ÎCCJ, decizie (scj.ro #83093)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83093) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Executare silită. Exercitarea căii de atac
împotriva hotărârii de autorizare a vânzării silite. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii : Drept procesual civil.
Executarea silită
Index alfabetic : executare silită
-
excepția
inadmisibilității
-
vânzare silită
C.
proc
.
civ
.,
art
. 373
3
C.
com
.,
art
. 910 – 935
Hotărârea prin care se
autorizează vânzarea silită și care trebuie să îmbrace forma unei încheieri,
întrucât prin aceasta nu se rezolvă fondul unei pricini ci se confirmă procedura
care a debutat cu încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită, fiind
o hotărâre intermediară, nu poate avea un alt regim juridic decât hotărârea
care o precede și o condiționează și care încuviințează la modul general ceea
ce această hotărâre încuviințează în particular.
Prin urmare, încheierea prin care se autorizează vânzarea silită este fără
nicio
cale de atac, ca și hotărârea de încuviințare a
executării silite.
Secția comercială, Decizia
nr
.
2704 din 14 septembrie 2010
Prin sentința
nr
. 26 din 17 aprilie 2009, Tribunalul
Constanța, Secția maritimă și fluvială, a admis cererea formulată de creditorul
J.A.H. în contradictoriu cu debitorul M.J.B.V. și, în consecință, a autorizat
vânzarea silită a navei
Grethe
Witting
sub pavilion olandez, proprietatea debitorului, aflată în portul
Mangalia
și a dispus trimiterea părților înaintea
judecătorului delegat S.L. pentru a fixa ziua vânzării și pentru a proceda la
celelalte operațiuni necesare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că petentul creditor are împotriva
debitorului o creanță în valoare de 300.000
euro
constatată prin actul de ipotecă din data de 15 iulie 2008 care a fost
recunoscut pe teritoriul României prin sentința
nr
.
1048 din 23 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă,
hotărâre rămasă irevocabilă.
Constatând că urmărirea navei
Grethe
Witting
a fost precedată de un comandament ce respectă
cerințele
art
. 914 C.
com
.
și care a fost notificat în condițiile
art
. 915 din
acest cod, că executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal cu mențiunile
prevăzute de
art
. 916 și pe care l-a notificat în
conformitate cu
art
. 917 C.
com
.,
că, deci, formalitățile prevăzute de lege au fost îndeplinite, tribunalul a
autorizat vânzarea silită a navelor, sens în care a trimis părțile înaintea
judecătorului delegat pentru a fixa ziua vânzării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul invocând, în principal,
nerespectarea
dreptului său la apărare.
Curtea de Apel
Constanța, Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, prin decizia
nr
. 14 din 12 noiembrie 2009, a
respins apelul ca
nefondat
, reținând că procedura de
citare a fost corect îndeplinită, iar dispozițiile
art
.
407 C.
com
. au fost corect aplicate.
Creditorul M.J.B.V. a declarat recurs împotriva deciziei menționate invocând
motivele prevăzute de
art
. 304
pct
.
8 și 9 C.
proc
.
civ
. în
dezvoltarea cărora a reiterat criticile din apel constând în
nelegalitatea
citării,
neîndeplinirea
cerinței exigibilității creanței și
nerespectării
prevederilor
art
. 407 C.
com
.
Înalta Curte a pus în discuția părților, în conformitate cu
art
.
306 alin. (2) C.
proc
.
civ
.,
ca motiv de ordine publică, sistemul căilor de atac și pe cale de consecință,
competența Înaltei Curți de soluționare a acestuia.
Procedând la examinarea motivului de ordine publică care în conformitate cu
art
. 137 C.
proc
.
civ
. se constituie și într-o excepție cu același caracter,
s-a constatat temeinicia acestuia.
Procedura urmăririi silite a navelor maritime este reglementată de codul
comercial în Cartea a IV-a Cap. II : „Despre sechestrarea, urmărirea și
vânzarea silită a navelor”,
art
. 910-935. Această
reglementare cu caracter special se completează cu reglementarea codului de
procedură civilă relativă la urmărirea silită a bunurilor mobile care
constituie dreptul comun al materiei.
În acest sens,
art
. 935 C.
com
.
dispune: „Pentru tot ce nu este regulat prin prezentul titlu se aplică
dispozițiunile codului de procedură civilă relative la urmărirea silită a
bunurilor mobile”.
Obiectul litigiului de față îl formează executarea silită a unor nave maritime
sub pavilion străin, olandez. Prealabil executării, Tribunalul Constanța, prin
sentința
nr
. 1048 din 23 septembrie 2008, a
recunoscut pe teritoriul României efectele Actului de ipotecă din data de 15
iulie 2008 încheiat în Regatul de Jos al Olandei, conform
art
.
165 din Legea
nr
. 105/1992.
Prin sentința
nr
. 1278 din 12 noiembrie 2008, același
tribunal a admis cererea creditorului J.A.H. și a încuviințat executarea silită
pe teritoriul României a respectivului act de ipotecă.
Odată încuviințată executarea silită, conform
art
.
173 alin. (1) din Legea
nr
. 105/1992 și cu procedura
prevăzută de
art
. 373
1
C.
proc
.
civ
., executorul a parcurs
etapele prevăzute de
art
. 911,
art
.
914 întocmind comandamentul pe care l-a notificat debitorului.
Debitorul, conform
art
. 915 alin. (4) C.
com
. putea formula contestație la executare în termen de 15
zile de la notificarea comandamentului, termen prevăzut de
art
.
401 alin. (1)
lit
. c) C.
proc
.
civ
., procedura de soluționare a acestei contestații
fiind aceea prevăzută de
art
. 402-404 C.
proc
.
civ
., dreptul comun în
materie.
Neuzând
de această posibilitate legală, tribunalul
care a încuviințat executarea, constatând formalitățile prevăzute de
art
. 914 – 917 îndeplinite, a autorizat vânzarea navei trimițând
părțile înaintea judecătorului delegat pentru fixarea zilei vânzării și a
celorlalte operațiuni necesare.
Potrivit
art
. 923 C.
com
.,
tribunalul, după raportul judecătorului – delegat, pentru motive grave, poate
acorda și chiar ordona din oficiu ca vânzarea să nu aibă loc și să încuviințeze
una sau două amânări de câte opt zile fiecare.
Prin urmare, în faza executării silite mobiliare, singura hotărâre pe care o dă
tribunalul susceptibilă de a fi judecată cu procedura prevăzută pentru judecata
în prima instanță este hotărârea dată asupra contestației la executare și,
aceasta se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii asupra contestației la
titlu care se dă cu aceleași căi de atac ca și hotărârea ce se execută (
art
. 402 C.
proc
.
civ
.).
Hotărârea (încheierea) pe care tribunalul o dă în conformitate cu
art
. 918 C.
com
. prin care acesta
autorizează vânzarea silită și trimite părțile în fața judecătorului delegat
pentru a fixa ziua vânzării este subsecventă încheierii de încuviințare a
executării silite, reglementată de
art
. 373
3
C.
proc
.
civ
. și care nu
este supusă
niciunei
căi de atac, având un caracter
intermediar între actul procedural de debut al executării silite și actul
procedural prin care această fază procesuală se finalizează, în speță,
procesul-verbal de adjudecare semnat de judecătorul delegat și, după caz,
hotărârea dată asupra cererii de desființare a vânzării în condițiile
art
. 449 C.
proc
.
civ
.
Concluzionând, hotărârea prin care se autorizează vânzarea silită și care
trebuie să îmbrace forma unei încheieri, întrucât prin aceasta nu se rezolvă
fondul unei pricini ci se confirmă procedura care a debutat cu încheierea prin
care s-a încuviințat executarea silită, fiind o hotărâre intermediară, nu poate
avea un alt regim juridic decât hotărârea care o precede și o condiționează și
care încuviințează la modul general ceea ce această hotărâre încuviințează în
particular.
Prin urmare, încheierea de autorizare vânzare navă este fără
nicio
cale de atac, ca și hotărârea de încuviințare a
executării silite.
Este de observat că în ipoteza executării silite nu sunt incidente prevederile
art
. 299 și respectiv
art
. 282 C.
proc
.
civ
. cu privire la
căile de atac și care sunt cuprinse în Cartea II-a a Codului de procedură
civilă – „Procedura contencioasă”, acestea încetându-și incidența la momentul
obținerii unui titlu executoriu.
Faza de executare silită, reglementată de Cartea a IV-a din Codul de procedură
civilă, cuprinde reguli proprii, specifice și speciale de procedură, hotărârile
pe care le dă instanța de executare fiind atacabile numai atunci când legea o
prevede.
Acesta este și motivul pentru care cu privire la contestația la executare
legiuitorul a precizat expres că ea se judecă cu procedura prevăzută pentru
prima instanță.
Cum hotărârea de autorizare nu se încadrează în această categorie, iar legea nu
reglementează posibilitatea atacării ei, distinct de încheierea de încuviințare
a executării silite a cărei subdiviziune este, ea nu beneficiază de
nicio
cale de atac.
Așa fiind, Înalta Curte a admis recursul sub aspectul motivului de ordine
publică invocat din oficiu, a modificat decizia atacată în sensul că a respins
apelul ca inadmisibil.