ÎCCJ, decizie (scj.ro #82178)

Acte de executare silită Acțiune în anulare fondată pe art . 105 C. proc . civ . Inadmisibilitate Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Acțiune în anularea actelor de executare silită fondată pe art . 105 C. proc . civ . Inadmisibilitate Index alfabetic : Drept procesual civil - Acte de executare silită.

Acțiune în anulare - Acțiune în anularea actelor de executare silită - Inadmisibilitatea acțiunii în anulare fondată pe art . 105 C. proc . civ - Contestație la executare fondată pe art . 399 și art . 404 alin. 1 C. proc . civ . - Admisibilitatea contestației la executare C. proc . civ ., art . 105 alin. (2); art . 399; art . 404 alin. (1) Dispozițiile legale privind contestația la executare au caracterul unor dispoziții speciale ( art . 399 și urm. C. proc . civ . ce derogă de la normele de drept comun (art.105 C. proc . civ .). Ca urmare, în cazul în care actele de executare sunt întocmite de un executor judecătoresc fără competență, partea vătămată poate face contestație la executarea, cu consecințele ce decurg din art . 404 C. proc . civ ., iar nu acțiune fondată pe art . 105 alin. (2) din același cod.

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 493 din 26 ianuarie 2005 Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr . 6520 din 23 octombrie 2003, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S.C. Prodmarc SRL Craiova, împotriva pârâtelor S.C. Imeco S.A.

București și Direcția de impozite și taxe locale sector 1 prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a următoarelor înscrisuri: proces-verbal privind creanțele ce urmează a se plăti de îndată, tablou de împărțeală, mandat de plată cuvenit, adresa către CEC, toate emise la data de 7 iunie 2001 în dosarul de executare nr . 1228/2001 al Judecătoriei sector 1. S-a reținut că nu se poate cere anularea unor înscrisuri, dispuse în faza de executare, decât pe calea contestației la executare la care se referă art . 399 și următoarele C. proc . civ . precum și art . 404 alin. 1 C. proc . civ . și nu pe calea dreptului comun în temeiul art . 105 alin. 2 C. proc . civ . Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr . 816/A din 23 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că : s-au încălcat dispozițiile art . 63 alin. (2), art . 67 alin. (3) și art . 68 alin. (1) din Legea nr . 188/2000; s-a făcut o greșită aplicare a art . 725 și 404 C. proc . civ . și s-au încălcat dispozițiile art . 105 alin. 2 C. proc . civ . În dezvoltarea recursului, reclamanta susține că Legea nr . 188/2000 privind executorii judecătorești a prevăzut în art . 67 alin. 3 că executorii judecătorești urmau să-și înceapă activitatea în noua formă de organizare impusă de lege la data de 10 mai 2001, iar pe aceeași dată birourile executorilor judecătorești de pe lângă judecătorii își încetau activitatea. Dosarele de executare silită aflate în curs de rezolvare la data începerii activității private a executorilor judecătorești urmau să fie repartizate de un judecător delegat noilor birouri de executori constituite conform Legii nr . 188/2000.

În cauză, executarea silită a fost continuată de o persoană necompetentă, respectiv de un executor judecătoresc de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București care a emis și a semnat înscrisurile a căror nulitate s-a cerut prin acțiunea de față; sub acest aspect, literatura de specialitate este unanimă că, în cazul în care un act de executare a fost îndeplinit de o persoană care nu avea competența de a-l îndeplini sunt aplicabile dispozițiile art . 105 alin. (2) C. proc . civ . Așadar, în mod nelegal acțiunea promovată de recurentă a fost respinsă ca inadmisibilă. Se mai arată în cererea de recurs că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art . 725 C. proc . civ . deoarece acest text de lege nu are nici o prevedere referitoare la executările silite.

În final, recurenta susține că în cazul în care un act de executare este îndeplinit de un executor judecătoresc care nu avea competența de a-l îndeplini sau de către o altă persoană, nu sunt aplicabile dispozițiile privind contestația la executare, așa cum în mod greșit a reținut instanța de apel prin raportare la art . 404 C. proc . civ ., ci prevederile art . 105 alin. 2 C. proc . civ . Recursul este nefondat . Instanța de fond a fost investită cu o acțiune directă prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute, în temeiul art . 105 alin. 2 C. proc . civ ., a unor acte emise în cadrul executării silite, pretinzând că acestea au fost întocmite de un executor judecătoresc ce nu mai avea competența de a le efectua.

Acțiunea a fost corect respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond, soluție păstrată de instanța de apel prin respingerea apelului reclamantei. În “Secțiunea a VI-a – Contestația la executare” din Cartea V – Despre executarea silită” a Codului de procedură civilă, în art . 399 s-a prevăzut că “împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare” iar în aliniatul 2 al aceluiași articol se mai prevede că “ nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal”. În continuare, art . 404 alin. 1 C. proc . civ . prevede “Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși...”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că și în cazul în care actele de executare sunt întocmite de un funcționar necompetent, în speță de un executor judecătoresc fără competență, se poate admite contestația la executare cu consecințele ce decurg din art . 404 C. proc . civ .. Problema în cauză este aceea dacă partea vătămată prin executare are la îndemână o acțiune directă pentru constatarea nulității actelor de executare sau poate invoca acest motiv numai pe calea contestației la executare. Soluția adoptată de instanțe în sensul că numai pe calea contestației la executare se poate invoca acest motiv este cea legală. Într-adevăr, dispozițiile legale privind contestația la executare au caracterul unor dispoziții speciale ce derogă de la normele de drept comun și care permit persoanelor interesate sau celor vătămați prin executare să invoce motivul de nulitate referitor la efectuarea actului de executare de către un executor fără competență.

Art . 105 alin. (2) C. proc . civ . ce constituie temeiul juridic al acțiunii de față este cuprins în “Titlul II. Dispoziții generale de procedură” și constituie dreptul comun de la care normele de procedură privind contestația la executare sunt derogatorii și care nu prevăd calea unei acțiuni directe pentru invocarea unor nulități cu privire la actele de executare. Considerentele referitoare la dispozițiile art . 725 C. proc . civ . ( art . 725 alin. (1) se referă și la executările silite începute sub legea veche) și ale Legii nr . 188/2000 expuse de instanța de apel, nu au relevanță în cauză câtă vreme acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă fără a se cerceta fondul cauzei. Față de cele ce preced, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.