M.R., autoritățile britanice au comunicat faptul că este un minor de naționalitate portugheză, care a fost înscris la școală în Anglia de N.T., persoană cunoscută cu înclinații pedofile și care a trimis bani inculpatului; în mai 2006, 1.084 euro de la G.M., banii fiind expediați din Anglia, prin două transferuri; în mai 2006, 675 euro de la P.P., banii fiind expediați din Anglia printr-un transfer; în perioada noiembrie 2006 - iunie 2007, 400 euro și 133 dolari americani, de șa K.B., banii fiind trimiși prin 5 transferuri; în perioada mai - iunie 2007, 750 euro de la S.M., banii fiind trimiși prin 3 transferuri.

Împrejurarea că inculpatul a primit mari sume de bani de la cetățenii străini anterior amintiți s-a reținut de prima instanță și din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, s-a reținut că martorul N.A., prietena martorului B.V., unul dintre minorii care a locuit cu inculpatul, a precizat că au existat situații în care inculpatul i-a cerut să-l însoțească pentru a ridica câte o sumă de bani întrucât cetățeanul britanic N.T. trimisese bani pe numele ei, fără însă a-i da alte explicații.

S-a mai constatat că la rândul său, martorul F.F., prieten al inculpatului, a menționat că inculpatul i-a povestit despre împrejurarea că primește bani din străinătate de la diferite persoane, amintindu-și de N.T. și un francez pe nume B. (în realitate P.P.).

De asemenea, s-a reținut că părțile vătămate C., P., M., C. au menționat că în repetate rânduri inculpatul a primit sume de bani de la cetățeni străini, bani obținuți prin valorificarea fotografiilor cu caracter pornografic realizate.

În opinia prime instanțe, susținerile inculpatului, care a arătat faptul că în repetate rânduri a procedat la realizarea unor materiale pornografice cu minori, pe care ulterior le-a valorificat prin intermediul internetului, pot fi coroborate și cu declarațiile părților vătămate și martorilor audiați în cauză.

S-a reținut că partea vătămată C.C. a precizat faptul că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unui prieten, respectiv prin intermediul martorului B.V. El a adăugat faptul că în perioada 2005 - 2007, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 și 150 de euro, bani pe care i-a împărțit cu partea vătămată P.D., inculpatul i-a făcut mai multe fotografii în care apărea dezbrăcat. În același timp, inculpatul i-a cerut ca în vederea realizării acestor fotografii, să adopte diferite poziții în care apărea dezbrăcat și simula acte sexuale.

Totodată, s-a constatat că partea vătămată a mai indicat faptul că aceste fotografii au fost realizate împreună cu prietenul său P.D. și cu un alt băiat pe nume A., subliniind că cel care a realizat fotografiile a fost inculpatul, pozele fiind făcute la diferite adrese din Timișoara unde inculpatul a locuit cu chirie.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că partea vătămată C. a menționat că din afirmațiile inculpatului știa că aceste fotografii vor fi vândute pe internet.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 22 iunie 2009 întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, prima instanță a reținut că unul dintre minorii care apar în fotografiile trimise de inculpat cetățeanului american J.M. este partea vătămată C.C., confirmându-se astfel faptul că inculpatul i-a făcut acestuia poze cu caracter pornografic, pe care le-a trimis cetățeanului american contra unor sume de bani.

S-a mai reținut că, la rândul său, partea vătămată P.D. a precizat că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul prietenului său C.C. După câteva zile, inculpatul l-a invitat la locuința sa pentru a se juca pe calculator. În acest scop, partea vătămată s-a deplasat la locuința inculpatului situată pe str. V.B. din Timișoara, iar aici P.C. i-a întrebat dacă vor să realizeze unele fotografii urmând să obțină o sumă de aproximativ 100 de euro. Partea vătămată a menționat că a acceptat, iar inculpatul a luat aparatul foto și i-a cerut să se dezbrace. Inculpatul i-a făcut câteva poze, după care i-a cerut și părții vătămate C. să se dezbrace și să se așeze lângă el pe pat. După acest moment, inculpatul le-a cerut să se îmbrățișeze și să mimeze realizarea unui act sexual în timp ce el îi fotografia.

În final, s-a reținut că partea vătămată P. a mai arătat că odată cu ei a mai fost fotografiat și un alt băiat pe nume A. din București, iar inculpatul i-a comunicat faptul că fotografiile vor fi trimise unui prieten din străinătate.

După cum s-a reținut, și partea civilă C.A. a atestat implicarea inculpatului în activități de pornografie infantilă. Acesta a menționat că, profitând de lipsa resurselor financiare, inculpatul i-a propus să realizeze câteva fotografii dezbrăcat, lucru pe care l-a acceptat, de mai multe ori, inculpatul oferindu-i în schimb mici cadouri.

Partea civilă a mai arătat că inculpatul i-a transmis că în situația în care își dorește un calculator, el îl poate ajuta să obțină unul, însă în schimb trebuie să se mai lase fotografiat dezbrăcat. C.A. a acceptat, iar inculpatul l-a pozat de mai multe ori dezbrăcat, descărcând aceste fotografii pe calculatorul său, nu înainte de a-i spune părții civile că pozele vor fi trimise unor străini.

C.A. a mai învederat faptul că fotografii cu caracter pornografic i-au fost făcute de către inculpat și în momentul în care au fost vizitați, în România, de către cetățeanul englez N.T. În aceste poze apărea el și C.C., iar fotografiile i-au fost trimise lui N.T.

Martorul M.D.A. a menționat că l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul lui C.C. Martorul și-a amintit că în urma unor jocuri la care a participat, a primit o pedeapsă, fiind nevoit să stea dezbrăcat pe pat. Astfel, în timp ce stătea dezbrăcat pe pat, inculpatul i-a făcut câteva poze, iar la întrebarea sa ce va face cu aceste fotografii, inculpatul i-a răspuns că le va păstra ca amintire.

Martorul M. a mai comunicat organelor judiciare faptul că a văzut în calculatorul inculpatului mai multe fotografii cu minori dezbrăcați, recunoscându-i în aceste fotografii pe P.D. și C.C., inculpatul povestindu-i că tot el a realizat acele fotografii, descărcându-le pe calculator.

În același timp, martorul a mai indicat faptul că în vara anului 2007 inculpatul i-a filmat pe el, împreună cu părțile vătămate C. și P., în timp ce erau dezbrăcați și întinși pe pat unul lângă altul, după ce în prealabil l-a observat pe P.C. filmându-i pe ceilalți doi în timp ce urmăreau filme porno dezbrăcați fiind.

Nu în ultimul rând, prima instanță a luat în considerare și declarațiile martorului B.V., minorul care a locuit cu inculpatul o perioadă îndelungată de timp. Chiar dacă acesta a menționat că niciodată inculpatul nu l-a filmat sau fotografiat în poziții indecente, el a adăugat faptul că fotografiile pornografice în care apar C.C. și P.D. au fost efectuate de inculpat, întrucât doar el folosea aparatul foto, pozele fiind realizate în locuințele pe care inculpatul le-a închiriat pe Calea T., în centru sau pe str. V.B.

S-a constatat că la dosarul de urmărire penală se regăsesc mai multe planșe foto conținând fotografiile tuturor persoanelor implicate în activitățile de pornografie infantilă, atât ca autori, cât și ca victime, cei audiați recunoscându-se reciproc. Astfel, s-a reținut că minorii C.A., C.C., P.D., C.M., B.D., M.D. s-au recunoscut între ei, recunoscându-i și pe inculpat, pe N.T. sau P.P., ori P.G.M., ca fiind persoanele implicate în fotografierea sau filmarea lor în ipostaze obscene, or ca fiind persoanele interesate de achiziționarea unor astfel de materiale.

Totodată, s-a constatat că fotografiile și filmele realizate de inculpat au fost făcute în mai multe apartamente din Timișoara, locuințele fiind închiriate, aspect confirmat de materialul probator administrat în cauză, ceea ce confirmă odată în plus implicarea inculpatului în activități de pornografie infantilă.

Din procesul-verbal de conducere în teren, s-a reținut că primele fotografii au fost realizate de către inculpat într-un apartament situat în Timișoara, pe str. L. În acest sens, inculpatul a menționat faptul că fotografiile în care apare martorul C. și care au fost salvate în folderul V. au fost realizate în apartamentul de pe str. L., aspect confirmat și de minorul în cauză, acesta indicând faptul că atunci când l-a cunoscut pe inculpat, P.C. locuia pe str. L. împreună cu B.V.

După ce inculpatul a părăsit acest apartament, imobilul a fost achiziționat de martorul V.N., acesta aflând de la vecini că P.C. a locuit în acel apartament cu chirie, vecinii povestindu-i că inculpatul avea un comportament deviant, strângând în locuința sa copii ai străzii pe care îi ademenea cu mâncare și băutură.

Apoi, conform procesului-verbal de conducere în teren, s-a reținut că inculpatul a locuit, împreună cu B.V., pe Calea T. din Timișoara, aspect confirmat și de martorii B.V. și N.A.

Aceleași împrejurări au fost relatate și de martorul M.D., acesta povestind organelor judiciare faptul că îl cunoaște pe inculpat întrucât a fost vecin cu părinții săi și adăugând că în cursul anului 2005 i-a închiriat un apartament pe Calea T., unde P.C. a locuit timp de 2 ani împreună cu un băiat de 16 ani (B.V.).

După acest moment, inculpatul s-a mutat într-un alt apartament, situat pe str. C.S.B. din Timișoara, aspect care rezultă din declarațiile martorului B.T. și din analizarea procesului-verbal de conducere în teren.

S-a mai reținut că la sfârșitul anului 2006 inculpatul a părăsit și acest apartament, mutându-se într-o altă locuință situată pe str. M.T., după cum rezultă din procesul-verbal de conducere în teren. Potrivit declarațiilor numitei S.E., președintele asociației de locatari, în perioada în care a locuit în acest imobil inculpatul a fost vizitat în mod frecvent de copii cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani, P.C. locuind împreună cu un minor despre care a afirmat că este fratele său (în realitate B.V.).

Inculpatul a părăsit locuința situată pe str. M.T. în luna noiembrie 2007, mutându-se într-un alt imobil situat pe str. V.B., aspect confirmat prin procesul-verbal de conducere în teren, precum și prin declarațiile inculpatului, ale martorilor B.V. și N.A.

Conform adresei U.P.C. România, postul telefonic existent în apartamentul situat pe str. V.B. și adresa de I.P. aferentă conexiunii internet, au fost alocate pe numele de I.S., persoana care a închiriat apartamentul inculpatului, după cum rezultă din declarațiile martorului B.M.

Martorul B.M. a menționat că acest apartament se află în proprietatea prietenei sale I.S., ambii locuind în București. Apartamentul a fost închiriat inculpatului, care a locuit acolo timp de aproximativ 1 an. La un moment dat a fost abordat de către vecini, care i-au transmis că ceva nu este în regulă întrucât inculpatul era mereu vizitat de minori, motiv pentru care s-a deplasat la poliție comunicând organelor de cercetare penală suspiciunile vecinilor. Împreună cu polițiștii au intrat în apartament, care fusese părăsit de inculpat, și au găsit în interior două calculatoare care au fost predate polițiștilor.

Împrejurarea că inculpatul a fost vizitat în acest apartament, în mod frecvent, de minori, a fost confirmată în opinia primei instanțe și de martorii F.F. și N.A., care au menționat că în mod obișnuit inculpatul primea, în perioada cât a locuit pe str. V.B., vizitele unor minori precum C.C., P.D., el locuind împreună cu B.V. și C.A.

S-a mai reținut și faptul că inculpatul a recunoscut împrejurarea că în momentul în care a părăsit locuința de pe strada V.B. a abandonat la fața locului două calculatoare.

Cele două calculatoare au fost supuse unei percheziții informatice. Potrivit procesului-verbal de percheziție, s-a reținut că pe hard-diskurile celor două sisteme informatice au fost descoperite nu mai puțin de 8905 fotografii digitale, capturi din înregistrări video și reprezentări grafice, precum și 704 înregistrări audio-video care constituie materiale pornografice cu minori. Printre aceste fotografii și înregistrări video se regăsesc și unele în care apar inculpatul, cetățeanul francez P.P., precum și minorii C.M., B.V., C.A., P.D. și C.C.

Totodată, s-a constatat că percheziția realizată a confirmat datele potrivit cărora pe cele două sisteme informatice a fost instalată și rulată aplicația G., aplicație folosită de inculpat pentru răspândirea materialelor pornografice cu minori. În acest sens, așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de percheziție, de pe aceste calculatoare au fost accesate conturile de utilizator m. 147, m. 150, m. 151, m. 152 și m. 160.

În ceea ce privește aceste conturi de utilizator, s-a reținut de către tribunal că inculpatul a arătat că pentru a se conecta la rețeaua G. în vederea descărcării materialelor pornografice cu minori, a creat și apoi a folosit conturi de utilizator a căror denumire începea cu m. și continua cu grupări de cifre. El a mai adăugat că pentru descărcarea materialelor pornografice cu minori de la alți utilizatori ai aplicației G., intra în contact cu aceștia pe camere de discuții M. și își comunicau reciproc conturile de utilizator G., după care se acceptau reciproc în listele de contact și procedau reciproc la descărcarea materialelor puse la dispoziție.

În legătură cu cele două sisteme informatice abandonate în locuința de pe str. V.B., s-a reținut că inculpatul a arătat că le-a folosit în perioada 2007 - 2009, după care, în momentul în care a părăsit apartamentul, au rămas la fața locului. Inculpatul a mai arătat că materialele pornografice găsite pe aceste calculatoare în care apar părțile vătămate din acest dosar au fost realizate de el în perioada 2004 - 2005, iar fotografiile din perioada 2007 - 2008 au fost realizate de el la comanda numitului P.P., care îl șantaja. Inculpatul a recunoscut că a trimis aceste poze numiților P.P. și S.M., celelalte materiale pornografice găsite în calculatoare fiind descărcate de el de pe internet folosindu-se de aplicația G.

După ce a părăsit apartamentul situat pe str. V.B., inculpatul a locuit, până la arestarea sa, într-un imobil situat pe str. D.T. din T., aspect confirmat și prin procesul-verbal de percheziție domiciliară, inculpatul fiind găsit de organele de cercetare penală la această adresă. Potrivit aceluiași proces-verbal de percheziție domiciliară, în aceeași locuință cu inculpatul se aflau și B.V., M.A. și C.A.

De asemenea, s-a reținut că martorul F.F. a confirmat faptul că după ce a plecat de pe str. V.B. inculpatul s-a mutat în imobilul de pe str. D.T.

Având date în legătură cu obținerea de către inculpat a unor sume de bani importante din valorificarea materialelor pornografice cu minori, organele de urmărire penală, printr-o ordonanță din data de 03 decembrie 2009, au autorizat punerea sub supraveghere a contului bancar deschis pe numele inculpatului și aferent unui card emis de R.B. pe numele inculpatului.

Potrivit datelor rezultate în urma supravegherii acestui cont, prima instanță a reținut că în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2010 în acest cont au fost efectuate tranzacții prin aplicația R. online, aplicația fiind accesată de la un sistem informatic aparținând R.

Conform adresei R. din data de 07 decembrie 2009 IP-ul mai sus indicat a fost alocat unui abonat - SC N.E.S. SRL, conexiunea internet fiind alocată și instalată în imobilul închiriat de către inculpat, ceea ce a condus organele de urmărire penală la locul unde se afla numitul P.C.

În urma percheziției domiciliare efectuate în această locuință, prima instanță a constatat că au fost descoperite mai multe sisteme informatice care au fost supuse unor percheziții informatice.

Potrivit proceselor-verbale de percheziție, pe laptopul și două hard-diskuri ridicate din locuința inculpatului au fost găsite un număr de 8542 fișiere de tip imagine care conțin fotografii digitale, capturi din înregistrări video și reprezentări grafice, precum și 417 fișiere de tip înregistrări audio-video, ce constituie materiale pornografice cu minori, în condițiile în care prezintă persoane minore, cu preponderență de sex masculin, implicate în raporturi sexuale anale și orale cu persoane adulte sau minore, masturbare și exhibare a organelor genitale, precum și minori supuși unor acte de maltratare. Printre minorii de sex masculin care apar în fotografii se află și C.C., P.D., M.D. și numitul A. din București.

După cum prima instanță a reținut, inculpatul a recunoscut faptul că materialele pornografice cu minori au fost realizate, în parte, de el, iar o altă parte a fost descărcată de pe internet folosindu-se de aplicațiile G. și L. Aceste materiale au fost salvate într-un fișier criptat, creat de inculpat, care a oferit și parola de acces.

În urma percheziției informatice efectuate s-a putut constata că afirmațiile inculpatului sunt reale. Astfel, s-a reținut că investigațiile efectuate în rețeaua G. au condus la concluzia că inculpatul, folosindu-se de contul de utilizator m., a desfășurat activități de răspândire de materiale pornografice cu minori în această rețea. În acest sens, de pe sistemele informatice folosite de inculpat pentru a se conecta la internet, au fost descărcate 426 de fișiere de tip imagine și 3 fișiere de tip înregistrare audio-video, care au fost puse la dispoziție de inculpat în rețeaua G. Aceste fișiere constituie materiale pornografice cu minori.

Tribunalul a apreciat că perchezițiile informatice efectuate în cursul urmăririi penale au atestat și un alt aspect al activității infracționale a inculpatului, acesta desfășurând activități specifice "grooming"-ului, adică acțiuni ce pot fi circumscrise mijloacelor de realizare a exploatării sexuale a minorilor prin ademenirea și manipularea acestora, fiind realizate în mod deliberat, în scopul stabilirii unei legături emoționale cu minorul, pentru a-i reduce inhibițiile și a-l face să se apropie de persoana care intenționează să-l exploateze.

În acest sens prima instanță a observat faptul că în urma interceptării și înregistrării traficului informatic generat de la și către conexiunea de internet alocată de R., a rezultat că prin intermediul serviciului I.R.C. destinat realizării de schimburi de mesaje și fișiere în cadrul unor camere virtuale de discuții pe diverse teme, inculpatul se conecta la aceste aplicații destinate discuțiilor pe tema exploatării sexuale a minorilor, respectiv întreținerii de relații sexuale cu minori și efectuării de schimburi de materiale pornografice cu minori, cu preponderență băieți (astfel de camere de discuții). În cadrul camerelor de discuții, inculpatul a efectuat schimburi de mesaje în limba engleză cu diverși parteneri referitoare la întreținerea de relații sexuale cu minori de sex masculin, precum și la efectuarea de schimburi de materiale pornografice cu minori prin rețeaua G. În cadrul acestor discuții, inculpatul a menționat că folosește în rețeaua G. contul de utilizator m.

S-a reținut că inculpatul a folosit și serviciul Y.M., utilizând contul pentru a aborda mai multe persoane care se prezentau ca fiind minori din România, inițiind discuții privind activitățile sexuale, întreținerea de raporturi sexuale cu persoane minore de sex masculin, arătându-le partenerilor de discuții că pot câștiga bani din astfel de activități. În același timp, inculpatul a realizat schimburi de fișiere conținând fotografii cu partenerii de discuții, expediindu-le acestora materiale pornografice cu minori.

Sub acest aspect, s-a reținut că inculpatul a arătat că id-ul de messenger aparține părții civile C.A., dar și că a folosit și el acest id în numele lui A. și a discutat, în limba română, cu persoanele din lista de contacte a părții civile, pe tema înclinațiilor sexuale, cei abordați fiind băieți. prin intermediul acestor discuții, inculpatul a încercat să afle dacă băieții din anturajul părții civile C. erau dispuși să întrețină relații sexuale cu alți băieți.

Ulterior, s-a reținut că inculpatul a revenit asupra acestor declarații și nu a mai recunoscut aceste discuții purtate pe M., cu toate că la dosarul de urmărire penală se află 133 de înregistrări conținând mesaje transmise și primite de inculpat prin intermediul aplicației M. în cadrul camerelor virtuale de discuții accesate de P.C. pe tema exploatării sexuale a minorilor, respectiv a întreținerii de relații sexuale cu minori și efectuarea de schimburi de materiale pornografice cu minori, cu preponderență băieți. Mai mult decât atât, și martorul C. a confirmat implicarea inculpatului în astfel de discuții, el arătând că inculpatul era preocupat de asemenea teme, prin intermediul internetului el intrând în contact cu alți băieți cu care purta diverse discuții, după care le propunea să se întâlnească în Timișoara.

Pentru aceste considerente, raportându-se la materialul probator administrat în cauză și evidențiat mai sus, prima instanță a constatat că faptele inculpatului de a produce în vederea răspândirii, de a deține, fără drept, de a pune la dispoziție, răspândi, transmite și procura pentru sine și pentru alții, de materiale pornografice cu minori, constând în fotografii și înregistrări audio-video ce prezintă persoane minore, de sex masculin, implicate în raporturi sexuale cu persoane adulte sau minore, masturbare și exhibarea organelor genitale, întrunesc, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art. 18 din Legea nr. 678/2001.

Sub aspectul laturii subiective, tribunalul a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea faptului că prin acțiunile sale încalcă în mod grav relațiile sociale referitoare la ocrotirea minorilor și dorind producerea acestui rezultat, intenția numitului P.C. fiind calificată prin scopul urmărit, respectiv obținerea de foloase materiale, precum și satisfacerea propriilor nevoi sexuale.

Luând în considerare condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind că în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată și s-a menținut pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpatul a realizat mai multe acțiuni specifice actelor de pornografie infantilă, fiecare dintre acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art. 18 din Legea nr. 678/2001.

În acest context, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a apreciat că faptele inculpatului prezintă un ridicat grad de pericol social, prin activitățile sale acesta aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea minorilor, asigurarea demnității umane, în același timp el punând în pericol dezvoltarea ulterioară, fizică și psihică, a mai multor minori.

La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului P., instanța de fond a avut în vedere și persoana acestuia, el nefiind cunoscut cu antecedente penale, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă a personalității acestuia.

Totodată, s-a reținut că în cursul procesului penal, atât în faza de urmărire, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat un comportament relative sincer, recunoscând în mare parte învinuirile ce i-au fost aduse și contribuind, prin declarațiile sale, la aflarea adevărului în prezenta cauză. O astfel de conduită, în opinia instanței de fond, poate fi interpretată ca reprezentând o formă de regret față de activitățile desfășurate, ceea ce poate justifica aplicarea unei sancțiuni într-un cuantum mai redus.

Pe de altă parte, s-a constatat că există și câteva elemente de natură a agrava răspunderea penală a inculpatului. În acest sens vor fi avute în vedere numărul mare al victimelor actelor inculpatului, perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională, modalitatea în care a acționat numitul P.C., sumele mari de bani obținute de la persoanele cu înclinații pedofile, motiv pentru care, ținând seama și de prevederile art. 42 C. pen. referitoare la sancționarea infracțiunii continuate, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen., s-a apreciat de către tribunal ca fiind necesară aplicarea unor sancțiuni privative de libertate, respective 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 678/2001.

Raportându-se la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 51 din Legea nr. 161/2003, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. prima instanță i-a aplicat inculpatului P. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale. Raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta fiind implicat în exploatarea sexuală a mai multor minori, s-a considerat ca fiind necesară interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. d) și e) C. pen., comiterea infracțiunii de pornografie infantilă făcându-l pe numitul P.C. nedemn pentru exercitarea acestora.

Constatându-se că faptele au fost comise în concurs real de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, justificat prin raportare la numărul mare al actelor de executare ce compun întreaga activitate infracțională a inculpatului, și care, în același timp, să reprezinte un echivalent al pedepsei ce nu va mai fi executată ca urmare a contopirii.

Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, justificarea interzicerii exercitării drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator fiind deja arătată în momentul aplicării pedepsei complementare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, lit. b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. Tribunalul Timiș a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv.

S-a constatat că inculpatul, prin apărătorul său, la ultimul termen de judecată, a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., însă tribunalul a apreciat că o astfel de cerere nu este admisibilă, reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. procedura reglementată de aceste prevederi legale poate fi aplicată numai în situația în care, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul declară personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Or, tribunalul a constatat că în prezenta cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, reținându-se că în prezentul dosar cercetarea judecătorească a început la data de 20 septembrie 2010, moment în care dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. nu erau în vigoare, iar pe de altă parte inculpatul niciun moment nu a declarat că recunoaște în totalitate faptele săvârșite în modalitatea expusă de procuror, mai mult decât atât el dorind administrarea unor probe suplimentare în cursul cercetării judecătorești, astfel că, în opinia instanței de fond, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. nu-i sunt aplicabile.

Referitor la latura civilă a procesului penal, s-a reținut de către tribunal că părțile vătămate C.C., P.D. și M.D.A. nu s-au constituit părți civile în cauză, ei arătând expres că nu au pretenții civile față de inculpate.

Instanța de fond a mai reținut că numiții M.A., B.D. și C.M., au indicat expres faptul că nu doresc să participe în proces nici în calitate de părți vătămate, nici în calitate de părți civile, ei fiind audiați în calitate de martori.

S-a reținut de asemenea, că singurul care s-a constituit parte civilă în cauză este numitul C.A., acesta solicitând 10.000 euro daune materiale și 40.000 euro daune morale de la inculpat.

Constatându-se că una dintre condițiile ce trebuie îndeplinită pentru acordarea unor despăgubiri materiale în cadrul procesului penal privește producerea unui prejudiciu de natură materială prin săvârșirea infracțiunii și această condiție face ca nu în orice proces penal să poată fi acordate daune materiale, tribunalul a observat faptul că infracțiunile de pericol nu pot genera în mod direct prejudicii materiale.

Or, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni de pericol, astfel încât tribunalul a reținut că nu pot fi considerate ca generatoare de prejudicii materiale. În acest context, prima instanță a apreciat că părții civile C.A. nu-i pot fi acordate daune materiale.

Pe de altă parte, s-a reținut că cel care formulează o cerere în fața instanței, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., trebuie să o dovedească, însă tribunalul a constatat că partea civilă C.A. nu a făcut nicio dovadă cu privire la existența vreunui prejudiciu material cauzat de către inculpat. S-a apreciat că, împrejurarea că mama sa, în urma plecării sale de acasă, a procedat la căutarea sa, fapt ce a generat anumite cheltuieli, nu este de natură a da naștere unui prejudiciu în patrimonial părții civile, ci în patrimoniul mamei sale, care însă nu are calitatea de parte civilă în cauză.

În ceea ce privește însă daunele morale, instanța de fond a apreciat că acțiunile inculpatului au dat naștere, cu certitudine, unui prejudiciu de natură morală. Astfel, s-a reținut că răspândirea unor fotografii sau filme în care apare partea civilă în poziții indecente, a fost de natură a-l expune pe C.A. unui puternic sentiment de umilință, amplificat și de marginalizarea acestuia în viața socială în momentul în care cunoscuții au aflat despre activitățile desfășurate de către minor la Timișoara, putându-se astfel constata că actele inculpatului au determinat efecte negative asupra persoanei minorului, efecte ce trebuie înlăturate. În consecință, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. prima instanță l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 5.000 euro în RON la data executării daune morale către partea civilă C., întinderea prejudiciului neputând justifica acordarea în întregime a daunelor morale solicitate.

Sub acest aspect s-a reținut că, deși partea civilă a susținut că numitul P.C. l-ar fi împiedicat să plece acasă, afirmațiile acestuia au fost contrazise de ceilalți minori audiați în cauză, libertatea de mișcare a minorului nefiind împiedicată niciun moment. C.A. a locuit o perioadă îndelungată de timp împreună cu inculpatul doar datorită propriei sale voințe, el preferând să rămână la Timișoara, deși nimeni nu l-a împiedicat să se întoarcă la Hunedoara, datorită avantajelor oferite de desfășurarea vieții cotidiene alături de inculpate, acesta oferindu-i libertatea de care nu beneficia în momentul în care a locuit alături de mama sa, motiv pentru care a și plecat de acasă.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. prima instanță a procedat la confiscarea sumelor de bani obținute de inculpat de la cetățenii străini cu înclinații pedofile în urma valorificării materialelor pornografice cu minori.

Totodată, în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a procedat la confiscarea sistemelor informatice folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunilor, urmând ca sistemele pe care, în urma efectuării perchezițiilor informatice, nu au fost descoperite materiale pornografice să fie restituite inculpatului, în condițiile prevăzute de art. 109 C. proc. pen.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă C.A., reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport dovedite cu bonurile de benzină depuse la dosar.

Împotriva Sentinței penale nr. 42/PI din 27 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6137/30/2010 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul P.C.I., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara s-a arătat că hotărârea de condamnare a inculpatului P.C.I. este netemeinică, întrucât s-a făcut o greși