ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii, seria OJNT/185 din 17 martie 2014 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații ANCOM, prin care a solicitat instanței de judecată înlocuirea sancțiunii pecuniare în cuantum de 5.000 RON, în sancțiunea "avertisment".

Prin Sentința civilă nr. 107 din 21 august 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins plângerea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 107 din 21 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, fără a încadra în drept motivele de recurs. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că acestea pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs s-a solicitat constatarea existenței unui caz fortuit ce a dus la situația consemnată în procesul-verbal seria OJNT/185, cauză ce înlătură caracterul contravențional al faptei, conform art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Așa cum a precizat și în plângerea contravențională, recurenta a arătat că locul controlului a fost pe acoperișul B. din Piatra Neamț, unde a închiriat spațiul în vederea amplasării emițătoarelor radio și TV. Datorită unor fluctuații de tensiune și întreruperi de curent produse din culpa distribuitorului de curent electric contractat de locator, s-a ajuns în situația defectării emițătorului autorizat și înlocuirii temporare a acestuia cu unul mai slab ca putere, tocmai pentru a nu perturba cu nimic activitatea celorlalți operatori și pentru a continua emisia până la finalizarea reparației.

Pentru aceste motive se impune înlăturarea caracterul contravențional al faptei consemnate în procesul-verbal OJNT/185, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, având în vedere existența cazului fortuit și înlăturarea sancțiunii contravenționale sau înlocuirea acesteia cu amendă.

Totodată, s-a susținut prin cererea de recurs că, în mod neîntemeiat prima instanță a reținut că, prin depășirea parametrilor tehnici de emisie s-a creat o vătămare sănătății populației, însă în speță este vorba despre unde radio care sunt inofensive. Rațiunea legiferării acestor parametri rezidă în faptul că se urmărește împiedicarea posturilor TV și radio de a-și suprapune frecvențele de emisie pe plan local, pentru asigurarea calității transmisiei.

Limitele admise ale parametrilor tehnici nu au fost stabilite pentru a proteja populația, această interdicție fiind instituită tocmai în vederea garantării drepturilor celorlalți operatori tehnici de folosire a emisiei și pentru a limita aria de acoperire.

Frecvența măsurată de inspectorii ANCOM este în intervalul domeniului de frecvență al canalului și nu se poate afirma că a fost afectată sănătatea populației, având în vedere că emițătorul folosit este de o putere inferioară celui care a fost autorizat inițial.

În mod eronat s-a consemnat la punctul 5.1., anexa 2 la PVC OJNT/185 din 17 martie 2014 că fapta de a nu "respecta ecartul de frecvență purtătoare imagine-purtătoare sunet de 5,94 Mhz.față de 5,5±0,001 Mhz" ar fi o nerespectare a "parametrilor tehnici cuprinși exclusiv în Autorizația Tehnică cu nr. I/TV005.03/2001", întrucât în acest act nu există această mențiune.

Având în vedere că Autorizația Tehnică nu cuprinde niciun parametru numit "ecartul de frecvență purtătoare de imagine-purtătoare sunet" recurentul a solicitat să se constate că fapta consemnată este nereală.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2017, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamant și s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea cererii de anulare a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii, seria OJNT/185 din 17 martie 2014, emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații ANCOM, și, pe cale de consecință, înlocuirea sancțiunii pecuniare aplicate, în cuantum de 5.000 RON în sancțiunea "avertisment".

Contrar celor susținute de recurenta-reclamantă și în acord cu poziția intimatei-pârâte Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, Înalta Curte reține că înlocuirea echipamentului de emisie, ca urmare a unei presupuse defecțiuni s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Decizia Președintelui ANCOM nr. 629/2010 conform cărora: "în vederea modificării parametrilor tehnici cuprinși exclusiv în AT, titularul licenței de emisie va notifica direcția regională a ANCOM în a cărei rază de acțiune se află stația de emisie cu privire la această intenție. Notificarea va cuprinde conținutul modificărilor, durata estimată pentru realizarea lor și va fi însoțită în mod obligatoriu de proiectul tehnic al modificărilor propuse. Titularul AT poate începe realizarea modificărilor parametrilor tehnici cuprinși exclusiv în autorizație numai după 10 zile calendaristice de la efectuarea notificării și doar în cazul în care nu i s-a comunicat un aviz negativ privind modificările solicitate. Imediat după realizarea modificărilor parametrilor tehnici, titularul AT va iniția procedura de modificare a autorizației".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că, legiuitorul a prevăzut posibilitatea titularului unei licențe de emisie de a modifica parametrii tehnici în care a funcționat stația de emisie până la acel moment, însă a impus obligația acestuia de a formula, în prealabil, o cerere care să fie supusă analizei și aprobării (desigur, dacă sunt îndeplinite condițiile tehnice și legale) autorității de reglementare.

Din cuprinsul autorizației tehnice nr. I/TV005.03/2011 rezultă că singurul emițător (menționat la punctele 8.5.1., 8.5.2., 8.5.3. din autorizație) este emițătorul SCT101 UB-C, seria: 0648-17762, fabricat de C., nefiind menționat și emițătorul model TV-10/seria T08/589, pe care reclamanta îl utiliza la momentul controlului, aspect față de care, în mod corect s-a constatat că nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condițiilor din autorizația tehnică este prevăzută ca fiind contravenție.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, recurenta nu putea înlocui emițătorul pretins a fi defect cu un alt emițător, în lipsa notificării prealabile a autorității competente.

Totodată, nu poate fi primită apărarea recurentei-reclamante în sensul că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, referitoare la înlăturarea caracterului contravențional al faptei pentru existența unui caz fortuit.

Potrivit art. 1351 alin. (3) din C. civ., cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de două feluri:

a) împrejurări interne, care își au originea în câmpul de activitate a celui care este sau ar fi chemat să răspundă, fiind intrinseci lucrurilor și animalelor acestuia, cum sunt: viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricație, sperietura unui animal etc., împrejurări care nu sunt imputabile persoanei respective;

b) împrejurări de origine externă, neimputabile persoanei chemată să răspundă, care nu au caracter extraordinar și nu puteau fi prevăzute de către un tip uman mediu și nici prevenite ori evitate decât de omul cel mai capabil de o diligență și prudență maximă. Fac parte din această categorie: ploile torențiale, cutremurele de mică intensitate care se produc frecvent în anumite zone teritoriale, inundațiile care se produc în mod obișnuit în unele locuri în fiecare primăvară etc.

Așadar, cazul fortuit este o împrejurare de fapt imprevizibilă și de neînlăturat care desființează, în mod obiectiv, orice legătură cauzală (sau, într-o altă viziune doctrinală, înlătură orice culpă din partea debitorului), cu consecința exonerării de răspundere pentru prejudiciile cauzate.

Într-adevăr, fluctuațiile de tensiune și întreruperile de curent pot fi cauza defectării emițătorului autorizat, însă înlocuirea acestuia nu se putea realiza decât cu respectarea dispozițiilor legale.

Potrivit art. 901alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condițiilor din licența de emisie, din licența de utilizare a frecvențelor radio în sistem digital terestru sau din autorizația tehnică, constituie contravenție.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu se poate prevala de existența unui caz fortuit care să înlăture caracterul contravențional al faptei de înlocuire a echipamentului de emisie, cu încălcarea dispozițiilor art. 20 din Decizia Președintelui ANCOM nr. 629/2010 și ale art. 901 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la faptul că, prin fapta săvârșită, nu s-ar fi produs "vreun prejudiciu sau vreo vătămare unui alt operator", Înalta Curte constată că această apărare este lipsită de fundament juridic și nu are relevanță în procesul de constatare a săvârșirii faptei contravenționale, având în vedere că prezența în cauză a unei contravenții de pericol și nu a uneia de rezultat, legiuitorul necondiționând săvârșirea faptei de producerea unui anumit rezultat.

Este lipsit de relevanță și faptul că, urmare demersurilor recurentei-reclamante emițătorul menționat în autorizația tehnică nr. I/TV005.04/2011 a fost reparat și că începând cu data de 01.08.2014 a obținut prelungirea licenței de utilizare a stației de emisie până la data de 17.06.2015, având în vedere că la data constatării contravenției aceasta nu era în legalitate.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 107 din 21 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV