ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1184/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1184/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15

aprilie 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. 6336/118/2011,

contestatoarea SC R.R.S.I. SRL a formulat în contradictoriu cu pârâții Biroul

Executorilor Judecătorești Asociați D.V. și G.A.M., SC I.S.S. SRL Constanța, CN

A.P.M.C. Constanța, T.D.C. și P.B.E., precum și în contradictoriu cu debitoarea

D.S.L. Dublin, Irlanda, în temeiul art. 570 C. proc. civ., contestație la

procesul-verbal întocmit la data de 07 aprilie 2011 de B.E.J. D.V. și G.A.M.,

privind distribuirea prețului de 180.426 lei rezultat din vânzarea silită a

yachtului „N.”

Pentru aceleași

motive au formulat contestații și creditorii P.B.E. (Dosar nr. 6338/118/2011)

și T.D.C. (Dosar 6337/118/2011), aceste contestații fiind conexate la termenul

de judecată din data de 10 mai 2011 la Dosarul 6336/118/2011.

Prin sentința civilă nr.

82/ MF din 20 decembrie 2011 Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială,

a respins contestația formulată de contestatoarea SC R.R.S.I. SRL, precum și

contestațiile conexe formulate de contestatorii T.D.C. și P.B.E., ca nefondate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 07 aprilie 2011, în cadrul

Dosarului de executare nr. 1230/2010, B.E.J. D.V. și G.A.M. a procedat la

distribuirea sumei de 60.000 dolari SUA reprezentând prețul obținut în urma

vânzării silite a yachtului „N.”, executare efectuată în cadrul Dosarului nr. 13228/118/2010

al Tribunalului Constanța.

Potrivit

procesului-verbal menționat, suma de 60.000 dolari SUA a fost distribuită în conformitate

cu prevederile C. com.

Instanța a apreciat

că nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 570 C. proc. civ. la

întocmirea procesului - verbal de distribuție a prețului, atât timp cât din

conținutul actului contestat rezultă că au fost consemnate punctele de vedere

ale tuturor creditorilor prezenți, printre care și creditorii SC R.R.S.I. SRL,

P.B.E. și T.D.C. Astfel, executorul judecătoresc a consemnat obiecțiunile

creditorilor în procesul verbal încheiat la data de 07 aprilie 2011, fără a fi încălcat

dreptul părților de a formula obiecțiuni.

În ce privește

creanțele creditoarei SC I.S.S. SRL care au fost contestate, tribunalul a

reținut că suma de 6.029 lei reprezintă c/v furnizării energiei electrice de

către CN A.P.M.C. Constanța în perioada 07 octombrie 2010-09 martie 2011,

cheltuieli facturate în interesul comun al creditorilor pentru acte de

conservațiune a vasului, distribuție întemeiată pe dispozițiile art. 563 lit. a)

C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 687 pct. 1 C. com., creanța fiind

privilegiată conform art. 687 alin. (1) C. com. Suma de 84.231,78 lei

reprezintă c/v a 20.526 euro, o parte din creanța în sumă de 22.113,47 euro stabilită

cu titlu de cheltuieli portuare, astfel cum a fost obligată debitoarea prin

sentința nr. 42/ MF din 27 aprilie 2010, creanța fiind privilegiată. Din

considerentele sentinței nr. 42/ MF din 27 aprilie 2010 rezultă că suma

respectivă reprezintă cheltuieli portuare constând în tarife de bazin și cheiaj

aferente yachtului „N.”, la care s-au adăugat și penalități de întârziere de

0,5%. În consecință, cheltuielile pot fi încadrate în categoria prevăzută de art.

687 pct. 3 C. com.

În ce privește

creanțele creditoarei CN A.P.M.C. SA care au fost contestate prin prezenta

contestație, instanța a reținut următoarele:

Suma de 8.487,88 lei

reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate în perioada

februarie-septembrie 2010 constituie o cheltuială făcută pentru conservarea

bunului și în interesul tuturor creditorilor, fiind o creanță privilegiată în

temeiul art. 687 pct. 1 C. com., probată prin facturile anexate cererii de

distribuție a prețului.

Suma de 34.738,05 lei

reprezentând contravaloarea cheltuielilor portuare a fost distribuită în

conformitate cu prevederile art. 687 pct. 3 C. com., suma fiind probată cu

recipisele autorităților portuare-facturi anexate cererii de distribuție a

prețului.

În ce privește

creanța în sumă de 65.079,9 lei invocată de creditoarea SC R.R.S.I. SRL,

referitoare la întreținerea navei respective, precum și a uneltelor și a

instrumentelor sale după ultima sa călătorie și intrare în port, la livrarea

diverselor materiale de întreținere a navei în cauză, precum și drepturi

salariale achitate personalului angajat pe navă, tribunalul a apreciat că nu

poate fi reținută, nefiind probată existența sa în condițiile prevăzute de art.

689 pct. 4 și 5 C. com.

În ce privește

creanțele invocate de creditorii P.B.E. și T.D.C., cu titlu de creanță

salarială, și acestea nu au fost reținute, întrucât creditorii nu au făcut

dovada existenței acestora în condițiile prevăzute de art. 689 pct. 5 C. com.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat apel contestatorii, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr.

11/ MF din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au respins, ca nefondate,

apelurile de drept maritim formulate de apelanții contestatori: SC R.R.S.I.

SRL, T.D.C. - prin mandatar L.C.T. și P.B.E. - prin mandatar L.C.T. împotriva

sentinței civile nr. 82/ MF din 20 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosarul nr. 6336/118/2011.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește

nulitatea procesului verbal de distribuție, s-a reținut că, potrivit art. 570 alin.

(2) C. proc. civ., „Cel nemulțumit de modul stabilit pentru eliberarea sau

distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să

consemneze obiecțiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în

termen de 3 zile. Contestația suspendă de drept eliberarea sau, după caz,

distribuirea”.

Din interpretarea

dispozițiile citate se deduce că lipsa menționării obiecțiunilor invocate de

părți în procesul verbal de distribuire a sumelor nu este sancționată cu

nulitatea absolută a acestuia, ci eventual cu o nulitate relativă în condițiile

dovedirii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea

actului.

O astfel de

interpretare rezultă din împrejurarea că neconsemnarea obiecțiunilor nu

împiedică pe cel nemulțumit de modul în care s-a făcut distribuirea sumelor să

formuleze contestație, cale de atac ce suspendă de drept distribuirea sau

eliberarea sumelor.

Cu toate acestea, s-a

constatat că procesul verbal contestat cuprinde, potrivit art. 570 alin. (2) C.

proc. civ., obiecțiile ridicate de cei trei contestatori, respectiv SC R.R.S.I.

SRL, T.D.C. și P.B.E., iar faptul că executorul judecătoresc nu a înțeles să

dea curs acestor obiecții nu echivalează cu încălcarea normelor mai sus citate,

contestatorii având deschisă, așa cum s-a arătat, calea contestației.

Pe fond, s-a reținut

că atât creanța SC I.S. SA cât și creanța CN A.P.M.C. Constanța sunt dovedite,

au un caracter cert, lichid și exigibil și reprezintă creanțe privilegiate în

accepțiunea dispozițiilor art. 687 C. com., fiind înscrise în mod corect de

către executorul judecătoresc în procesul verbal de distribuire a sumelor.

Astfel, creanța SC I.S.

SA este stabilită

prin

sentința civilă nr. 42/ MF din 27 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul

Constanța, secția maritimă, în Dosarul nr. 4034/118/2010, prin care a fost

somată debitoarea D.S. Ltd să plătească creditoarei următoarele sume: 32.113,47

euro contravaloare cheltuieli portuare și 192,18 euro - dobândă legală.

În baza titlului

executoriu a fost pornită la cererea acestei creditoare executarea silită

asupra yahtului N. sub pavilion englez, la data de 4 octombrie 2010 fiind emis

de către executorul judecătoresc comandamentul asupra navei și fiind instituit

sechestrul executor prin procesul-verbal din 5 octombrie 2010.

Creditoarea SC I.S.

SA a fost înscrisă la ordinea de prioritate 1 cu cheltuieli de executare și de

pază a bunului, precum și cu suma de 6.029 lei reprezentând c/valoarea

furnizării energiei electrice de către CN A.P.M.C. Constanța în perioada 07

octombrie 2010 (data numirii în calitate de custode) - 09 martie 2011 (data

adjudecării bunului urmărit), conform art. 687 teza 1, iar la ordinea de

prioritate 2 cu suma de 84.231,894 lei - reprezentând contravaloarea a 20.526 euro

(70,8033 % din 22.305,65 euro) - distribuție parțială - contravaloare

cheltuieli portuare, conform art. 687 teza 3.

Curtea de apel a

constatat că, în speță, cheltuielile cu energia electrică efectuate de intimata

SC I.S. SA în calitate de custode al navei se încadrează în pct. 1 al art. 687 C.

com. - cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor

pentru acte de conservațiune și urmărire a vasului - fiind vorba de cheltuieli

necesare pentru conservarea bunului, suportate de către administratorul

sechestru în perioada sechestrului executor asupra bunului și care profită

tuturor creditorilor.

De asemenea,

cheltuielile portuare pentru prestațiile efectuate de autoritatea portuară în

contul navei și suportate de către intimată în calitate de agent al navei se

înscriu în categoria taxelor de navigațiune, fiind trecute în mod corect la

ordinea 2, conform art. 687 pct. 3 C. com.

Rațiuni identice

impun încadrarea creanțelor CN A.P.M.C. SA Constanța în aceleași categorii,

respectiv suma de 8.487,88 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice

furnizate în perioada februarie-septembrie 2010, care constituie o cheltuială

făcută pentru conservarea bunului și în interesul tuturor creditorilor, fiind o

creanță privilegiată în temeiul art. 687 pct. 1 C. com., iar suma de 34.738,05

lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor portuare reprezintă o creanță

privilegiată în temeiul art. 687 pct. 3 C. com., fiind probată cu recipisele

autorității portuare.

În ceea ce privește

creanțele invocate de apelanți, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 372

C. proc. civ., „Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri

judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu

executoriu”, iar dispozițiile art. 379 prevăd că „Nicio urmărire asupra

bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă,

lichidă și exigibilă”.

Prin urmare, pentru

ca o creanță să fie acceptată la distribuirea prețului unei nave este necesar

să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executor

ori să îndeplinească condițiile impuse de art. 689 C. com., situație în care

este admisă la plata prețului și considerată totodată creanță privilegiată.

Este adevărat că art.

689 conține dispoziții desuete, însă scopul unei astfel de reglementări este

acela de a recunoaște caracterul privilegiat al anumitor creanțe doar în

condițiile în care acestea sunt legate de navă și sunt opozabile proprietarului

navei.

Deși apelanții au

susținut că pretinsele cheltuieli legate de navă au fost dovedite cu contracte,

facturi, chitanțe, curtea de apel a apreciat că acestea, chiar dacă ar putea fi

încadrate în categoria cheltuielilor necesare pentru conservarea navei ori pentru

plata echipajului, nu pot fi opuse proprietarului navei, neexistând o

recunoaștere a acestuia în sensul arătat, și implicit nici celorlalți

creditori.

Mai mult, instanța de

apel a considerat că sumele solicitate de apelanta SC R.R.S.I. SA nu reprezintă

o creanță certă și lichidă, potrivit art. 379 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Caracterul cert al creanței se referă nu numai la existența ci și la întinderea

ei, ori, față de înscrisurile depuse la dosar nu se poate stabili cu

certitudine dacă toate cheltuielile afirmate de apelantă sunt legate de navă,

în condițiile în care ele nu au fost recunoscute de debitor.

În egală măsură, c

reanța certă este

lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță

sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte

neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie

opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în

actul de creanță, situație care de asemenea nu s-a verificat în cauză.

Pentru considerentele

expuse, apreciind că motivele invocate de apelanți sunt nefondate, instanța de

apel a respins apelul ca atare, în baza art. 296 C. proc. civ.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs contestatorii

T.D.C., P.B.E. prin mandatar T.D.C. și SC R.R.S.I.

SRL.

În dezvoltarea

criticilor comune, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

contestatorii au arătat că în mod nelegal, cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, curtea de apel a considerat că atât creanța creditorului SC I.S. SA cât

și creanța creditoarei CN A.P.M.C. SA constând în cheltuieli efectuate cu

energia electrică, se încadrează la categoria prevăzută de art. 687 pct. l C.

com., respectiv la categoria cheltuielilor de judecată efectuate în interesul

comun al creditorilor pentru acte de conservare și urmărire a vasului.

Recurenții susțin că

nu pot fi încadrate cheltuielile cu energia electrică în categoria

cheltuielilor de judecată, existând o mare diferențiere juridică între cele

două categorii de cheltuieli.

De asemenea,

consideră că este nelegală și încadrarea efectuată de către instanța de apel a

cheltuielilor portuare în categoria prevăzută de art. 687 pct. 3 C. com.

„Taxele de navigație stabilite de lege", existând evident o foarte mare

diferență de regim juridic între cele două noțiuni.

Referitor la

creanțele contestatorilor instanța de apel a considerat că se impune a se face

aplicarea art. 372 C. proc. civ. respectiv art. 379 din același cod, cu privire

la necesitatea existenței unui titlu executoriu în vederea participării la

distribuția prețului obținut pe nava maritimă.

Recurenții arată că

decizia instanței de apel este nelegală și pentru următoarele argumente:

a) art. 1 C. com.

dispune "În comerț se aplica legea de față. Unde ea nu dispune se aplică C.

civ." Art. 933 alin. (2) C. com. dispune "Creditorii oponenți sunt

datori de a prezenta la grefa titlurile lor de creanță cel mult în termen de

opt zile din ziua opoziției".

Prin urmare, legea

dispune, în vederea participării la distribuția prețului, prezentarea titlului

de creanță deținut de către creditor și nu a titlului executoriu. De altfel,

arată că aceasta este și practica execuțională constantă în această materie

precum și practica instanțelor de judecată, inclusiv a instanței supreme;

b) Ceilalți creditori

care au participat la distribuție (cu excepția creditorului SC I.S. SA pentru o

parte din suma pentru care a prezentat un titlu executoriu) nu au prezentat

titluri executorii în vederea participării la distribuția prețului, prezentând

tot titluri de creanță. Prin urmare, diferențierea de regim juridic între

creditori este nejustificată, fiind nelegală și dată cu încălcarea legii;

c) Recurenții au

prezentat în vederea distribuției prețului obținut pe nava respectivă toate

înscrisurile justificative ale creanței, înscrisuri aflate la dosarul cauzei,

îndeplinind toate condițiile cerute de lege, situație în care decizia instanței

de apel este nelegală fiind dată cu încălcarea legii.

În raport de motivele

invocate, recurenții - contestatori solicită admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate și pe fond admiterea contestației împotriva procesului verbal

de distribuție întocmit de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D.V. și G.A.M.

și comunicat la data de 13 aprilie 2011, în cadrul Dosarului de Executare nr. 1230/2010,

prin care s-a distribuit suma de 180.426 lei (contravaloare a 60.000 dolari SUA)

rezultată din vânzarea yachtului „N."

Intimatele

SC I.S.S. SRL și CN A.P.M.C.

SA au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca nefondat,

susținând, în esență, că în mod legal tribunalul și curtea de apel au constatat

caracterul creanțelor ca fiind cert, lichid și exigibil, dovedit cu

înscrisurile depuse la dosar, care atestă totodată și caracterul privilegiat la

acestor creanțe conform dispozițiilor art. 687 C. com.

De asemenea,

intimatele arată că recurenții contestatori nu au probat existența creanțelor,

așa cum prevăd dispozițiile art. 689 C. com., cum în mod legal au reținut atât

instanța de fond cât și cea de control judiciar.

La termenul din data

de 19 martie 2014, Înalta Curte a pus în discuția părților în conformitate cu art.

306 (2) C. proc. civ., ca motiv de ordine publică, sistemul căilor de atac și

pe cale de consecință, competența Înaltei Curți de soluționare a acestuia.

Procedând la

examinarea motivului de ordine publică care în conformitate cu art. 137 C.

proc. civ. se constituie și într-o excepție cu același caracter, Înalta Curte

constată următoarele:

Prin cererile

înregistrate pe rolul Tribunalului

Constanța, secția maritimă și fluvială,

conexate la Dosarul nr.

6336/118/2011,

SC R.R.S.I.

SRL Mogoșoaia,

T.D.C.

și P.B.E. au formulat contestații împotriva Procesului - verbal de distribuție,

întocmit de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați

D.V. și G.A.M.,

comunicat la data de 13 aprilie 2011, în cadrul Dosarului de executare nr. 1230/2010,

prin care s-a distribuit suma de 180.426 lei (contravaloare a 60.000 dolari SUA)

cu titlu de preț rezultat din vânzarea

yachtului N., în contradictoriu cu creditorii

SC I.S.S. SRL

Constanța,

CN A.P.M.C.

Constanța, și

D.S.L., invocând nulitatea procesului -

verbal, în temeiul dispozițiilor art. 570 C. proc. civ.

Potrivit art. 570 C.

proc. civ., invocat de contestatori, după eliberarea sau distribuirea sumei

rezultate din executare, executorul va întocmit de îndată un proces - verbal,

care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente.

Cel nemulțumit de

modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare

poate cere executorului să consemneze obiecțiile sale în procesul - verbal,

care poate fi contestat în termen de 3 zile.

Astfel cum rezultă

din conținutul procesului - verbal, contestatorii au participat personal la

distribuirea prețului (și anume contestatorii persoane fizice) sau au fost

reprezentați de avocat - contestatoarea

SC R.R.S.I. SRL și în consecință potrivit

dispozițiilor art. 570 C. proc. civ., precitate, obiectul contestației îl

reprezintă modul de distribuire a prețului, adică o contestație la executare a

cărei competența de soluționare în fond și calea de atac trebuie stabilită în

raport de dispozițiile art. 400 și 402 privind contestația la executare și de

caracterul civil sau comercial al cauzei.

Contestația la

executare se introduce la instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 400

alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind

se constată că în speță titlul executoriu este sentința civilă nr. 42/ MF din 27

aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul

Constanța, secția maritimă

și fluvială, în Dosarul nr. 4034/188/2010 și în consecință competența de a

soluționa cauza în fond revine instanței care a pronunțat această hotărârea

susceptibilă de executare silită, respectiv

Tribunalul

Constanța,

secția maritimă și fluvială, unde de altfel s-au și înregistrat contestațiile.

Referitor

la calea de atac împotriva sentinței date de tribunal, dispozițiile art. 400 alin.

(2) stipulează în mod expres că hotărârea pronunțată cu privire la contestație

se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 400

1

și 401 alin. (2).

Întrucât

dispozițiile

art. 400

1

se referă la împărțirea bunurilor proprietate

comună iar art. 401 alin. (2) reglementează situația contestației prin care o

terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau alt drept real

asupra bunului urmărit, care nu sunt incidente în speță, este evident că

potrivit tezei întâi a art. 402 alin. (2) hotărârea pronunțată cu privire la

contestația ce formează obiectul cauzei se dă fără drept de apel și în

consecință calea de atac exercitată de contestatori împotriva sentinței civile nr.

82/ MF din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Constanța, secția maritimă și fluvială,

este recursul, a cărei competență de soluționare revine Curții de Apel

Constanța, care însă a calificat greșit calea de atac ca fiind apel.

În raport

de cele expuse, urmează să se admită excepția referitoare la competența

materială referitoare la competența materială de soluționare a cauzei de către

Înalta Curte de Casație și Justiție cu consecința admiterii recursurilor

declarate de contestatorii T.D.C., P.B.E. prin mandatar T.D.C. și SC R.R.S.I.

SRL, casării deciziei și trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

instanță de recurs.

Față de soluția adoptată este

evident că motivele de recurs și susținerile din întâmpinări, care se referă la

fondul cauzei urmează a fi analizate de instanța de recurs - curtea de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Admite excepția

referitoare la competența materială privind soluționarea recursului de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, și în consecință:

Admite recursurile

declarate de contestatorii

T.D.C., P.B.E.

prin mandatar T.D.C. și SC R.R.S.I. SRL

împotriva Deciziei civile nr. 11/

MF din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la

Curtea

de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2014.