ÎCCJ, decizie (scj.ro #118618)

Contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 570 din Codul de procedură civilă din 1865. Calea de atac

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită

Index alfabetic: contestație

-vânzare silită

-distribuția prețului

-competență materială

-cale de atac

C. proc. civ. din 1865, art. 400

1

, art. 401 alin. (2),art. 402 alin. (2), art. 570

Potrivit dispozițiilor art. 402 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400

1

și 401 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea pronunțată într-o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 570 C. proc. civ. poate fi atacată doar cu recurs, fiind greșită calificarea căii de atac, de către curtea de apel, ca fiind apelul.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1184 din 26 martie 2014

Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2011 pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. xx36/118/2011, contestatoarea SC RRSI SRL a formulat în contradictoriu cu pârâții Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.V. și G.A.M., SC I.S.S. SRL Constanța, Compania Națională A.P.M. Constanța, T.D.C. și P.B.E., precum și în contradictoriu cu debitoarea D.S. Ltd Dublin, Irlanda, în temeiul art. 570 C. proc. civ., contestație la procesul-verbal întocmit la data de 07.04.2011 de BEJ D.V. și G.A.M., privind distribuirea prețului de 180.426 lei rezultat din vânzarea silită a yachtului „N.”.

Pentru aceleași motive au formulat contestații și creditorii P.B.E. (dosar nr. xx38/118/2011) și T.D.C. (dosar xx37/118/2011), aceste contestații fiind conexate la termenul de judecată din data de 10.05.2011 la dosarul xx36/118/2011.

Prin sentința civilă nr. 82/MF/20.12.2011, Tribunalul Constanța, Secția maritimă și fluvială

a respins contestația formulată de contestatoarea SC RRSI SRL, precum și contestațiile conexe formulate de contestatorii T.D.C. și P.B.E. ca nefondate.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 07.04.2011, în cadrul dosarului de executare nr.xx30/2010, BEJ D.V. și G.A.M. a procedat la distribuirea sumei de 60.000 USD reprezentând prețul obținut în urma vânzării silite a yachtului „N.”, executare efectuată în cadrul dosarului nr. xx228/118/2010 al Tribunalului Constanța.

Potrivit procesului-verbal menționat, suma de 60.000 USD a fost distribuită în conformitate cu prevederile Codului comercial.

Instanța a apreciat că nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 570 C. proc. civ. la întocmirea procesului-verbal de distribuție a prețului, atât timp cât din conținutul actului contestat rezultă că au fost consemnate punctele de vedere ale tuturor creditorilor prezenți, printre care și creditorii SC RRSI SRL, P.B.E. și T.D.C. Astfel, executorul judecătoresc a consemnat obiecțiunile creditorilor în procesul verbal încheiat la data de 07.04.2011, fără a fi încălcat dreptul părților de a formula obiecțiuni.

În ce privește creanțele creditoarei SC I.S.S. SRL care au fost contestate, tribunalul a reținut că suma de 6.029 lei reprezintă c/v furnizării energiei electrice de către Compania Națională A.P.M. Constanța în perioada 07.10.2010-09.03.2011, cheltuieli facturate în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservațiune a vasului, distribuție întemeiată pe dispozițiile art. 563 lit. a) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 687 pct. 1 C. com., creanța fiind privilegiată conform art. 687 alin. (1) C. com. Suma de 84.231,78 lei reprezintă c/v a 20.526 Euro, o parte din creanța în sumă de 22.113,47 Euro stabilită cu titlu de cheltuieli portuare, astfel cum a fost obligată debitoarea prin sentința nr. 42/MF/27.04.2010, creanța fiind privilegiată. Din considerentele sentinței nr. 42/MF/27.04.2010 rezultă că suma respectivă reprezintă cheltuieli portuare constând în tarife de bazin și cheiaj aferente yachtului „N.”, la care s-au adăugat și penalități de întârziere de 0,5%. În consecință, cheltuielile pot fi încadrate în categoria prevăzută de art. 687 pct. 3 C. com.

În ce privește creanțele creditoarei Compania Națională A.P.M. SA care au fost contestate prin prezenta contestație, instanța a reținut următoarele:

Suma de 8.487,88 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate în perioada februarie-septembrie 2010 constituie o cheltuială făcută pentru conservarea bunului și în interesul tuturor creditorilor, fiind o creanță privilegiată în temeiul art. 687 pct. 1 C. com., probată prin facturile anexate cererii de distribuție a prețului.

Suma de 34.738,05 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor portuare a fost distribuită în conformitate cu prevederile art. 687 pct. 3 C. com., suma fiind probată cu recipisele autorităților portuare-facturi anexate cererii de distribuție a prețului.

În ce privește creanța în sumă de 65.079,9 lei invocată de creditoarea SC RRSI SRL, referitoare la întreținerea navei respective, precum și a uneltelor și a instrumentelor sale după ultima sa călătorie și intrare în port, la livrarea diverselor materiale de întreținere a navei în cauză, precum și drepturi salariale achitate personalului angajat pe navă, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută, nefiind probată existența sa în condițiile prevăzute de art. 689 pct. 4 și 5 C. com.

În ce privește creanțele invocate de creditorii  P.B.E. și T.D.C., cu titlu de creanță salarială, și acestea nu au fost reținute, întrucât creditorii nu au făcut dovada existenței acestora în condițiile prevăzute de art. 689 pct. 5 C. com.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 11/MF din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au respins, ca nefondate, apelurile de drept maritim formulate de apelanții contestatori: SC RRSI SRL, T.D.C., prin mandatar L.C.T., și P.B.E., prin mandatar L.C.T., împotriva sentinței civile nr. 82/MF/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. xx36/118/2011.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește nulitatea procesului-verbal de distribuție, s-a reținut că, potrivit art. 570 alin. (2) C. proc. civ., „

Cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecțiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestația suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea”.

Din interpretarea dispozițiile citate se deduce că lipsa menționării obiecțiunilor invocate de părți în procesul verbal de distribuire a sumelor nu este sancționată cu nulitatea absolută a acestuia, ci eventual cu o nulitate relativă în condițiile dovedirii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

O astfel de interpretare rezultă din împrejurarea că neconsemnarea obiecțiunilor nu împiedică pe cel nemulțumit de modul în care s-a făcut distribuirea sumelor să formuleze contestație, cale de atac ce suspendă de drept distribuirea sau eliberarea sumelor.

Cu toate acestea, s-a constatat că procesul-verbal contestat cuprinde, potrivit art. 570 alin. (2) C. proc. civ., obiecțiile ridicate de cei trei contestatori, respectiv SC RRSI SRL, T.D.C. și P.B.E., iar faptul că executorul judecătoresc nu a înțeles să dea curs acestor obiecții nu echivalează cu încălcarea normelor mai sus citate, contestatorii având deschisă, așa cum s-a arătat, calea contestației.

Pe fond

, s-a reținut că atât creanța SC I.S., cât și creanța Companiei Naționale A.P.M. Constanța sunt dovedite, au un caracter cert, lichid și exigibil și reprezintă creanțe privilegiate în accepțiunea dispozițiilor art. 687 C. com., fiind înscrise în mod corect de către executorul judecătoresc în procesul verbal de distribuire a sumelor.

Astfel, creanța SC I.S. este stabilită prin sentința civilă nr. 42/MF/27.04.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția maritimă, în dosarul nr. xx34/118/2010, prin care a fost somată debitoarea D.S. Ltd să plătească creditoarei următoarele sume: 32.113,47 euro contravaloare cheltuieli portuare și 192,18 euro - dobândă legală.

În baza titlului executoriu a fost pornită la cererea acestei creditoare executarea silită asupra yahtului N. sub pavilion englez, la data de 4.10.2010 fiind emis de către executorul judecătoresc comandamentul asupra navei și fiind instituit sechestrul executor prin procesul-verbal din 5.10.2010.

Creditoarea SC I.S. a fost înscrisă la ordinea de prioritate 1 cu cheltuieli de executare și de pază a bunului, precum și cu suma de 6.029 lei reprezentând c/valoarea furnizării energiei electrice de către Compania Națională A.P.M. Constanța în perioada 07.10.2010 (data numirii în calitate de custode) - 09.03.2011 (data adjudecării bunului urmărit), conform art. 687 teza 1, iar la ordinea de prioritate 2 cu suma de 84.231,894 lei - reprezentând contravaloarea a 20.526 EURO (70,8033 %  din 22.305,65 Euro) - distribuție parțială – contravaloare cheltuieli portuare, conform art. 687 teza 3.

Curtea de apel a constatat că, în speță, cheltuielile cu energia electrică efectuate de intimata SC I.S. în calitate de custode al navei se încadrează în pct. 1 al art. 687 C. com. - cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservațiune și urmărire a vasului - fiind vorba de cheltuieli necesare pentru conservarea bunului, suportate de către administratorul sechestru în perioada sechestrului executor asupra bunului și care profită tuturor creditorilor.

De asemenea, cheltuielile portuare pentru prestațiile efectuate de autoritatea portuară în contul navei și suportate de către intimată în calitate de agent al navei se înscriu în categoria taxelor de navigațiune, fiind trecute în mod corect la ordinea 2, conform art. 687 pct. 3 C. com.

Rațiuni identice impun încadrarea creanțelor Companiei Naționale A.P.M. SA Constanța în aceleași categorii, respectiv suma de 8.487,88 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate în perioada februarie-septembrie 2010, care constituie o cheltuială făcută pentru conservarea bunului și în interesul tuturor creditorilor, fiind o creanță privilegiată în temeiul art. 687 pct. 1 C. com., iar suma de 34.738,05 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor portuare reprezintă o creanță privilegiată în temeiul art. 687 pct. 3 C. com., fiind probată cu recipisele autorității portuare.

În ceea ce privește creanțele invocate de apelanți, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 372 C. proc. civ., „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”, iar dispozițiile art. 379 prevăd că „Nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”.

Prin urmare, pentru ca o creanță să fie acceptată la distribuirea prețului unei nave este necesar să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executor ori să îndeplinească condițiile impuse de art. 689 C. com., situație în care este admisă la plata prețului și considerată totodată creanță privilegiată.

Este adevărat că art. 689 conține dispoziții desuete, însă scopul unei astfel de reglementări este acela de a recunoaște caracterul privilegiat al anumitor creanțe doar în condițiile în care acestea sunt legate de navă și sunt opozabile proprietarului navei.

Deși apelanții au susținut că pretinsele cheltuieli legate de navă au fost dovedite cu contracte, facturi, chitanțe, curtea de apel a apreciat că acestea, chiar dacă ar putea fi încadrate în categoria cheltuielilor necesare pentru conservarea navei ori pentru plata echipajului, nu pot fi opuse proprietarului navei, neexistând o recunoaștere a acestuia în sensul arătat, și implicit nici celorlalți creditori.

Mai mult, instanța de apel a considerat că sumele solicitate de apelanta SC RRSI nu reprezintă o creanță certă și lichidă, potrivit art. 379 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Caracterul cert al creanței se referă nu numai la existența, ci și la întinderea ei, ori, față de înscrisurile depuse la dosar nu se poate stabili cu certitudine dacă toate cheltuielile afirmate de apelantă sunt legate de navă, în condițiile în care ele nu au fost recunoscute de debitor.

În egală măsură, creanța certă este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, situație care de asemenea nu s-a verificat în cauză.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelanți sunt nefondate, instanța de apel a  respins apelul ca atare, în baza art. 296 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii T.D.C., P.B.E. prin mandatar T.D.C. și SC RRSI SRL.

În dezvoltarea criticilor comune, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatorii au arătat că în mod nelegal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, curtea de apel a considerat că atât creanța creditorului SC I.S., cât și creanța creditoarei Compania Națională A.P.M. SA constând în cheltuieli efectuate cu energia electrică, se încadrează la categoria prevăzută de art. 687 pct. 1  C. com., respectiv la categoria cheltuielilor de judecată efectuate în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservare și urmărire a vasului.

Recurenții susțin că nu pot fi încadrate cheltuielile cu energia electrică în categoria cheltuielilor de judecată, existând o mare diferențiere juridică între cele două categorii de cheltuieli.

De asemenea, consideră că este nelegală și încadrarea efectuată de către instanța de apel a cheltuielilor portuare în categoria prevăzută de art. 687 pct. 3 C. com., „Taxele de navigație stabilite de lege", existând evident o foarte mare diferență de regim juridic între cele două noțiuni.

Referitor la creanțele contestatorilor instanța de apel a considerat că se impune a se face aplicarea art. 372 C. proc. civ., respectiv art. 379 din același cod, cu privire la necesitatea existenței unui titlu executoriu în vederea participării la distribuția prețului obținut pe nava maritimă.

Recurenții au arătat că decizia instanței de apel este nelegală și pentru următoarele argumente:

a) art. 1 C. com. dispune :

"În comerț se aplica legea de față. Unde ea nu dispune se aplică Codul Civil".

Art. 933 alin. (2) C. com. dispune :

"Creditorii oponenți sunt datori de a prezenta la grefa titlurile lor de creanță cel mult în termen de opt zile din ziua opoziției

".

Prin urmare,  legea dispune,  în vederea participării la distribuția prețului, prezentarea titlului de creanță deținut de către creditor și nu a titlului executoriu. De altfel, arată că aceasta este și practica execuțională constantă în această materie, precum și practica instanțelor de judecată, inclusiv a instanței supreme;

b) Ceilalți creditori care au participat la distribuție (cu excepția creditorului I.S. pentru o parte din suma pentru care a prezentat un titlu executoriu) nu au prezentat titluri executorii în vederea participării la distribuția prețului, prezentând tot titluri de creanță. Prin urmare, diferențierea de regim juridic între creditori este nejustificată, fiind nelegală și dată cu încălcarea legii;

c) Recurenții au prezentat în vederea distribuției prețului obținut pe nava respectivă toate înscrisurile justificative ale creanței, înscrisuri aflate la dosarul cauzei, îndeplinind toate condițiile cerute de lege, situație în care decizia instanței de apel este nelegală fiind dată cu încălcarea legii.

În raport de motivele invocate, recurenții – contestatori au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond admiterea contestației împotriva procesului-verbal de distribuție întocmit de B.E.J. Asociați D.V. și G.A.M. și comunicat la data de 13.04.2011, în cadrul dosarului de executare nr. xx30/2010, prin care s-a distribuit suma de 180.426 lei (contravaloare a 60.000 USD) rezultată din vânzarea yachtului „N.".

Intimatele SC I.S.S. SRL și Compania Națională A.P.M. SA au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că în mod legal tribunalul și curtea de apel au constatat caracterul creanțelor ca fiind cert, lichid și exigibil, dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, care atestă, totodată, și caracterul privilegiat la acestor creanțe conform dispozițiilor art. 687 C. com.

De asemenea, intimatele au arătat că recurenții contestatori nu au probat existența creanțelor, așa cum prevăd dispozițiile art. 689 C. com., cum în mod legal au reținut atât instanța de , cât și cea de control judiciar.

La termenul din data de 19 martie 2014, Înalta Curte a pus în discuția părților în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, sistemul căilor de atac și, pe cale de consecință, competența Înaltei Curți de soluționare a acestuia.

Procedând la examinarea motivului de ordine publică care în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. se constituie și într-o excepție cu același caracter, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Constanța, Secția maritimă și fluvială, conexate la dosarul nr. xx36/118/2011, SC RRSI SRL Mogoșoaia, T.D.C. și P.B.E. au formulat contestații împotriva Procesului-verbal de distribuție, întocmit de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.V. și G.A.M., comunicat la data de 13 aprilie 2011, în cadrul dosarului de executare nr. xx30/2010, prin care s-a distribuit suma de  180.426 lei (contravaloare a 60.000 USD) cu titlu de preț rezultat din vânzarea yachtului N., în contradictoriu cu creditorii SC I.S.S. SRL Constanța, Compania Națională A.P.M. Constanța și D.S. LTD, invocând nulitatea procesului-verbal, în temeiul dispozițiilor art. 570 C. proc. civ.

Potrivit art. 570 C. proc. civ., invocat de contestatori, după eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmit de îndată un proces-verbal care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente.

Cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecțiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile.

Astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal, contestatorii au participat personal la distribuirea prețului (și anume contestatorii persoane fizice) sau au fost reprezentați de avocat – contestatoarea SC RRSI SRL și, în consecință, potrivit dispozițiilor art. 570 C. proc. civ., precitate, obiectul contestației îl reprezintă modul de distribuire a prețului, adică o contestație la executare a cărei competență de soluționare în fond și calea de atac trebuie stabilită în raport de dispozițiile art. 400 și 402 privind contestația la executare și de caracterul civil sau comercial al cauzei.

Contestația la executare se introduce la instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, se constată că în speță titlul executoriu este sentința civilă nr. 42/MF/27 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția maritimă și fluvială în dosarul nr. xx34/188/2010 și, în consecință, competența de a soluționa cauza în fond revine instanței care a pronunțat această  hotărâre susceptibilă de executare silită, respectiv Tribunalul Constanța, Secția maritimă și fluvială, unde de altfel s-au și înregistrat contestațiile.

Referitor la calea de atac împotriva sentinței date de tribunal, dispozițiile art. 400 alin. (2) stipulează în mod expres că hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400

1

și 401 alin. (2).

Întrucât dispozițiile art. 400

1

se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună, iar art. 401 alin. (2) reglementează situația contestației prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit, care nu sunt incidente în speță, este evident  că potrivit tezei întâi a art. 402 alin. (2) hotărârea pronunțată cu privire la contestația ce formează obiectul cauzei se dă fără drept de apel și, în consecință, calea de atac exercitată de contestatori împotriva sentinței civile nr. 82/MF/20 decembrie 2011 a Tribunalului Constanța, Secția maritimă și fluvială este recursul, a cărei competență de soluționare revine Curții de Apel Constanța, care însă a calificat greșit calea de atac ca fiind apel.

În raport de cele expuse, s-a admis excepția referitoare la competența materială referitoare la competența materială de soluționare a cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cu consecința admiterii recursurilor declarate de contestatorii T.D.C., P.B.E. prin mandatar T.D.C. și SC RRSI SRL, casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de recurs.

Față de soluția adoptată este evident că motivele de recurs și susținerile din întâmpinări, care se referă la fondul cauzei, urmează a fi analizate de instanța de recurs – curtea de apel.