ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2751/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Obiectul litigiului dedus judecății
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 2 mai 2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta societatea A. S.R.L. Sibiu, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naționala pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) și Direcția Regională Cluj, anularea procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr. x/27.03.2018 și exonerarea de la plata amenzii aplicate, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 170/2018 pronunțată în data de 11 septembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins plângerea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) și Direcția Regională Cluj, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii DRC - SCR/97/26.03.2018 încheiat de pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM).
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L. Sibiu, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr. x/27.03.2018, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea căii de atac declarate, reclamanta a criticat sentința atacată, invocând, în esență, că instanța a respins plângerea formulată, fără a ține cont de apărările formulate și fără a analiza aplicarea sancțiunii contravenționale prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a depus întâmpinare și, fără a invocat excepții, a solicita respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
2.1. Examinând excepția netimbrării recursului, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:
"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
Se constată că, în cauză, recurenta-reclamantă datora pentru calea de atac promovată suma de 100 de RON, aceasta achitând doar suma de 20 de RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru la data de 8 octombrie 2018 . În acest context s-a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a achita suma de 80 de RON, în completarea taxei judiciare de timbru .
Trebuie precizat că, în conformitate cu dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita, în completare, taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada de înmânare a actelor de procedură de la fila x, recurenta societatea A. S.R.L. Sibiu nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune aplicarea sancțiunii anulării căii de atac.
Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta societatea A. S.R.L. Sibiu împotriva sentinței nr. 170/2018 din data de 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 mai 2021.