ÎCCJ, decizie (scj.ro #82178)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82178) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acte de executare silită Acțiune în anulare
fondată pe
art
. 105 C.
proc
.
civ
. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii
:
Drept procesual civil. Acțiune în
anularea actelor de executare silită fondată pe
art
.
105 C.
proc
.
civ
.
Inadmisibilitate
Index alfabetic
: Drept procesual civil
-
Acte de executare silită. Acțiune
în anulare
-
Acțiune în anularea actelor de
executare silită
-
Inadmisibilitatea acțiunii în anulare
fondată pe
art
. 105 C.
proc
.
civ
-
Contestație la executare fondată
pe
art
. 399 și
art
.
404 alin. 1 C.
proc
.
civ
.
-
Admisibilitatea contestației la
executare
C.
proc
.
civ
.,
art
. 105 alin. (2);
art
. 399;
art
. 404 alin. (1)
Dispozițiile
legale privind contestația la executare au caracterul unor dispoziții
speciale (
art
. 399 și urm. C.
proc
.
civ
. ce derogă de la
normele de drept comun (art.105 C.
proc
.
civ
.). Ca urmare, în cazul în care actele de executare sunt
întocmite de un executor judecătoresc fără competență,
partea vătămată poate face contestație la executarea, cu
consecințele ce decurg din
art
. 404 C.
proc
.
civ
., iar nu acțiune
fondată pe
art
. 105 alin. (2) din același
cod.
I.C.C.J.,
secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr
. 493 din 26 ianuarie 2005
Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă
nr
. 6520 din 23 octombrie 2003, a respins ca
inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S.C.
Prodmarc
SRL Craiova, împotriva pârâtelor S.C.
Imeco
S.A. București și Direcția de impozite
și taxe locale sector 1 prin care s-a solicitat să se constate
nulitatea absolută a următoarelor înscrisuri: proces-verbal privind
creanțele ce urmează a se plăti de îndată, tablou de
împărțeală, mandat de plată cuvenit, adresa către CEC,
toate emise la data de 7 iunie 2001 în dosarul de executare
nr
.
1228/2001 al Judecătoriei sector 1. S-a reținut că nu se poate
cere anularea unor înscrisuri, dispuse în faza de executare, decât pe calea
contestației la executare la care se referă
art
.
399 și următoarele C.
proc
.
civ
. precum și
art
. 404
alin. 1 C.
proc
.
civ
.
și nu pe calea dreptului comun în temeiul
art
.
105 alin. 2 C.
proc
.
civ
.
Curtea de Apel București, secția
a III-a civilă, prin decizia
nr
. 816/A din 23
aprilie 2004, a respins ca
nefondat
apelul
reclamantei.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat
recurs reclamanta susținând, în esență, că : s-au
încălcat dispozițiile
art
. 63 alin. (2),
art
. 67 alin. (3) și
art
. 68
alin. (1) din Legea
nr
. 188/2000; s-a făcut o
greșită aplicare a
art
. 725 și 404 C.
proc
.
civ
. și s-au
încălcat dispozițiile
art
. 105 alin. 2 C.
proc
.
civ
.
În dezvoltarea recursului, reclamanta
susține că Legea
nr
. 188/2000 privind
executorii judecătorești a prevăzut în
art
.
67 alin. 3 că executorii judecătorești urmau să-și
înceapă activitatea în noua formă de organizare impusă de lege
la data de 10 mai 2001, iar pe aceeași dată birourile executorilor
judecătorești de pe lângă judecătorii își încetau
activitatea. Dosarele de executare silită aflate în curs de rezolvare la
data începerii activității private a executorilor
judecătorești urmau să fie repartizate de un judecător
delegat noilor birouri de executori constituite conform Legii
nr
. 188/2000. În cauză, executarea silită a fost
continuată de o persoană necompetentă, respectiv de un executor
judecătoresc de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București
care a emis și a semnat înscrisurile a căror nulitate s-a cerut prin
acțiunea de față; sub acest aspect, literatura de specialitate
este unanimă că, în cazul în care un act de executare a fost
îndeplinit de o persoană care nu avea competența de a-l îndeplini
sunt aplicabile dispozițiile
art
. 105 alin. (2)
C.
proc
.
civ
. Așadar,
în mod nelegal acțiunea promovată de recurentă a fost
respinsă ca inadmisibilă.
Se mai arată în cererea de recurs
că nu sunt incidente cauzei dispozițiile
art
.
725 C.
proc
.
civ
. deoarece
acest text de lege nu are nici o prevedere referitoare la executările
silite.
În final, recurenta susține că în
cazul în care un act de executare este îndeplinit de un executor
judecătoresc care nu avea competența de a-l îndeplini sau de
către o altă persoană, nu sunt aplicabile dispozițiile
privind contestația la executare, așa cum în mod greșit a
reținut instanța de apel prin raportare la
art
.
404 C.
proc
.
civ
., ci
prevederile
art
. 105 alin. 2 C.
proc
.
civ
.
Recursul este
nefondat
.
Instanța de fond a fost investită
cu o acțiune directă prin care s-a solicitat constatarea
nulității absolute, în temeiul
art
. 105
alin. 2 C.
proc
.
civ
., a
unor acte emise în cadrul executării silite, pretinzând că acestea au
fost întocmite de un executor judecătoresc ce nu mai avea competența
de a le efectua.
Acțiunea a fost corect respinsă
ca inadmisibilă de instanța de fond, soluție păstrată
de instanța de apel prin respingerea apelului reclamantei.
În “Secțiunea a VI-a –
Contestația la executare” din Cartea V – Despre executarea silită” a
Codului de procedură civilă, în
art
. 399
s-a prevăzut că “împotriva executării silite înseși, precum
și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație
de către cei interesați sau vătămați prin executare”
iar în aliniatul 2 al aceluiași articol se mai prevede că “
nerespectarea
dispozițiilor privitoare la executarea
silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare
atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
În continuare,
art
.
404 alin. 1 C.
proc
.
civ
.
prevede “Dacă admite contestația la executare, instanța,
după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune
îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării
înseși...”.
Din interpretarea acestor dispoziții
legale, rezultă că și în cazul în care actele de executare sunt
întocmite de un funcționar necompetent, în speță de un executor
judecătoresc fără competență, se poate admite
contestația la executare cu consecințele ce decurg din
art
. 404 C.
proc
.
civ
..
Problema în cauză este aceea dacă
partea vătămată prin executare are la îndemână o
acțiune directă pentru constatarea nulității actelor de
executare sau poate invoca acest motiv numai pe calea contestației la
executare.
Soluția adoptată de instanțe
în sensul că numai pe calea contestației la executare se poate invoca
acest motiv este cea legală.
Într-adevăr, dispozițiile legale
privind contestația la executare au caracterul unor dispoziții speciale
ce derogă de la normele de drept comun și care permit persoanelor
interesate sau celor vătămați prin executare să invoce
motivul de nulitate referitor la efectuarea actului de executare de către
un executor fără competență.
Art
. 105 alin. (2) C.
proc
.
civ
. ce constituie temeiul juridic al acțiunii de
față este cuprins în “Titlul II. Dispoziții generale de
procedură” și constituie dreptul comun de la care normele de
procedură privind contestația la executare sunt derogatorii și
care nu prevăd calea unei acțiuni directe pentru invocarea unor
nulități cu privire la actele de executare.
Considerentele referitoare la
dispozițiile
art
. 725 C.
proc
.
civ
. (
art
. 725 alin. (1) se
referă și la executările silite începute sub legea veche)
și ale Legii
nr
. 188/2000 expuse de
instanța de apel, nu au relevanță în cauză câtă vreme
acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă fără a se
cerceta fondul cauzei.
Față de cele ce preced, Curtea a
respins ca
nefondat
recursul declarat de
reclamantă.