ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1731/2014

Deliberând asupra cauzei penale privindu-l pe inculpatul P.G.C. constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 188 din 07 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5560/121/2012, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului P.G.C. la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, în formă continuată, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., în ref. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (faptă din perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012). De asemenea, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., în ref. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (3) C. pen. (faptă din perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012). În baza art. 33 lit. b) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 3 ani închisoare. Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. Potrivit art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit în baza art. 86

2

C. pen. Conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;. b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen. Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială a hard-disk-ului marca "H.", de capacitate 250 GB, bun ce aparține inculpatului și care a servit la săvârșirea infracțiunilor (bunul se află la camera de corpuri delicte a IPJ Galați, conform dovezii din 15 mai 2012). În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.800 RON.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 40/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P.G.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., reținându-se că în perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut, inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit și a pus la dispoziție, un număr de 58 filme care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani și respectiv că, în aceeași perioadă de 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat pentru sine, a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deținut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului) un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fișiere video reprezentând minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de P.G.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. și, respectiv, declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a competenței materiale și teritoriale de soluționare a cauzei disjunse, față de P.G.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, la data de 13 februarie 2012, Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Galați - Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 17 octombrie 2011, ora 19:23 - 24 octombrie 2011, ora 15:27, utilizatorul adresei X1 a oferit, pus la dispoziție, răspândit, transmis și procurat pentru sine materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic. Cauza a fost înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați sub nr. 40/D/P/2012.

La aceeași dată (13 februarie 2012), Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Galați - Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 18 octombrie 2011, ora 23:37 - 19 octombrie 2011, ora 06:06, utilizatorul adresei X2 a oferit, pus la dispoziție, răspândit, transmis și procurat pentru sine materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic. Cauza a fost înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați sub nr. 44/D/P/2012.

Din adresa comună din 26 martie 2012 transmisă la dosar de furnizorul de servicii internet SC R. SA și din procesul-verbal din 10 aprilie 2012 de analiză a datelor comunicate prin respectiva adresă, a rezultat că ambele adrese dinamice I.P. (X1 și X2) au fost alocate, în momentele în care au fost descărcate și răspândite materiale pornografice cu minori, titularului de contract P.G.C. (locația unde este instalată conexiunea internet fiind, în cazul ambelor I.P.-uri

Prin ordonanța din 18 aprilie 2012, Dosarul penal nr. 44/D/P/2012 a fost conexat la Dosarul penal nr. 40/D/P/2012.

Ulterior, în baza autorizației de percheziție din 27 aprilie 2012 emisă de Tribunalul Galați în data de 08 mai 2012, a fost efectuată o percheziție la domiciliul inculpatului P.G.C., prilej cu care a fost identificat pe masa din bucătăria apartamentului laptopul marca A., despre care P.C. (mama inculpatului, care a venit în locație pe parcursul desfășurării percheziției) a afirmat că îi aparține fiului său.

În baza autorizației de percheziție din 08 mai 2012 emisă de Tribunalul Galați, s-a procedat în data de 08 mai 2012 la percheziționarea mediului de stocare a datelor informatice ridicat de la locuința inculpatului P.G.C., fiind astfel percheziționat hard-disk-ul marca "H.", de capacitate 250 GB, care a fost extras din laptopul ridicat.

În urma percheziționării hard-disk-ului, au fost identificate 58 fișiere de tip multimedia (video), având diferite extensii, toate reprezentând filme cu minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite, despre care s-a constatat că au fost colecționate sistematic începând cu data de 17 ianuarie 2010 și ulterior au fost șterse toate, în timp, ultima operațiune de ștergere fiind realizată în data de 11 ianuarie 2012.

De asemenea, au fost identificate 3 fișiere de tip executabil având extensia "EXE" ce reprezintă kit-ul de instalare a aplicației E., 181 fișiere componente ale aplicației informatice L., precum și un fișier de tip executabil având extensia "EXE" ce reprezintă kit-ul de instalare a aplicației U. - prin intermediul tuturor celor trei aplicații putându-se descărca fișiere din rețelele de partajare.

Tot la data de 13 februarie 2012, Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Galați - Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 01 decembrie 2011, ora 06.43 - 08 decembrie 2011, ora 00.04, utilizatorul adresei I.P. X3 a oferit, pus la dispoziție, răspândit, transmis și procurat pentru sine materiale pornografice cu. minori într-un sistem informatic. Cauza a fost înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați sub nr. 41/D/P/2012.

Din adresa din 16 mai 2012 emisă de furnizorul de servicii internet SC R. SA a rezultat că în data de 01 decembrie 2011, ora 06.43 - moment în care au fost descărcate și răspândite materiale pornografice cu minori - adresa dinamică I.P. X3 a fost alocată tot inculpatului P.G.C., locația instalării conexiunii fiind la domiciliul acestuia.

Având în vedere că fapta din 01 decembrie 2011 constituie un act material al infracțiunilor continuate comise de către inculpat pe parcursul perioadei 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., în data de 22 mai 2012 Dosarul nr. 41/D/P/2012 a fost conexat la Dosarul nr. 40/D/P/2012.

Astfel, prin ordonanța din data de 11 iunie 2012 s-a dispus extinderea cercetării penale față de inculpatul P.G.C. și sub aspectul săvârșirii actului material din data de 01 decembrie 2011 al infracțiunilor continuate de pornografie infantilă și de pornografie infantilă prin sisteme informatice pe parcursul perioadei 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012.

La data de 06 iulie 2012 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului P.G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

A reținut prima instanță că inculpatul P.G.C. are 28 de ani, are studii superioare, este administrator la SC M. SRL Galați și locuiește singur în municipiul Galați, str. B., județul Galați.

Din anul 2008 și până în data de 08 mai 2012, inculpatul a utilizat laptopul marca A., pe care îl achiziționase de la un prieten.

Utilizând laptopul respectiv, conectat la rețeaua internet - conexiune asigurată de furnizorul de servicii internet SC R. SA, fără ca inculpatul să aibă router wireless și fără să permită în alt mod accesul altor persoane la conexiunea sa - acesta a descărcat (downloadat) periodic, începând cu luna ianuarie 2010, mai multe fișiere video reprezentând materiale pornografice cu minori, utilizând în acest scop programul informatic E., program dedicat pentru descărcarea de fișiere din rețelele de partajare.

Inculpatul a conștientizat permanent faptul că, descărcând respectivele fișiere de pornografie infantilă prin intermediul unei rețele de tip peer-to-peer care, prin specificul ei, realizează și upload în momentul download-ului. Totodată el a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a transmis prin intermediul sistemului său informatic (laptop-ul) acele materiale pornografice cu minori către alte persoane conectate la aceeași rețea.

De asemenea, din titulatura fișierelor, ale căror acronime, termeni și expresii indică fișierele ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane cu vârste de sub 18 ani, și din caracteristicile fizice, de dezvoltare corporală, ale persoanelor care apăreau în respectivele fișiere video, inculpatul P.G.C. a realizat în permanență că acele clipuri video reprezentau materiale cu minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite.

Fișierele video au fost în timp descărcate, vizionate în mod repetat și apoi șterse, toate aceste acțiuni succesive fiind efectuate de către inculpat începând din luna ianuarie 2010, iar ultimul fișier de pornografie infantilă a fost șters din memoria hard-disk-ului laptop-ului în cursul lunii ianuarie 2012.

A constatat instanța de fond că, audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea infracțiunilor de pornografie infantilă și de pornografie infantilă prin sisteme informatice, precizând că doar el a fost cel care a descărcat, deținut și vizionat cele 58 de fișiere video cu minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite, menționând însă că nu a întreținut și nu a încercat niciodată să întrețină acte sexuale cu minori.

În apărarea sa, inculpatul a arătat că mobilul infracțiunilor săvârșite, respectiv imboldul psihologic care l-a determinat să descarce, să dețină și să vizioneze materialele pornografice cu minori a fost urmare a faptului că în perioada copilăriei, în jurul vârstei de 4 - 6 ani, a fost victima unor agresiuni sexuale repetate comise asupra sa de către persoane de sex femeiesc ale căror identități nu a dorit să le divulge.

Tot în cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat să fie supus unei expertize medico-legale psihiatrice, precizând că a avut permanent, pe toată perioada săvârșirii infracțiunilor, discernământul critic asupra faptelor sale, dar că solicită această probă ca un act în circumstanțiere în favoarea sa, pentru a lămuri și motiva săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, probă ce a fost admisă.

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 16 mai 2012 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați s-a concluzionat:

În faza cercetării judecătorești, inculpatul a avut aceeași atitudine sinceră, susținând însă că a deținut pentru sine 58 de filme care reprezintă poziții sau acte sexuale cu caracter pornografic ce prezintă sau implică minori, precum și 58 de materiale pornografice cu minori, pe care nu le-a transmis și nici nu le-a arătat nimănui.

În apărare a solicitat efectuarea unei expertize informatice, având următoarele obiective:

- dacă rețeaua de tip peer-to-peer E. folosită de inculpat este utilizată de obicei pentru descărcarea doar a fișierelor cu caracter pornografic sau prin intermediul acestei rețele se descarcă orice fel de fișiere;

- dacă inculpatul este un downloadator primar al fișierelor cu caracter pornografic, în sensul că le-a descărcat mai întâi el însuși de pe site-urile porno de pe internet și apoi le-a pus la dispoziție celorlalți utilizatori ai rețelei E. sau inculpatul este un downloadator secundar, în sensul că a descărcat și el, la rândul lui, fișierele de pe serverele altor utilizatori (downloadatori primari sau secundari) ai rețelei E.;

- dacă un utilizator al rețelei E. descarcă (download) un fișier pe calculatorul său este obligatoriu ca acel fișier să se încarce (upload) automat și în calculatoarele celorlalți utilizatori ai rețelei sau utilizatorul poate interzice uploadarea automată a fișierului din calculatorul său în calculatoarele celorlalți utilizatori.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară - specializarea informatică, expertul tehnic judiciar desemnat în cauză (N.G.) a arătat că rețeaua de tip peer-to-peer E. este folosită pentru transferul general de fișiere de orice tip și nu este folosită de obicei pentru descărcarea doar a fișierelor cu caracter pornografic și respectiv că, dacă un utilizator al rețelei E. descarcă (downloadează) un fișier pe calculatorul său, fără să șteargă track-ul acestei descărcări sau fișierul însuși, atunci acest fișier în mod obligatoriu se încarcă (uploadează) automat și în calculatoarele celorlalți utilizatori ai rețelei, utilizatorul neputând interzice uploadarea automată a fișierului din calculatorul său în calculatoarele celorlalți utilizatori decât cu dezinstalarea programului sau cu scoaterea fișierului din filesharing, ceea ce înseamnă într-un anumit fel tot o renunțare la utilizarea programului.

Totodată, expertul a apreciat că inculpatul nu este un downloadator primar al fișierelor cu caracter pornografic, în sensul că le-a descărcat mai întâi el însuși de pe site-urile porno de pe internet și apoi le-a pus la dispoziție celorlalți utilizatori ai rețelei E., ci că inculpatul este un downloadator secundar, în sensul că a descărcat și el, la rândul lui, fișierele pe de serverele altor utilizatori (downloadatori primari sau secundari) ai rețelei E.

A reținut instanța de fond că situația de fapt expusă mai sus și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de sesizare din oficiu; procesul-verbal de percheziție domiciliară și autorizația de percheziție; procesul-verbal de percheziție informatică; procesul-verbal de analiză a fișierelor identificate cu ocazia percheziției informatice; planșă fotografică cu capturi de imagini; declarațiile inculpatului date pe parcursul întregului proces.

A conchis prima instanță că, în drept, fapta inculpatului P.G.C. care, în perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut, inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit și a pus la dispoziție, un număr de 58 filme care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă, în formă continuată, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat care, în aceeași perioadă (17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012), prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat pentru sine, a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deținut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului) un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fișiere video reprezentând minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor care au avut loc în fața instanței de fond, apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu (prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, respectiv, de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.), într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că inculpatul a comis infracțiunile numai prin și cu ajutorul sistemelor informatice (calculator și internet).

Această cerere nu a fost primită de prima instanță, care a considerat că infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) se diferențiază de infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 sub următoarele aspecte: infracțiunea de pornografie infantila prin sisteme informatice, prevăzută de art. 51 din Legea nr 161/2003, se poate realiza prin simpla procurare sau deținere fără drept de materiale pornografice cu minori, în timp ce în cazul infracțiunii de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 este incriminată numai deținerea unor astfel de materiale în vederea răspândirii.

A motivat prima instanță că, din probele dosarului rezultă că inculpatul P.G.C., în perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut, inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit și a pus la dispoziție, un număr de 58 filme care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani și respectiv a procurat pentru sine, a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deținut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului), un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fișiere video reprezentând minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite, fapte care întrunesc elementele constitutive atât ale infracțiunii prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cât și pe cele ale infracțiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A mai arătat instanța de fond că, cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs ideal, legiuitorul înțelegând să le incrimineze distinct prin două acte normative și pentru care a stabilit sancțiuni penale diferite.

Referitor la cererea formulată de inculpat, prin apărător ales, de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe motiv că inculpatul nu a săvârșit cu intenție infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a arătat că aceasta nu poate fi primită întrucât din însăși declarația inculpatului rezultă că acesta a conștientizat permanent faptul că, descărcând fișierele de pornografie infantilă prin intermediul unei rețele de tip peer-to-peer care, prin specificul ei, realizează și upload în momentul download-ului, a și pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a transmis prin intermediul sistemului său informatic (laptop-ul) acele materiale pornografice cu minori către alte persoane conectate la aceeași rețea. Mai mult, din titulatura fișierelor (ale căror acronime, termeni și expresii indică fișierele ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane cu vârste de sub 18 ani) și din caracteristicile fizice, de dezvoltare corporală, ale persoanelor care apăreau în respectivele fișiere video, inculpatul P.G.C. a realizat în permanență că acele clipuri video reprezentau materiale cu minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite.

Pe de altă parte, instanța de fond a arătat că nu se poate dispune nici achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cum a solicitat în subsidiar apărătorul ales al acestuia, având în vedere condițiile concrete în care a acționat inculpatul și perioada mare de timp în care acesta a desfășurat activitatea infracțională (17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune, gradul de pericol social concret al acestora, dar și persoana, vârsta tânără și conduita anterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale.

Raportat la aceste criterii, prima instanță a apreciat că, în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., având ca efect aplicarea unor pedepse sub limitele minime prevăzute de textele încriminatoare. Totodată, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, s-a apreciat de instanța de fond că nu se impune aplicarea pedepsei complementare, în speță devenind incident alin. (3) al art. 76 C. pen., ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.

A mai arătat instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen., infracțiunile de pornografie infantilă și pornografie infantilă prin sisteme informatice fiind săvârșite în concurs ideal, astfel că, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 1 an.

În privința pedepsei accesorii aplicate inculpatului, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., prima instanță a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale acestuia conduc la concluzia unor nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, s-a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a acesteia, dispunându-se în consecință suspendarea executării sub supraveghere, impunându-i-se inculpatului, în baza art. 86 alin. (1) C. pen., respectarea mai multor măsuri de supraveghere (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență). Totodată, în baza art. 86

1

și art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare stabilit în baza art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială a hard-disk-ului marca J., de capacitate 250 GB, bun aparținând inculpatului și care a servit la săvârșirea infracțiunilor.

În fine, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 188 din 07 mai 2013 a Tribunalului Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați și inculpatul P.G.C.

Procurorul a criticat sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, dar și a modalității de executare. S-a arătat, în esență, că nu se impunea reținerea de circumstanțe în favoarea inculpatului, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare necorespunzând gradului concret de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpatul P.G.C. și nefiind aptă să conducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Din datele dosarului, rezultă că activitatea infracțională a inculpatului a fost întreruptă prin intervenția organelor de urmărire penală. Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului, organele de poliție au ridicat laptopul A., utilizat de acesta începând cu anul 2008. În urma percheziționării hard-disk-ului au fost identificate 58 fișiere de tip multimedia (video), având diferite extensii, toate reprezentând filme cu minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite, despre care s-a constatat că au fost colecționate sistematic începând cu data de 17 ianuarie 2010 și ulterior șterse toate, în timp, ultima operațiune de ștergere fiind realizată în data de 11 ianuarie 2012.

Pericolul faptei de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 este subliniat de modalitatea de săvârșire, aceea de deținere în vederea răspândirii fișierelor video conținând filme care reprezentau poziții și acte sexuale cu caracter pornografic ce implicau minori pe mijloacele de stocare a datelor informatice materiale, pe care le-a oferit și expus către alte persoane.

De asemenea, s-a arătat că gravitatea faptelor comise de inculpat trebuie apreciată prin prisma numărului mare de fișiere video deținute de acesta (58), existând riscul răspândirii acestora față de un număr mare de persoane și, în special, minori, dar și din perspectiva perioadei mari de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională (17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012).

S-a susținut de către procuror că, raportat la gravitatea infracțiunilor comise, nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia ci, dimpotrivă, instanța de fond ar fi trebuit să aplice inculpatului pedepse situate peste limitele minime prevăzute de lege, iar ca și modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicate, executarea efectivă.

Prin apelul formulat, inculpatul P.G.C. - prin apărător ales - a arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., în sensul că nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice. Or, potrivit art. 357 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra oricărei împrejurări esențiale în soluționarea cauzei. Raportat la acest motiv de apel, s-a solicitat desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pe de altă parte, inculpatul a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel cum aceasta a fost susținută în fața instanței de fond. În sprijinul acestei solicitări s-a invocat și practica instanței supreme (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 2364 din 16 iunie 2010), care a reținut că prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută ca infracțiune fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a 3-a - "Pornografia infantilă prin sisteme informatice", art. 51 alin. (1), s-a incriminat "producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice". Cum faptele de pornografie infantilă au fost săvârșite numai prin utilizarea sistemelor informatice, acestea trebuie să primească numai încadrarea juridică în dispozițiile art. 51 din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001, care nu conține nicio referire la mijloacele prin care se diseminează materialele pornografice.

Sub un alt aspect, s-a susținut de către inculpat că faptei comise îi lipsește unul dintre elementul constitutiv ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă. Astfel, în mod greșit s-a reținut că inculpatul a deținut în vederea punerii la dispoziția altor persoane fișierele respective. Dincolo de faptul că expertiza informatică administrată în cauză a arătat că nu este downloadator primar, programul informatic folosit, prin natura acestuia, în paralel cu descărcarea, pune la dispoziție fișierul respectiv și altor persoane. Or, dacă ar fi avut de gând să facă aceasta, inculpatul nu ar fi șters fișierele din calculator, acestea fiind descărcate, vizionate și șterse, fără a fi puse la dispoziția cuiva. Astfel fiind, se poate vorbi cel mult despre o culpă cu prevedere, în sensul că inculpatul putea să prevadă rezultatul, dată fiind natura programului de care s-a folosit pentru a descărca, însă, în fapt, aceasta nu a avut niciun moment intenția de a răspândi respectivele fișiere, ci doar de a le descărca pentru sine, cum de altfel și rezultă din întreg materialul probator. În consecință, s-a solicitat de către inculpat achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), în ref. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Într-un ultim subsidiar, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate și a modalității de executare, s-a susținut de către inculpat că, fiind vorba despre o singură infracțiune, există posibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendare condiționată, acesta având o atitudine sinceră, neavând antecedente penale și nefiind, în general, o persoană predispusă la comiterea de infracțiuni.

Prin Decizia penală nr. 311/A din 04 decembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul P.G.C.

A desființat în parte Sentința penală nr. 188 din 07 mai 2013 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:

A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului P.G.C. prin sentința penală apelată, și a înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.G.C. din două infracțiuni, prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) și alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.G.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A redus, de la 5 ani la 4 ani, termenul de încercare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați.

Potrivit art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați, a sumei de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. D.F.).

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanță - pe baza analizei juste, complete și critice a probelor administrate - a stabilit în mod corect situația de fapt (pe care instanța de apel și-o însușește pe deplin ca fiind în acord cu probele administrate în cauză și a cărei reluare nu se mai impune întrucât au fost expuse în prezenta decizie), însă nu a dat faptelor comise de inculpat încadrarea juridică adecvată.

Astfel, din probele administrate în cauză (procesele-verbale de sesizare din oficiu; adresele din 26 martie 2012 și din 16 mai 2012 emise de SC R. SA; procesul-verbal de percheziție domiciliară și autorizația de percheziție; procesul-verbal de percheziție informatică; procesul-verbal de analiză a fișierelor identificate cu ocazia percheziției informatice; planșă fotografică cu capturi de imagini; declarațiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească la instanța de fond), astfel cum au fost pe larg prezentate și de instanța de fond în considerentele sentinței penale apelate, rezultă atât existența faptelor deduse judecății, cât și vinovăția inculpatului în comiterea acestora. De altfel, inculpatul P.G.C. a recunoscut comiterea faptelor astfel cum acestea au fost reținute și de prima instanță, însă a susținut că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.

În opinia Curții însă, faptele inculpatului P.G.C., astfel cum au fost dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză, întrunesc elementele constitutive doar ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Examinând dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea a observat că, prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută, ca infracțiune, fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau apune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Pe de altă parte, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a 3-a - "Pornografia infantilă prin sisteme informatice", art. 51 alin. (1) s-a încriminat producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.

În speță, instanța de fond a reținut, sub încadrarea juridică prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, că inculpatul P.G.C., a deținut, inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit și a pus la dispoziție, un număr de 58 filme care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, iar sub încadrarea juridică prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, că același inculpat a procurat pentru sine, a pus la dispoziție, a oferit, a răspândit și a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deținut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului) un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fișiere video reprezentând minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite.

Sub un prim aspect, Curtea a observat că, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inculpatul a comis faptele, în oricare dintre modalitățile alternative imputate, numai prin și cu ajutorul sistemelor informatice. Cum, în speță, faptele de pornografie infantilă au fost săvârșite exclusiv prin sisteme informatice, inculpatul descărcând de pe internet și vizionând filmele pornografice pe laptopul său, ridicat ulterior de organele de anchetă, acestea trebuie să primească, de principiu, încadrarea juridică în dispozițiile art. 51 din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001, care nu conține nicio referire la mijloacele prin care se diseminează materialele pornografice, cum corect a observat și instanța de fond.

Pe de altă parte, spre deosebire de infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001, infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003, se poate realiza doar prin simpla "procurare" sau "deținere fără drept" a unor astfel de materiale cu conținut pornografic, în timp ce prima infracțiune există doar dacă "deținerea" se face în vederea răspândirii lor.

Or, în cauza de față nu se poate afirma că inculpatul P.G.C. ar fi deținut materialele pornografice în scopul răspândirii lor. În opinia Curții, faptul că aplicația informatică folosită de inculpat permitea, simultan cu download-ul unui fișier, accesarea/descărcarea acestuia și de către alți utilizatori, nu este suficient pentru a se trage concluzia că inculpatul a și răspândit respectivul fișier, în cauză nefiind probat că inculpatul ar fi avut cunoștință despre toate funcțiile sau facilitățile aplicației E. În plus, după procurarea și vizionarea fișierelor descărcate, inculpatul a procedat la ștergerea lor, ceea ce confirmă faptul că inculpatul nu a acționat cu un astfel de scop.

Raportat la aceste considerente, Curtea a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, din două infracțiuni prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune, și anume aceea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), după ce în prealabil a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, și a înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

În altă ordine de idei, Curtea nu a primit cererea formulată de inculpat, de achitare în baza art. 11 pct 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe considerentul că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), sub aspectul laturii subiective. Astfel cum a arătat și instanța de fond, din titulatura fișierelor (ale căror acronime, termeni și expresii indică fișierele ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane cu vârste de sub 18 ani), dar și din caracteristicile fizice, de dezvoltare corporală, ale persoanelor care apăreau în respectivele fișiere video, inculpatul a avut în permanență reprezentarea faptului că acele fișiere video constituiau materiale pornografice cu minori în ipostaze și manifestări sexuale explicite. Or, astfel fiind, inculpatul a acționat cel puțin cu forma de vinovăție a intenției indirecte, ceea ce este suficient pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III).

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatului P.G.C. pentru activitatea infracțională dedusă judecății în prezenta cauză, raportat la modalitățile concrete în care aceasta s-a derulat (procurarea și deținerea fiind, practic, cele mai puțin periculoase dintre modalitățile alternative prevăzute de textul de lege), dar și la împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate și de prima instanță (fiind de subliniat, în acest context, că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultând că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip emoțional iritabil și sindrom psihogenetic intențional-simular, dar că discernământul asupra faptelor comise a fost păstrat), Curtea a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată de altfel de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) este suficientă pentru a sancționa gravitatea concretă a infracțiunii deduse judecății, dar și periculozitatea inculpatului.

Raportat la aceleași considerente, dar reținând în plus aspectele referitoare la întinderea în timp a activității infracționale și la forma continuată a acesteia, Curtea a considerat că și modalitatea de executare stabilită de instanța de fond este una adecvată și că nu se impune modificarea acesteia, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 și urm. C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei. În opinia Curții, în perioada imediat următoare se impune ca inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere, tocmai pentru a se preveni reluarea activității infracționale, mai cu seamă că inculpatul prezintă anumite afecțiuni psihice care ar putea favoriza adoptarea din nou a unui comportament antisocial. Totuși, ca și consecință a reducerii pedepsei aplicate inculpatului, s-a dispus și reducerea termenului de încercare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În ceea ce privește recursul declarat de către procuror, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat, motivarea acestei opinii regăsindu-se deja în considerentele mai sus expuse. Împrejurările enumerate de procuror în dezvoltarea recursului pentru a pune în evidență necesitatea majorării pedepsei aplicate au fost avute în vedere de către instanța de fond la dozarea acestei pedepse, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii apelate. Curtea a considerat că trebuie avute în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind la primul impact cu legea penală și recunoscând faptele reținute în sarcina sa) și că acestor împrejurări trebuie să li se acorde relevanța juridică de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

În concluzie, Curtea a reținut că pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) răspunde exigențelor legale prevăzute în art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen., fiind de natură să asigure finalitatea preventivă și educativă a pedepsei. Curtea apreciază că, dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea acestuia, și, în cele din urmă, reeducarea lui, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, atunci în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-l intimideze și mai ales să-l reeduce.

Deși nu s-a reiterat în fața instanței de apel susținerea potrivit căreia fapta dedusă judecății în sarcina inculpatului P.G.C. nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, Curtea a ținut să amintească faptul că în speță nu poate fi primită o astfel de aserțiune, procurarea și deținerea de materiale pornografice cu copii constituind un act de exploatare sexuală a minorilor care nu numai că nu are nicio legitimitate etică, ci constituie o infracțiune în toate legislațiile, fie prin intermediul infracțiunilor specifice, create în acest scop, fie prin intermediul incriminărilor tradiționale, referitoare la morala sexuală. În fața acestui fenomen trebuie reacționat într-o manieră fermă, deopotrivă asupra producătorilor de astfel de materiale, cât și asupra consumatorilor, consecințele asupra victimelor minore, asupra dezvoltării lor psihice fiind incomensurabile. În scopul stopării acestui fenomen, la nivel internațional, au fost adoptate de altfel mai multe instrumente juridice, cum ar fi: Protocolul facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă, semnat la New York în 6 septembrie 2000; Convenția privind criminalitatea informatică, încheiată la Budapesta în 23 noiembrie 2001; Decizia Consiliului din 29 mai 2000 privind combaterea pornografiei infantile pe Internet.

În fine, Curtea nu a îmbrățișat nici punctul de vedere al inculpatului, exprimat prin apărător ales, potrivit căruia în speță s-ar impune desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât aceasta nu s-a pronunțat expres cu privire la cererea de schimbare de încadrare juridică.

Potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel, admițând calea de atac, poate desființa sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.

Niciuna dintre situațiile premisă prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. nu se regăsește în speța de față, aspectele invocate de inculpat neputând fi circumscrise vreunui caz de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, nu se poate vorbi nici despre existența unei nulități relative care, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, să capete caracterul de nulitate absolută, deoarece instanța de fond a pus în discuția participanților procesuali cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat și a analizat această cerere în considerentele sentinței penale apelate. În acest context, faptul că prima instanță nu s-a pronunțat în mod expres asupra cererii de schimbare a încadrării juridice nu are nicio relevanță, o astfel de dispoziție fiind una pur formală, nesusceptibilă de a produce consecințe juridice. A admite argumentația oferită de inculpat în susținerea acestui motiv de apel ar echivala cu a admite faptul că instanța, deși pronunță o soluție de condamnare, trebuie să se pronunțe cu privire la fiecare solicitare de achitare formulată de inculpat, pentru fiecare temei juridic invocat, ceea ce, în mod evident, apare ca fiind lipsit de orice finalitate.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 311/A din 04 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs inculpatul P.G.C., fără a depune motivele de recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia recurată din perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, în raport de conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, apreciază calea de atac declarată ca fiind fondată numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile pen