ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5563/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 7 octombrie 2011,

reclamantul S.E.T.I. a chemat în judecată pe pârâtul W.E.G., solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului

la plata sumei de 6.608.797 Dolari SUA, precum și la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii

reclamantul a susținut că a trimis pârâtului diferite sume de bani în dolari

SUA pentru a începe o afacere, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i

reveneau de livrare a mărfii.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 20 C. proc. pen. și art. 998 C.

civ.

Prin cererea depusă

la termenul din 08 februarie 2012 reclamantul și-a precizat cuantumul

pretențiilor în RON, arătând că acestea se ridică la suma de 21.867.187,51 RON,

echivalentul sumei de 6.608.797 Dolari SUA.

Față de valoarea

pretențiilor precizată de către reclamant, tribunalul, la termenul din 8

februarie 2012, a pus în vedere reclamantului să timbreze cererea cu suma de

222.782,87 RON taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar de 5 RON.

Reclamantul S.E.T.I.

a formulat cerere de ajutor public judiciar privind scutirea de la plata taxei

judiciare de timbru.

Prin Încheierea de

ședință din camera de consiliu din data de 7 martie 2012 Tribunalul București,

secția a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de ajutor public

judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de judiciare de timbru.

Prin Încheierea de

ședință din camera de consiliu din 16 mai 2012, Tribunalul București, secția a

III-a civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a

respins cererea de ajutor public judiciar, formulată de reclamant.

Ca urmare a

respingerii cererii de ajutor public judiciar și a cererii de reexaminare,

tribunalul, în ședința publică din 27 iunie 2012, din oficiu, a pus în discuție

excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 1295 din 27 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 65368/3/2011 al

Tribunalului București, secția a III-a civilă s-a anulat ca netimbrată cererea

reclamantului S.E.T.I. de obligare a pârâtului W.E.G. la plata sumei de

6.608.797 Dolari SUA.

Tribunalul a reținut

incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 - Legea taxelor

judiciare de timbru, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamantul S.E.T.I. iar pârâtul W.E.G. a depus întâmpinare.

În motivarea cererii

de apel au fost formulate două critici:

Hotărârea instanței

de fond este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 15

lit. o) din Legea nr. 146/1997. S-a susținut că cererea de obligare la plata de

despăgubiri rezultă din săvârșirea unor infracțiuni, iar din hotărârile depuse

la dosar rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că a

intervenit prescripția prevăzută de art. 121 C. pen., astfel încât sunt

incidente dispozițiile art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997.

Printr-un al doilea

motiv s-a susținut că cererea de ajutor public a fost respinsă netemeinic și

nelegal, deși au fost depuse acte din care rezultă imposibilitatea obiectivă de

a se achita taxa judiciară.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 141A din 17 aprilie

2013 a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

În motivare, Curtea a

reținut că potrivit Deciziei civile nr. 3209 din 21 mai 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 23933/3/2007, opozabilă

reclamantului, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 15 lit. o) din Legea nr.

146/1997, astfel încât reclamantul nu este scutit de plata taxei judiciare,

pentru că despăgubirile nu decurg dintr-o cauză penală. Primul motiv de apel a

fost considerat, astfel, nefondat.

În ce privește cel

de-al doilea motiv de apel critica nu a fost primită deoarece încheierea prin

care s-a respins cererea de reexaminare a stabilirii taxei judiciare de timbru

este irevocabilă, iar această încheiere nu poate fi obiect al apelului, deci

nici al motivelor de apel.

Pentru aceste

considerente în temeiul art. 296 C. proc. civ. apelul a fost respins, ca

nefondat.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul S.E.T.I. susținând nelegalitatea deciziei

atacate din perspectiva faptului că cererea sa de ajutor public judiciar sub

forma scutirii de la plata taxei de timbru i-a fost respinsă. Astfel,

recurentul susține că a depus acte din care rezulta că se află în

imposibilitate obiectivă de a achita taxa de timbru stabilită, iar instanța de

judecată le-a ignorat, punându-l astfel într-o imposibilitate de a achita taxa

judiciară de timbru.

La termenul de

judecată din data de 2 decembrie 2013 instanța a supus dezbaterii excepția

inadmisibilității cererii de recurs, invocată de intimatul W.E.G. prin

întâmpinare.

Recursul este

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, determinarea

cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată,

iar împotriva modului de stabilire a acestora se poate formula cerere de

reexaminare la aceeași instanță. Cererea se soluționează de către un alt

complet, în cameră de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere

irevocabilă.

În speță, critica

formulată de către recurent nu are legătură cu argumentele instanței de apel.

Prin cererea de recurs cu a cărei soluționare a fost învestită instanța în

prezenta cauză, recurentul reiterează motivele cererii de ajutor public

judiciar, încercând o repunere în discuție a cuantumului taxei judiciare de

timbru datorate pentru cererea introductivă și criticând modalitatea de

soluționare a cererii de reexaminare, lucru care nu poate fi acceptat.

Reexaminarea este

singura posibilitate prevăzută de lege pentru cel nemulțumit de cuantumul taxei

judiciare de timbru la plata căreia a fost obligat, cale de atac specifică la

care recurentul a și apelat.

A repune în discuție

această chestiune, în sensul dorit de recurent, înseamnă a aduce atingere

puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Indiferent de aspectul tranșat printr-o astfel de hotărâre, cuprinsul său se

bucură de prezumția absolută și irefragabilă de legalitate și temeinicie,

astfel că nu poate fi contrazis printr-o altă hotărâre judecătorească.

Potrivit

dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 încheierea prin care s-a

soluționat calea de atac a reexaminării este irevocabilă, nefiind susceptibilă

de exercițiul unei alte căi de atac.

Împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile

judecătorești pronunțate în apel și cele pronunțate în primă instanță fără

drept de apel.

Așadar, căii de atac

a recursului îi sunt supuse numai hotărârile judecătorești definitive, nu și

cele irevocabile.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ. - 1865, referitoare la

hotărârile judecătorești irevocabile, cu cele ale art. 299 din același cod,

rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității

recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.

Cum față de

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt

susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză

vizează o hotărâre irevocabilă dată în soluționarea unei cereri de reexaminare

a încheierii prin care s-a respins cererea de ajutor public judiciar,

neexistând alte critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este

inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.E.T.I. împotriva Deciziei

civile nr. 141A din 17 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM