ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2312/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 10.10.2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să se dispună admiterea contestației formulată împotriva Deciziei nr. 8980/15.09.2014 emisă de pârâtă, cu consecința anulării deciziei de sancționare.

Prin sentința civilă nr. 525/10.11.2014, Curtea de Apel Cluj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 353 din 10.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 120 din O.U.G. nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, prevederi în temeiul cărora societatea recurentă a fost sancționată de către ANCOM.

A arătat recurenta că, în prezenta cauză, autoritatea ANCOM nu a făcut dovada unei informări prealabile a societății, care după această informare să fi comis o contravenție.

În fine, a susținut recurenta că nu îi poate fi impusă cunoașterea întregii legislații din România, care este în permanentă schimbare.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională Pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a depus întâmpinare la data de 18 mai 2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 februarie 2017, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Cu titlu preliminar, se constată că, deși a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu a expus critici care să poată fi încadrate în ipoteza reglementată de acest text procedural, astfel că sentința recurată nu poate fi analizată din perspectiva acestui motiv.

Pe cale de consecință, analizând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Contrar susținerilor recurentei, soluția curții de apel este la adăpost de orice critică, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material.

Astfel cum rezultă din Certificatul-tip de furnizor de rețele sau de servicii de comunicații electronice nr. x08.04.2013, recurenta-reclamantă A. S.R.L a fost autorizată, în conformitate cu Capitolul II din O.U.G. nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare, să furnizeze, începând cu data de 29.03.2013, rețele publice de comunicații electronice terestre cu acces ia punct fix sau cu mobilitate limitată, servicii de comunicații electronice destinate publicului, de acces la internet, precum și servicii de retransmisie de programe media audiovizuale liniare către utilizatorii finali.

În conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (1), (2) și alin. (4) din O.U.G. nr. 111/2011, "(1) ANCOM are dreptul să solicite persoanelor care furnizează sau au furnizat rețele sau servicii de comunicații electronice ori facilități asociate informațiile, inclusiv de natură financiară, necesare în vederea exercitării atribuțiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, de legislația specială din domeniul comunicațiilor electronice sau de legislația din domeniul protecției consumatorilor în cazurile în care competența de monitorizare și verificare a acestor obligații aparține și ANCOM.

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate de ANCOM în special în următoarele scopuri: [...] j) elaborarea de rapoarte, studii și analize, în domeniul comunicațiilor electronice;

(4) ANCOM poate impune furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice și furnizorilor de servicii de comunicații electronice destinate publicului obligația de a transmite periodic anumite categorii de informații, în vederea realizării unor rapoarte statistice cu privire la piața de comunicații electronicei."

În conformitate cu prevederile legale menționate anterior a fost emisă Decizia Președintelui ANCOM nr. 333/2013 privind raportarea unor date statistice de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau de servicii de comunicații electronice destinate publicului.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Decizia Președintelui ANCOM nr. 333/2013 "Persoanele care au calitatea de furnizor de rețele publice de comunicații electronice sau de servicii de comunicații electronice destinate publicului pe întreaga perioadă de raportare prevăzută la alin. (2) sau (3) ori pe o parte din aceasta au obligația de a raporta, în mod corect și complet, către ANCOM valorile aferente indicatorilor prevăzuți la art. 2, în formatul-tip și în condițiile prevăzute în anexe."

Din analiza textului indicat, rezultă că această obligație legală a fost impusă în sarcina tuturor persoanelor care au calitatea de furnizor de rețele și servicii de comunicații electronice, indiferent dacă acestea furnizează efectiv sau nu rețele sau servicii de comunicații electronice.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, societatea reclamantă, în calitate de titulară a certificatului tip menționat mai sus care atestă calitatea sa de furnizor a acesteia, avea obligația de a transmite ANCOM datele statistice privind valorile indicatorilor aferenți furnizării de rețele sau de servicii de comunicații electronice, prestate în perioada de raportare cuprinsa între 1 ianuarie și 30 iunie 2013, termenul limită fiind 10 august 2013.

Susținerea recurentei referitoare la faptul că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada unei informări prealabile a societății cu privire la obligațiile ce îi reveneau, nu poate fi primită, nefiind reală.

Contrar susținerilor recurentei, din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu evidență faptul că autoritatea intimată i-a transmis la data de 7 iunie 2013 o adresă prin care o informa cu privire la obligația legală care îi revenea, precum și cu privire la modalitatea transmiterii datelor statistice - dosarul Curții de Apel Cluj.

Întrucât reclamanta nu a dat curs solicitării ANCOM și nu a transmis autorității datele statistice prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a din Decizia Președintelui ANCOM nr. 333/2013, a fost emisă Decizia președintelui ANCOM nr. 109/3 februarie 2014 prin care societății A. S.R.L. i s-a aplicat sancțiunea suspendării, pentru o perioadă de 60 de zile, a dreptului de a furniza rețele sau servicii de comunicații electronice, în condițiile regimului de autorizare generală, acordându-i-se totodată, în conformitate cu prevederile art. 5 din decizia de sancționare, o perioadă de grație, de 45 de zile, până la operarea efectivă a sancțiunii suspendării dreptului de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice, timp în care aceasta avea posibilitatea să intre în legalitate prin transmiterea datelor statistice.

Având în vedere faptul ca reclamanta nu a îndeplinit obligația legală privind transmiterea datelor statistice în perioada de grație de 45 de zile, prevăzută la art. 5 din Decizia președintelui ANCOM nr. 109/2014 și nici în toată perioada în care dreptul de a furniza rețele și servicii de comunicații electronice a fost suspendat, a fost emisă Decizia președintelui ANCOM nr. 1009 din 24 iunie 2014 privind sancționarea reclamantei cu retragerea dreptului de a furniza toate categoriile de rețele sau de servicii de comunicații electronice, indicate în certificatul-tip înregistrat la ANCOM cu nr. x/08.04.2013, decizie pe care reclamanta a supus-o controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ.

Ca urmare a celor menționate mai sus, având în vedere, pe de o parte, că instituția reclamantă a informat societatea cu privire la obligațiile ce îi reveneau, iar pe de altă parte, având în vedere principiul de drept potrivit căruia "nemo censetur ignorare legem", susținerea recurentei referitoare la faptul că nu îi poate fi impusă cunoașterea tuturor legilor din România este nefondată.

De asemenea, nici referirea făcută de recurentă la societatea B. nu poate fi avută în vedere, întrucât în raport de prevederile art. 3 alin. (1) lit. a din decizia ANCOM nr. 333/2013, această societate raportează ANCOM datele statistice aferente activității sale de furnizor de rețele și de servicii de comunicații electronice, pe când recurenta are obligația transmiterii propriilor informații.

În consecință, neputându-se reține incidența motivelor de casare invocate de către recurentă, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "A." S.R.L. împotriva sentinței nr. 353 din 10 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2017.