ÎCCJ, decizie (scj.ro #83093)

Executare silită. Exercitarea căii de atac împotriva hotărârii de autorizare a vânzării silite. Inadmisibilitate Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Executarea silită Index alfabetic : executare silită - excepția inadmisibilității - vânzare silită C. proc . civ ., art . 373 3 C. com ., art . 910 – 935 Hotărârea prin care se autorizează vânzarea silită și care trebuie să îmbrace forma unei încheieri, întrucât prin aceasta nu se rezolvă fondul unei pricini ci se confirmă procedura care a debutat cu încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită, fiind o hotărâre intermediară, nu poate avea un alt regim juridic decât hotărârea care o precede și o condiționează și care încuviințează la modul general ceea ce această hotărâre încuviințează în particular.

Prin urmare, încheierea prin care se autorizează vânzarea silită este fără nicio cale de atac, ca și hotărârea de încuviințare a executării silite. Secția comercială, Decizia nr . 2704 din 14 septembrie 2010 Prin sentința nr . 26 din 17 aprilie 2009, Tribunalul Constanța, Secția maritimă și fluvială, a admis cererea formulată de creditorul J.A.H. în contradictoriu cu debitorul M.J.B.V. și, în consecință, a autorizat vânzarea silită a navei Grethe Witting sub pavilion olandez, proprietatea debitorului, aflată în portul Mangalia și a dispus trimiterea părților înaintea judecătorului delegat S.L. pentru a fixa ziua vânzării și pentru a proceda la celelalte operațiuni necesare.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că petentul creditor are împotriva debitorului o creanță în valoare de 300.000 euro constatată prin actul de ipotecă din data de 15 iulie 2008 care a fost recunoscut pe teritoriul României prin sentința nr . 1048 din 23 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, hotărâre rămasă irevocabilă. Constatând că urmărirea navei Grethe Witting a fost precedată de un comandament ce respectă cerințele art . 914 C. com . și care a fost notificat în condițiile art . 915 din acest cod, că executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal cu mențiunile prevăzute de art . 916 și pe care l-a notificat în conformitate cu art . 917 C. com ., că, deci, formalitățile prevăzute de lege au fost îndeplinite, tribunalul a autorizat vânzarea silită a navelor, sens în care a trimis părțile înaintea judecătorului delegat pentru a fixa ziua vânzării.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul invocând, în principal, nerespectarea dreptului său la apărare. Curtea de Apel Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr . 14 din 12 noiembrie 2009, a respins apelul ca nefondat , reținând că procedura de citare a fost corect îndeplinită, iar dispozițiile art . 407 C. com . au fost corect aplicate. Creditorul M.J.B.V. a declarat recurs împotriva deciziei menționate invocând motivele prevăzute de art . 304 pct . 8 și 9 C. proc . civ . în dezvoltarea cărora a reiterat criticile din apel constând în nelegalitatea citării, neîndeplinirea cerinței exigibilității creanței și nerespectării prevederilor art . 407 C. com . Înalta Curte a pus în discuția părților, în conformitate cu art . 306 alin. (2) C. proc . civ ., ca motiv de ordine publică, sistemul căilor de atac și pe cale de consecință, competența Înaltei Curți de soluționare a acestuia.

Procedând la examinarea motivului de ordine publică care în conformitate cu art . 137 C. proc . civ . se constituie și într-o excepție cu același caracter, s-a constatat temeinicia acestuia. Procedura urmăririi silite a navelor maritime este reglementată de codul comercial în Cartea a IV-a Cap. II : „Despre sechestrarea, urmărirea și vânzarea silită a navelor”, art . 910-935. Această reglementare cu caracter special se completează cu reglementarea codului de procedură civilă relativă la urmărirea silită a bunurilor mobile care constituie dreptul comun al materiei. În acest sens, art . 935 C. com . dispune: „Pentru tot ce nu este regulat prin prezentul titlu se aplică dispozițiunile codului de procedură civilă relative la urmărirea silită a bunurilor mobile”.

Obiectul litigiului de față îl formează executarea silită a unor nave maritime sub pavilion străin, olandez. Prealabil executării, Tribunalul Constanța, prin sentința nr . 1048 din 23 septembrie 2008, a recunoscut pe teritoriul României efectele Actului de ipotecă din data de 15 iulie 2008 încheiat în Regatul de Jos al Olandei, conform art . 165 din Legea nr . 105/1992. Prin sentința nr . 1278 din 12 noiembrie 2008, același tribunal a admis cererea creditorului J.A.H. și a încuviințat executarea silită pe teritoriul României a respectivului act de ipotecă. Odată încuviințată executarea silită, conform art . 173 alin. (1) din Legea nr . 105/1992 și cu procedura prevăzută de art . 373 1 C. proc . civ ., executorul a parcurs etapele prevăzute de art . 911, art . 914 întocmind comandamentul pe care l-a notificat debitorului.

Debitorul, conform art . 915 alin. (4) C. com . putea formula contestație la executare în termen de 15 zile de la notificarea comandamentului, termen prevăzut de art . 401 alin. (1) lit . c) C. proc . civ ., procedura de soluționare a acestei contestații fiind aceea prevăzută de art . 402-404 C. proc . civ ., dreptul comun în materie. Neuzând de această posibilitate legală, tribunalul care a încuviințat executarea, constatând formalitățile prevăzute de art . 914 – 917 îndeplinite, a autorizat vânzarea navei trimițând părțile înaintea judecătorului delegat pentru fixarea zilei vânzării și a celorlalte operațiuni necesare. Potrivit art . 923 C. com ., tribunalul, după raportul judecătorului – delegat, pentru motive grave, poate acorda și chiar ordona din oficiu ca vânzarea să nu aibă loc și să încuviințeze una sau două amânări de câte opt zile fiecare.

Prin urmare, în faza executării silite mobiliare, singura hotărâre pe care o dă tribunalul susceptibilă de a fi judecată cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanță este hotărârea dată asupra contestației la executare și, aceasta se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii asupra contestației la titlu care se dă cu aceleași căi de atac ca și hotărârea ce se execută ( art . 402 C. proc . civ .). Hotărârea (încheierea) pe care tribunalul o dă în conformitate cu art . 918 C. com . prin care acesta autorizează vânzarea silită și trimite părțile în fața judecătorului delegat pentru a fixa ziua vânzării este subsecventă încheierii de încuviințare a executării silite, reglementată de art . 373 3 C. proc . civ . și care nu este supusă niciunei căi de atac, având un caracter intermediar între actul procedural de debut al executării silite și actul procedural prin care această fază procesuală se finalizează, în speță, procesul-verbal de adjudecare semnat de judecătorul delegat și, după caz, hotărârea dată asupra cererii de desființare a vânzării în condițiile art . 449 C. proc . civ . Concluzionând, hotărârea prin care se autorizează vânzarea silită și care trebuie să îmbrace forma unei încheieri, întrucât prin aceasta nu se rezolvă fondul unei pricini ci se confirmă procedura care a debutat cu încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită,

fiind o hotărâre intermediară, nu poate avea un alt regim juridic decât hotărârea care o precede și o condiționează și care încuviințează la modul general ceea ce această hotărâre încuviințează în particular. Prin urmare, încheierea de autorizare vânzare navă este fără nicio cale de atac, ca și hotărârea de încuviințare a executării silite. Este de observat că în ipoteza executării silite nu sunt incidente prevederile art . 299 și respectiv art . 282 C. proc . civ . cu privire la căile de atac și care sunt cuprinse în Cartea II-a a Codului de procedură civilă – „Procedura contencioasă”, acestea încetându-și incidența la momentul obținerii unui titlu executoriu. Faza de executare silită, reglementată de Cartea a IV-a din Codul de procedură civilă, cuprinde reguli proprii, specifice și speciale de procedură, hotărârile pe care le dă instanța de executare fiind atacabile numai atunci când legea o prevede.

Acesta este și motivul pentru care cu privire la contestația la executare legiuitorul a precizat expres că ea se judecă cu procedura prevăzută pentru prima instanță. Cum hotărârea de autorizare nu se încadrează în această categorie, iar legea nu reglementează posibilitatea atacării ei, distinct de încheierea de încuviințare a executării silite a cărei subdiviziune este, ea nu beneficiază de nicio cale de atac. Așa fiind, Înalta Curte a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, a modificat decizia atacată în sensul că a respins apelul ca inadmisibil.