ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2704/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 26 din 17 aprilie 2009, Tribunalul

Constanța, secția maritimă și fluvială, a admis cererea formulată de creditorul

J.A.H. în contradictor cu debitorul M.J.B.V. și, în consecință, a autorizat

vânzarea silită a navei G.W. sub pavilion olandez, proprietatea debitorului,

aflată în portul Mangalia și a dispus trimiterea părților înaintea

judecătorului delegat S.L. pentru a fixa ziua vânzării și pentru a proceda la

celelalte operațiuni necesare.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut că petentul creditor are împotriva debitorului o creanță în valoare de

300.000 euro constatată prin actul de ipotecă din data de 15 iulie 2008 care a

fost recunoscut pe teritoriul României prin sentința nr. 1048 din 23 noiembrie

2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, hotărâre rămasă

irevocabilă.

Constatând că urmărirea navei G.W. a

fost precedată de un comandament ce respectă cerințele art. 914 C. com. și care

a fost notificat în condițiile art. 915 din acest cod, că executorul

judecătoresc a întocmit procesul verbal cu mențiunile prevăzute de art. 916 și

pe care l-a notificat în conformitate cu art. 917 C. com., că, deci,

formalitățile prevăzute de lege au fost îndeplinite, Tribunalul a autorizat

vânzarea silită a navelor, sens în care a trimis părțile înaintea judecătorului

delegat pentru a fixa ziua vânzării.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel creditorul invocând, în principal, nerespectarea dreptului său la

apărare.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 14

din 12 noiembrie 2009 a respins apelul ca nefondat, reținând că procedura de

citare a fost corect îndeplinită iar dispozițiile art. 407 C. com. au fost

corect aplicate.

Creditorul M.J.B.V. a declarat

recurs împotriva deciziei menționate invocând motivele prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora reiterează criticile din apel

constând în nelegalitatea citării, neîndeplinirea cerinței exigibilității

creanței și nerespectării prevederilor art. 407 C. com.

Înalta Curte a pus în discuția

părților în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ca motiv de

ordine publică, sistemul căilor de atac și pe cale de consecință, competența

Înaltei Curți de soluționare a acestuia.

Procedând la examinarea motivului de

ordine publică care în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. se constituie și

într-o excepție cu același caracter, constată temeinicia acestuia.

Procedura urmăririi silite a navelor

maritime este reglementată de codul comercial în Cartea a IV-a capitolul II:

„Despre sechestrarea, urmărirea și vânzarea silită a navelor”, art. 910 – art. 935.

Această reglementare cu caracter special se completează cu reglementarea Codului

de procedură civilă relativă la urmărirea silită a bunurilor mobile care

constituie dreptul comun al materiei.

În acest sens art. 935 C. com.

dispune: „Pentru tot ce nu este regulat prin prezentul titlu, se aplică

dispozițiunile Codului de procedură civilă relative la urmărirea silită a

bunurilor mobile”.

Obiectul litigiului de față îl

formează executarea silită a unor nave maritime sub pavilion străin, olandez.

Prealabil executării, Tribunalul Constanța prin sentința nr. 1048 din 23

septembrie 2008 a recunoscut pe teritoriul României efectele actului de ipotecă

din data de 15 iulie 2008 încheiat în Regatul de Jos al Olandei, conform art. 165

din Legea nr. 105/1992.

Prin sentința nr. 1278 din 12

noiembrie 2008, același Tribunal a admis cererea creditorului J.A.H. și a

încuviințat executarea silită pe teritoriul României a respectivului act de

ipotecă.

Odată încuviințată executarea silită

conform art. 173 alin. (1) din Legea nr. 105/1992 și cu procedura prevăzută de art.

373

1

C. proc. civ., executorul a parcurs etapele prevăzute de art. 911,

art. 914 întocmind comandamentul pe care l-a notificat debitorului.

Debitorul, conform art. 915 alin.

(4) C. com. putea formula contestație la executare în termen de 15 zile de la

notificarea comandamentului, termen prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., procedura de soluționare a acestei contestații fiind aceea

prevăzută de art. 402 – art. 404 C. proc. civ., dreptul comun în materie.

Neuzând de această posibilitate

legală Tribunalul care a încuviințat executarea, constatând formalitățile

prevăzute de art. 914 – art. 917 îndeplinite a autorizat vânzarea navei

trimițând părțile înaintea judecătorului delegat pentru fixarea zilei vânzării

și a celorlalte operațiuni necesare.

Potrivit art. 923 C. com., Tribunalul,

după raportul judecătorului – delegat, pentru motive grave, poate acorda și

chiar ordona din oficiu ca vânzarea să nu aibă loc și să încuviințeze una sau

două amânări de câte opt zile fiecare.

Prin urmare, în faza executării

silite mobiliare, singura hotărâre pe care o dă tribunalul susceptibilă de a fi

judecată cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanță este

hotărârea dată asupra contestației la executare și, aceasta se dă fără drept de

apel, cu excepția hotărârii asupra contestației la titlu care se dă cu aceleași

căi de atac și hotărârea ce se execută (art. 402 C. proc. civ.).

Hotărârea (încheierea) pe care Tribunalul

o dă în conformitate cu art. 918 C. com. prin care acesta autorizează vânzarea

silită și trimite părțile în fața judecătorului delegat pentru a fixa ziua

vânzării este subsecventă încheierii de încuviințare a executării silite,

reglementată de art. 373

1

C. proc. civ. și care nu este supusă

niciunei căi de atac, având un caracter intermediar între actul procedural de

debut al executării silite și actul procedural prin care această fază

procesuală se finalizează, în speță, procesul verbal de adjudecare semnat de

judecătorul delegat și, după caz, hotărârea dată asupra cererii de desființare

a vânzării în condițiile art. 449 C. proc. civ.

Concluzionând, hotărârea prin care

se autorizează vânzarea silită și care trebuie să îmbrace forma unei încheieri,

întrucât prin aceasta nu se rezolvă fondul unei pricini ci se confirmă

procedura care a debutat cu încheierea prin care s-a încuviințat executarea

silită, fiind o hotărâre intermediară, nu poate avea un alt regim juridic decât

hotărârea care o precede și o condiționează și care încuviințează la modul

general ceea ce această hotărâre încuviințează în particular.

Prin urmare, încheierea de

autorizare vânzare navă este fără nicio cale de atac, ca și hotărârea de

încuviințare a executării silite.

Este de observat că în ipoteza

executării silite nu sunt incidente prevederile art. 299 și respectiv art. 282 C.

proc. civ. cu privire la căile de atac și care sunt cuprinse în Cartea II-a a

Codului de procedură civilă – „Procedura contencioasă”, acestea încetându-și

incidența la momentul obținerii unui titlu executoriu.

Faza de executare silită,

reglementată de Cartea a IV-a a a Codului de procedură civilă, cuprinde reguli

proprii, specifice și speciale de procedură, hotărârile pe care le dă instanța

de executare fiind atacabile numai atunci când legea o prevede.

Acesta este și motivul pentru care

cu privire la contestația la executare legiuitorul a precizat expres că ea se

judecă cu procedura prevăzută pentru prima instanță.

Cum hotărârea de autorizare nu se

încadrează în această categorie, iar legea nu reglementează posibilitatea

atacării ei, distinct de încheierea de încuviințare a executării silite a cărei

subdiviziune este, ea nu beneficiază de nicio cale de atac.

Așa fiind, Înalta Curte va admite

recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, modifică

decizia atacată în sensul că va respinge apelul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M.J.B.V.

împotriva deciziei nr. 14/MF din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, pe

care o modifică în sensul că respinge apelul pârâtului ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2010.