ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1230/2014

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14/MF din 1 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 334 C. proc pen, s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor reținute in sarcina inculpatului N.I.M., din infracțiunile prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art. 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in condițiile art. 33 lit. a) C. pen., in infracțiunile prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.I.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantila prin sisteme informatice.

În baza art. 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an si 8 luni ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj in forma continuata.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu executare prin privare de libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88. C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestării preventive, de la 28 mai 2013 la zi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în vederea valorificării, laptopul și un adaptor laptop, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Argeș.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349, 1357, 1381, 1385 C. civ., s-a admis, in parte, cererea formulata de partea civila B.M.A. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 348 lei, reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 5.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civila a sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat ales.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 740 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 37,5 lei, reprezintă 1/4 din onorariu avocat oficiu pentru partea civila.

S-a reținut că prin rechizitoriul nr. 96D/P/din 3 iulie 2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.I.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 194 alin. (1) și (2) C. pen., în cond. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 51 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a produs și deținut în vederea răspândirii un film cu caracter pornografic, implicând-o pe minora B.M.A. și a constrâns-o în mod repetat pe aceasta să-i remită diferite sume de bani și bijuterii, amenințând-o în sens contrar că va face public filmul pornografic cu imagini compromițătoare pentru partea vătămată.

S-a mai arătat, că partea vătămată B.M.A., elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național Pedagogic Câmpulung, în perioada anului școlar 2009 - 2010 l-a cunoscut pe inculpatul N.I.M., elev în cadrul aceluiași liceu în clasa a XI-a, iar începând cu luna decmbrie 2012, relația dintre aceasta și inculpat a devenit mult mai serioasă, începând să întrețină relații sexuale normale și orale.

Inculpatul a atenționat-o pe partea vătămată că deține o filmare pe telefonul mobil realizată într-o împrejurare în care întrețineau raporturi orale, cerându-i diferite sume de bani pentru a nu face publică respectiva filmare. Acesta i-a mai spus că a salvat filmarea în laptop-ul său și că a prelucrat-o în sensul că și-a modificat vocea pentru a nu putea fi recunoscut.

Martorele S.A.M., G.E., S.O., P.E.D. au arătat că partea vătămată se plângea de faptul că inculpatul o șantaja cu diferite sume de bani pentru a nu posta pe o rețea de socializare filmul în care aceștia întrețineau relații sexuale.

Partea vătămată a relatat că mai multe colege, martorele P.D., H.R. și T.A. voiau să cumpere filmul de la inculpat, în schimbul sumei de 2.500 lei.

La data de 27 mai 2013, Tribunalul Argeș a autorizat efectuarea unei percheziții informative asupra laptop-ului al inculpatului, ocazie cu care au fost găsite 2 fișiere video conținând imagini ce reprezintă un raport sexual întreținut între inculpat și partea vătămată.

S-a mai arătat in conținutul actului de sesizare a instanței, ca activitatea infracțională desfășurată de inculpatul N.I.M. a avut consecințe nefaste în ce privește creșterea și educarea minorei care, a fost pusă în situația de a suporta rigorile legii, minora fiind cercetată într-un dosar penal pentru comiterea infracțiunii de furt, aceasta fiind determinată de inculpat să sustragă mai multe bijuterii din locuința numitei G.E.

La termenul de judecata din data de 24 septembrie 2013, inculpatul N.I.M., asistat de apărător, a declarat personal ca recunoaște faptele reținute in sarcina sa in actul de sesizare a instanței si a solicitat ca judecarea cauzei sa aibă loc in baza probelor administrate in faza de urmărire penala, probe pe care le cunoaște si le însușește.

Având in vedere poziția procesuala a inculpatului, constatând ca probele administrate in faza de urmărire penala sunt suficiente pentru a stabili ca faptele exista, constituie infracțiuni si au fost săvârșite de inculpat, instanța a admis cererea de judecare a cauzei in procedura prev de disp art 320

1

C. proc. pen.

În drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului care a înregistrat-o cu telefonul mobil pe partea vătămată minoră in timp ce întrețineau acte sexuale, imagini pe care le-a descărcat ulterior in laptopul sau si mai apoi in mod repetat a amenințat-o pe minora cu distribuirea acestui filmuleț, determinând-o astfel să-i dea diverse sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prev de art 51 din Legea nr. 161/2003 si de șantaj in forma continuata prev de art 194 C. pen. cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a apreciat, că in speță faptele inculpatului de a înregistra cu telefonul mobil actul sexual pe care l-a avut cu partea vătămată minoră, de a-1 descărca si deține in memoria laptopului de acasă, nu poate întruni elementele constitutive a doua infracțiuni, una de pornografie infantila, prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 si alta de pornografie infantila prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, ci doar infracțiunea de pornografie infantila prin sisteme informatice prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, art. 51 din Legea nr. 161/2003 prevede că, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.

În raport de disp.art 35 lit. a) din Legea nr. 161/2003, telefonul mobil, cu care s-a realizat înregistrarea, reprezintă un mijloc de stocare a datelor informatice iar laptopul in memoria căruia a fost descărcat și deținut materialul respectiv reprezintă un sistem informatic in sensul dispozițiilor mai sus citate.

Așa fiind, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reprezintă norma speciala in raport de disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 care prevăd ca infracțiune pornografia infantilă săvârșită prin alte mijloace, respectiv prin intermediul obiectelor, filmelor, fotografiilor, diapozitivelor, emblemelor sau alte suporturi vizuale.

Cum faptele deduse judecății au fost săvârșite numai prin utilizarea sistemelor informatice in înțelesul dat acestei noțiunii de art 35 lit. a) din Legea nr. 161/2003, tribunalul a apreciat ca acestea pot fi încadrate numai în disp. art 51 din Legea nr. 161/2003.

S-a constatat de instanța de fond, față de cele reținute in actul de trimitere in judecata ca procurorul a reținut forma continuata a infracțiunii numai in ceea ce privește disp.art. 194 alin. (1), (2) C. proc. pen., și nu în ceea ce privește disp. art. 51 din Legea nr. 161/2003, cum eronat susține inculpatul prin apărător.

Față de aceste considerente, in baza art 334 C. proc. pen., instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului N.I.M., din infracțiunile prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art. 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in condițiile art. 33 lit. a) C. pen., in infracțiunile prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 și art 194 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., in condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Reținând vinovăția inculpatului, in raport de faptele deduse judecății, instanța de fond a constatat că se impune condamnarea acestuia, la pedeapsa închisorii, având in vedere limitele de pedeapsa rezultate in urma aplicării disp. art 320

1

C. proc. pen. și criteriile prev de art 72 C. pen.

Instanța de fond a avut in vedere împrejurarea că inculpatul s-a orientat către o persoana ușor de manipulat și de convins, având in vedere sentimentele pe care partea vătămată le nutrea față de acesta, vârsta acesteia, scopul josnic al obținerii in acest mod a unor sume de bani.

De altfel, a apreciat instanța de fond că periculozitatea inculpatului rezultă si din faptul că, potrivit declarațiilor părții vătămate, acesta i-ar fi cerut sa întrețină raporturi sexuale si cu alți bărbații in schimbul obținerii unor sume de bani, aspect ce reiese si din conținutul convorbirilor telefonice interceptate in cauza.

În sensul conturării profilului moral al inculpatului, a constatat prima instanță, că sunt si declarațiile martorelor P.E.D. și S.O., care conduc la concluzia ca inculpatul ar fi pretins și primit de la P. suma de 250 lei pentru a o proteja de o persoana care intenționa să-i facă rău, ceea ce denota faptul ca inculpatul, deși este la o vârstă fragedă este preocupat de obținerea unor venituri prin metode care nu necesita efort, dar care intra in sfera de aplicare a legii penale.

Deși s-a încercat a se acredita ideea ca faptele deduse judecății ar constitui un episod izolat in viața inculpatului care provine dintr-o familie unită, dorește să se încadreze în munca, instanța de fond a apreciat că cele mai sus expuse conduc la concluzia contrara.

Așa fiind, instanța de fond i-a aplicat inculpatalui pedeapsa de 3 ani de închisoare si 1 an interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, respectiv de 1 an și 8 luni ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj in forma continuată.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare si un an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Instanța de fond a apreciat, că in cauza de față scopul preventiv si educativ al pedepsei se poate realiza numai prin executarea efectiva a acesteia în condițiile disp. art. 57. Prin urmare, s-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen., în sensul că a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, apreciind față de cele mai sus expuse că inculpatul nu poate fi judecat in stare de libertate și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestării preventive, de la 28 mai 2013 la zi.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în vederea valorificării, laptopul și un adaptor laptop, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Argeș.

Partea vătămată B.M.A. s-a constituit parte civilă in procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 348 lei cu titlu de daune materiale si 10.000 euro reprezentând daune morale.

În ceea ce privește suma pretinsa cu titlu de daune materiale, instanța de fond a constatat că inculpatul a fost de acord cu plata in cuantumul solicitat motiv pentru care instanța de fond l-a obligat la plata acesteia.

În cauza de față, instanța de fond a apreciat, că fapta inculpatului care a cauzat părții vătămate suferințe psihice, constând în lezarea demnității, producerea unui sentiment de frustrare, având in vedere ca inculpatul era o persoana considerată de încredere prin prisma relațiilor de prietenie pe care le-au avut pe o perioada de aproximativ 2 ani -aspecte evidențiate si in raportul de evaluare si intervenție psihologică, ceea ce ar putea avea consecințe negative asupra dezvoltării psihice armonioase a părții vătămate.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat, că suma de 50.000 lei la care a fost obligat inculpatul, cu titlu de daune morale, către partea vătămată - majoră la data pronunțării sentinței - este în măsură să acopere prejudiciul de natură morală încercat de partea civilă.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul N.I.M. și partea civilă B.M.A.

Partea civilă a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita soluționare a laturii civile, respectiv neacordarea despăgubirilor cu titlu moral în cuantumul solicitat, cu motivarea că ansamblul probator administrat în cauză demonstrează intensitatea suferinței pe care a încercat-o în urma faptelor inculpatului, aspect ce justifică majorarea cuantumului daunelor morale.

Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, considerând că modalitatea de executare stabilită nu este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală, în consecință solicitând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 139/A din 28 noiembrie 2013 Curtea de Apel Pitești a admis apelul formulat de partea civilă B.M.A. împotriva sentinței penale nr. 14/MF din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 5265/109/2013.

A desființat în parte sentința atacată în sensul că a majorat daunele morale la care a fost obligat inculpatul N.I.M., de la 5.000 lei la 10.000 lei.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

A respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul N.I.M., a dedus detenția la zi și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

S-a constatat că apelul părții civile este fondat, deoarece cuantumul despăgubirilor morale acordat de către prima instanță nu respectă criteriul proporționalității, întrucât suma respectivă nu este adecvată suferinței psihice, la care a fost expusă partea vătămată ca urmare a faptelor cu caracter penal săvârșite de către inculpat, fiind evident că partea vătămată, constituită parte civilă în această cauză, a suferit profund ca urmare a lezării imaginii sale și constrângerii la care a fost supusă de către inculpat. Astfel, s-a apreciat că se impune majorarea despăgubirilor pentru suferința morală pentru care inculpatul a produs-o apelantei părți civile.

Totodată, s-a constatat că apelul declarat de către inculpat este nefondat, cu motivarea că individualizarea judiciară a pedepsei s-a realizat de către prima instanță cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., aplicate în mod corespunzător situației de fapt și circumstanțelor penale ale inculpatului.

S-a avut în vedere că faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social concret ridicat, având în vedere consecințele acestora, respectiv lezarea gravă a unor valori importante ocrotite de legea penală, iar pericolul social concret al acestor fapte rezultă și din numărul acestora și împrejurările în care au fost săvârșite.

S-a constatat că prima instanță a dat eficiență circumstanțelor personale favorabile inculpatului, cu deosebire atitudinea sinceră pe care a avut-o, acesta recunoscând faptele săvârșite și solicitând soluționarea cauzei numai în conformitate cu probele administrate în faza de urmărire penală, iar inculpatul a beneficiat de aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen.

S-a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, prin privare de libertate, respectă principiul proporționalității, fiind adecvată situației de fapt, circumstanțelor personale ale inculpatului, pericolului social al faptelor săvârșite de către acesta, dar și scopului legii penale.

Împotriva acestei decizii, inculpatul N.I.M. a declarat, în termen legal, a invocat cazul de casare prev. de disp.art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen. și a arătat că la judecata în apel i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât a lipsit apărătorul ales, a fost desemnat apărător din oficiu care a pus concluzii pe fond în aceiași zi, susținând că au fost încălcate disp. art. 6 C. proc. pen. și art. 6 parag. 3 lit b) și din C.E.D.O. și art. 171 alin. (6) C. proc. pen. anterior, solicitând astfel admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât la acel moment dorea să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice, însă nu mai poate preciza.

Totodată, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și aplicarea legii.mai

abrogat sau, în e o sancțiune mai blândă, respectiv pedeapsa de la 2-7 ani!

Examinând recursul declarat de inculpatul N.I.M., Înalta Curte de Casație și justiție, constată că este întemeiat -pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte observă următoarele:

În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 24 decembrie 2013, situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate);

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Referitor la solicitarea inculpatului privind admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întemeiată pe cazul de casare prev. de disp.art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen., întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare și dorea să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice, se constată că și acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, potrivit textului de Jege în noua redactare, hotărârile fiind supuse casării doar atunci când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia era obligatorie.

Critica inculpatului, este nefondată, întrucât se constată că judecata nu a avut loc în lipsa apărătorului, inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu și, totodată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și a beneficiat de prevederile dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., soluționarea cauzei având loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nef ăcându-se o cercetare judecătorească în cauză.

Recursul inculpatului va fi însă admis numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecății, a noului C. pen. și conform art. 5 se impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite.

Infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu limite de pedeapsa cuprinse între 3 și 12 ani se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii prev de art. 374 alin. (2) C. pen. cu limite de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani.

Comparând limitele de pedeapsă dintre cele două legi, Înalta Curte constată că legea nouă este lege mai favorabilă, întrucât limitele de pedeapsă sunt evident mai scăzute.

Referitor la procedura recunoașterii vinovăției, având în vedere că este instituție autonomă, prin compararea condițiilor de existență și a efectelor instituțiilor autonome în raport de incriminare și sancțiune, se constată, de asemenea, că dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile.

Având în vedere, că instanțele s-au orientat către limita minimă atunci când au individualizat pedeapsa, se va reduce proporțional pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 374 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Infracțiunea de șantaj prev de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu limite de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani închisoare se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii prev de art. 207 alin. (1) și (2) din noul C. pen. cu aceleași limite de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani închisoare, astfel că se va menține pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

Având în vedere că infracțiunea continuată este o instituție autonomă, raportat la condițiile de existență și incriminare ale acesteia, Înalta Curte constată că dispozițiile legii vechi cu privire la această instituție sunt mai favorabile decât ale legii noi, motiv pentru care va face aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare.

Referitor la pedepsele complementare și accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.

În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul N.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 14/MF din 1 octombrie 2013 a Tribunalului Argeș numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa la 2 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 374 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și va menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Va menține pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Conform art. 65 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 mai 2013 la 8 aprilie 2014.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul N.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 139/A din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 14/MF din 1 octombrie 2013 a Tribunalului Argeș numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa aplicată inculpatului în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa la 2 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea piev.de art. 374 alin. (2) C. pen. cu aplic.art. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și menține pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

Menține pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Conform art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33, 35 C. pen. anterior, contopește pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 mai 2013 la 8 aprilie 2014.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 150 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință -publică, azi, 8 aprilie 2014.